"În selecţia generală la TIFF e şi pumnul în stomac, şi mîngîierea pe creştet"

Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
"În selecţia generală la TIFF e şi pumnul în stomac, şi mîngîierea pe creştet" jpeg

- interviu cu Mihai CHIRILOV -

Înainte de TIFF, întrebarea „Ce mai faci?“ devine, inevitabil, „Vii anul ăsta la Cluj?“ Dacă răspunsul e afirmativ, aşa cum se întîmplă aproape de fiecare dată, vine continuarea: „Cînd ajungi?“ Oamenii îşi iau concedii, lasă totul baltă şi intră în ritmul dement de TIFF, care înseamnă patru-cinci filme pe zi, stat pînă tîrziu în noapte de vorbă despre ele, la o bere. O comunitate insulară care parcă se reîntregeşte. Şi chiar dacă se întîlneşte o dată pe an, se recunoaşte dintr-o privire. Trebuie să recunoaştem, am ajuns să ne măsurăm timpul în „înainte“ şi „după“ TIFF.

TIFF 2013 începe pe 31 mai la Cluj. Ce noutăţi aduce ediţia cu numărul 12?

În primul rînd, o selecţie redusă de filme. Nu neapărat pentru că ar fi o ediţie de criză (şi este, de fapt, „mulţumită“ CNC-ului şi altor instituţii care nu au sprijinit festivalul la nivelul ediţiilor anterioare, dar asta e o altă discuţie). Am decis să reducem oferta de filme tocmai pentru a face mai uşoară navigarea prin programul extrem de bifurcat al TIFF-ului şi pentru a atenua frustrările de fiecare an ale celor care şi-ar dori să vadă cît mai mult, dar care sfîrşesc inevitabil prin a regreta că nu au văzut cutare film. E drept că şi noi ne-am lăsat duşi de val de la un an la altul, în goana după un – pînă la urmă, irelevant – record, de a avea şi mai mult, tot mai mult faţă de ediţia precedentă. Prin urmare, „doar“ 150 de lungmetraje se vor vedea în acest an la TIFF (faţă de 190, în 2012), dar ceva îmi spune că tot e mult; oricum, imposibil de cuprins, nici chiar de cel mai înrăit „tiffar“. Apoi: graţie succesului enorm al proiecţiilor de la Palatul Banffy de la Bonţida, anul acesta inagurăm aşa-numitul „Weekend la Castel“ – un maraton de proiecţii şi de evenimente muzicale, teatrale şi culinare. Tot o noutate o reprezintă şi retrospectiva dedicată artistului vizual şi cineastului maghiar Péter Forgács (dacă tot am ales să ne extindem, anul trecut, aria de acoperire, proiectînd filmele video ale lui Mircea Cantor). Pentru prima dată la TIFF, Grecia şi Slovacia – două ţări aflate pe val, cinematografic vorbind – sînt invitatele secţiunii „Focus“, cu o selecţie reprezentativă de titluri recente, dar şi de arhivă. E foarte interesant de văzut cum o ţară aflată în criză a continuat să facă cinema, integrînd în poveste situaţia critică prin care a trecut şi trece Grecia – de pildă, în Boy Eating Bird’s Food şi The Eternal Return of Antonis Paraskevas. La capitolul evenimente speciale, noutatea absolută e lansarea setului DVD Pintilie Cineast, care include toate cele 11 titluri din cariera celui mai important cineast român, plus un disc bonus de pe care vom proiecta, în onoarea şi în prezenţa lui Pintilie, conferinţa de presă-dinamită a filmului Prea tîrziu. Rar mi s-a întîmplat să văd un cineast dezlănţuit, care se expune fără menajamente, fără plasă de siguranţă. Nu în ultimul rînd, nouă e şi secţiunea tematică a ediţiei, intitulată „Acesta este sfîrşitul“ (sună mai bine în engleză – „This is the End“), în care intră 12 titluri preocupate de faptul că ceva sau cineva ajunge într-un punct terminus. Probabil că abundenţa de filme recente despre apocalipse personale sau globale are legătură cu psihoza provocată de teoria mayaşă a sfîrşitului lumii în 2012, sau poate că nu. Cert este că ideea acestei secţiuni, inevitabil sumbre, mi-a venit anul trecut la Veneţia, cînd am văzut ultimul film al lui Alexei Balabanov, Me Too, un soi de Călăuza tăvălit prin cinism şi umor negru. Ce mă nelinişteşte e că Balabanov a murit acum cîteva zile...

Festivalul are anul acesta o campanie atipică, de care s-a ocupat regizorul Cristi Puiu. Vom vedea nu un spot, ci o poveste spusă pe toată durata festivalului. De ce această campanie de imagine?

Cred că festivalul a atins o notorietate suficient de confortabilă încît să-şi permită o ruptură stilistică şi de ton în campania de imagine, centrată pînă acum pe glumiţe şi parodii care făceau cu ochiul ba la Hollywood, ba la Noul Val. I-am oferit lui Cristi Puiu carte blanche, „impunîndu-i“ un singur element: prezenţa pe afiş şi în spot a actriţei Luminiţa Gheorghiu. Nu doar pentru că îi consider eminamente reprezentativi pentru cinematografia românească, ci şi pentru că ştiam că între ei există o alchimie extraordinară. Rezultatul e nu doar un spot, ci zece, iar povestea care leagă aceste secvenţe de cinema pur acoperă 24 de ore din viaţa personajului interpretat de Luminiţa Gheorghiu. Spoturile vor rula cîte unul pe zi, în toate locaţiile festivalului – existînd însă şi un bonus de alte zece spoturi care fac cu ochiul la Marfa şi banii şi care vor fi proiectate exclusiv seara, înainte de filmul din Piaţa Unirii.

Cum staţi la capitolul invitaţi români şi străini?

Neaşteptat de bine, date fiind constrîngerile de buget. Un film care nu e însoţit de un regizor, scenarist sau actor e, parcă, incomplet – drept care am încercat să avem reprezentanţi pentru cît mai multe filme, din competiţie sau din secţiunile paralele. Sebastián Lelio – care a cîştigat Trofeul Transilvania în 2007 cu La sagrada familia – revine la TIFF cu ultimul său hit de la Berlin, Gloria. Canadianul Denis Côté – premiat tot la Berlin pentru Vic+Flo ont vu un ours – vine la TIFF pentru prima oară. Idem documentaristul de origine israeliană Eyal Sivan, pe care l-am descoperit anul trecut la Festivalul de la Salonic – cu trei documentare în secţiunea „3x3“, printre care şi controversatul The Specialist. Péter Forgács – care îşi va prezenta nu doar filmele din retrospectivă, ci şi instalaţia video Danube Exodus. Şi, nu în ultimul rînd, doi cineaşti prestigioşi, recompensaţi cu premii pentru întreaga carieră: Stephen Frears şi Jirí Menzel. Filmele româneşti – 11 lungmetraje şi 20 de scurtmetraje – vor avea parte de delegaţii impresionante, iar Luminiţa Gheorghiu şi compozitorul Adrian Enescu vor primi premii speciale la gala de închidere.

Dacă ar fi să descrieţi festivalul de anul acesta în cifre, cum ar arăta el?

De regulă, facem contorizări la final, cifra cea mai importantă fiind numărul de spectatori. Cele mai relevante cifre cu care pornim la drum ar fi numărul de 190 de filme din 53 de ţări, cei peste 700 de invitaţi aşteptaţi la TIFF şi cei 15 ani de existenţă în România, pe care îi aniversează canalul HBO în 2013, prin tradiţionala zi de proiecţii HBO şi legendara lui petrecere, la care toată lumea vrea să prindă un loc sub lună.

Care sînt lucrurile de neratat ale acestui TIFF?

Nu aş rata pentru nimic în lume proiecţia Heaven’s Gate, filmul lui Michael Cimino, în versiune integrală, restaurată digital. Nici proiecţiile-maraton cu seriile pentru televiziune Carlos, ale lui Olivier Assayas (şi el omagiat în secţiunea „3x3“) şi Penance al lui Kiyoshi Kurosawa – fie doar şi pentru şansa de a le vedea pe un ecran mare. Trilogia Paradise a lui Ulrich Seidl e, şi ea, o vizionare obligatorie – cei cu stomacul tare pot vedea cele trei filme unul după altul, dacă îi ţin curelele. Idem clasicul mut al lui Dovjenko, Pămînt, dublat de acompaniamentul excepţional al trupei din Ucraina, DakhaBrakha. Dark Blood, al olandezului George Sluizer, film neterminat în anii ’90 din cauza morţii neaşteptate a lui River Phoenix, dar finalizat 20 de ani mai tîrziu printr-un artificiu ingenios, dar care – sînt convins – îi va face pe mulţi să strîmbe din nas. No al chilianului Pablo Larraín – care seamănă teribil de mult cu ce s-a întîmplat în timpul referendumului verii trecute. Două documentare cu pedigree incontestabil – Searching for Sugar Man şi halucinantul Act of Killing. Filmele lui Stephen Frears din prima perioadă: Gumshoe, My Beautiful Laundrette şi Prick Up Your Ears. Olandezul Taped – o bijuterie low-budget de suspans şi teroare, care mai mult ca sigur va avea parte de un remake hollywoodian. Şi, nu în ultimul rînd, Experimentul Bucureşti al lui Tom Wilson, revelaţia mea din Zilele Filmului Românesc – film politic inclasabil ca demers şi, cu siguranţă, generator de polemici.

Cum arată selecţia de anul acesta?

Competiţia – rezervată regizorilor aflaţi la primul sau al doilea film – favorizează în acest an debuturile (10 din 12), cu accentul pe poveşti feminine: de la puştoaica din Tanta agua, care profită de compania plictisitoare a tatălui ei pentru a-şi face o intrare nu tocmai triumfală în adolescenţă, la cea din The Deflowering of Eva van End care – titlul e cum nu se poate mai explicit – vrea să-şi piardă virginitatea; de la femeile slovace din Made in Ash – film de un realism crîncen care abordează frontal tema emigraţiei şi a prostituţiei –, la enigmatica protagonistă din In a Bedroom, care se livrează clienţilor la uşă, pentru a-i lăsa, mai apoi, cu buzele umflate ş.a.m.d. Una peste alta, selecţia generală încearcă, la fel ca-n fiecare an, să marieze filmul de autor cu filmul de public, pumnul în stomac cu mîngîierea pe creştet, experienţa vizuală cu luxurianţa narativă, şi experimentul cu – să-i zicem – reţeta.

TIFF-ul a creat un spirit, un public. A provocat de la început şi a cîştigat. Simţiţi, în timp, vreun fel de presiune sau, din contră, lucrurile se leagă în continuare firesc?

Deşi e cea mai populară dintre arte, în România, filmul nu face parte din cultura oficială. E, ca atare, o provocare permanentă de a-l pune pe picioare din punct de vedere financiar şi de a-l menţine la standardul consacrat. Ar fi însă prea plictisitor şi amorţitor dacă lucrurile ar merge strună. Sigur, ne ies peri albi (sau nu ne mai ies deloc), dar, cumva, printr-un miracol care e doar al TIFF-ului, în timpul festivalului totul se leagă atît de firesc, încît ruptura pe care o prilejuieşte ultima zi e întotdeauna fatală.

Mihai Chirilov este directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: N. Cherciu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.