Îngropaţi Vama Veche

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dragi vamaioţi, Nu contează cîţi mai sîntem, pe unde ne aflăm, unde lucrăm - înghesuiţi în vreun birou, în spatele vreunei tejghele, tarabe sau parbriz, într-o mansardă sau pe un şantier -, cît de mult ne-am schimbat, dacă şi cît am îmbătrînit, dacă sîntem sau nu împăcaţi cu noi, dacă ne mai pasă, dacă mai vrem, dacă mai visăm... Ştiu însă că încă ne mai amintim, că trebuie să ne amintim. Ascultaţi-mă, am un mesaj nebunesc ca o utopie! Dacă n-aş şti că (încă) veţi înţelege, nu v-aş vorbi... Vă mai amintiţi cum veneam cu trenul, cărînd la rucsacuri şi la corturi în spinare, cei mai cool dintre noi veneau cu Trabantul sau cu "broscuţele", cei mai norocoşi, cu Dacii sau cu Oltcit-uri împrumutate de la părinţi, vă mai amintiţi cum uneori ne cazam şi la ţărani, cum făceam nudism zi şi noapte, cum mîncam zile întregi numai hamsii, omlete şi conserve aduse de acasă, cum beam bere la halbă, cum ascultam casete cu rock la casetofoane de plastic cu baterii!? Ce caută ăştia acum în Vamă cu Nissan Primera, Toyota Rava, BMW 5, cu Hyunday Tucson cu neoane fosforescente pe la scut, cu celulare 3D, mp3 playere cu boxe răsunînd pe portiere, care se cazează cu rezervări dinainte, făcute la vile şi hoteluri, mănîncă junk food sau, dimpotrivă, meniuri internaţionale la terase de fiţe, fumează Davidoff, beau Corona şi Leffe, ziua stau pe plajă pe şezlonguri de plastic, sub umbrele de soare!? Nu mai ai loc de familii cu copii, unde sînt hippioţii şi nudiştii? Cum a ajuns cortul Humanitas între un fast-food şi o şaormerie? De cîte tonomate, bancomate şi supermarket-uri are nevoie Vama? Vă mai amintiţi cum veneam în Vamă de dragul discuţiilor, de dragul muzicii rock, de dragul literaturii, al filmelor pe video, al culturii adevărate, la care ajungeam, pe atunci, ceva mai greu, cultura din cărţi pe care ne-o transmiteam oral unii altora, nu cea de pe net!? Vă mai amintiţi cum beam, cum fumam, unii se lăsau fumaţi şi băuţi, dar eram împreună, o comunitate subînţeleasă ne ţinea împreună fără să ne cunoaştem, împrieteniţi într-o singură zi pentru a nu ne mai vedea, uneori, niciodată, cum visam şi cum ne lăsam visaţi în tristeţe sau în nostalgie, în mister sau în generozitate, cum făceam teorii, construiam scenarii, imaginam utopii, cum povesteam, cum ascultam, cum stăteam de vorbă goi în nisip, cum ne complăceam în crize existenţiale, familiale, de amor, cum iubeam pentru o zi sau pentru o viaţă!? Acum oricine se poate da vamaiot. Puţini, sinceri şi culţi am fost, mulţi şi snobi am rămas! Chiar aşa, unde sînt fraţii, vecinii, prietenii noştri mai mici, copiii? De ce după noi n-au mai venit şi alţii care să simtă şi să înţeleagă ca noi? Vă mai amintiţi bretoanele şi pletele noastre, bocancii scîlciaţi de atîta munte pe care îi aduceam şi pe plajă, tricourile ponosite cu cranii, chitări, trandafiri sau înscrisuri gotice, blugii rupţi în care dormeam şi cu care intram şi în apă, cămăşile în carouri cu mîneci tăiate, curelele cu catarame mari, brelocurile metalice, brăţările din piele pe care erau pirogravate numele noastre sau ale iubitelor, crucifixurile, medalioanele cu dragoni, cranii înlănţuite, spade încolăcite de şerpi, şepcile şi rucsacurile de blugi pe care scriam Megadeth, Metallica, Led Zeppelin, Jesus Christ Superstar, Iris, Manowar, Iron Maiden, Anthrax!? Ce caută în Vamă ăştia în şlapi de firmă, cu pantofi fără ciorapi, în maieuri cu paiete, în cămăşi roz cu mîneci flamenco? Cine sînt tipii cu lanţuri de aur la gît şi ghiuluri pe degete, cu unghii lăcuite, sprîncene pensate şi tunsori sauvage!? Vă mai amintiţi interminabilele, pasionatele, sofisticatele noastre discuţii despre muzică, literatură, religii, filozofii? Cum străbăteam fiecare sute de kilometri doar pentru a ne cunoaşte fără să ne ştim, cum ne împrieteneam în cîteva secunde sau cum ne despărţeam duşmani de moarte în urma unor discuţii despre cearta dintre Gilmour şi Waters, de ce a plecat Halford de la Judas, Dickinson de la Maiden sau cine vine la Pantera în locul lui Anselmo!? Vă mai amintiţi cum ne "războiam" care cu Cobain, care cu Vedder, care cu Corgan sau Axl sau Sebastian Bach, care cu Beatles, care cu Rolling, care cu Ozzy sau Gillan, cum încercam naiv să alegem între Hendrix şi Clapton, între Marillion şi Yes, între Slayer şi Sepultura, între "Since I’ve been loving you" şi "Baby I’m gonna leave you", între "Child in time" şi "Stairway to heaven"!? Vă amintiţi ce porniţi eram pe armata rusă care bătuse la greu la concertul Metallica, primul concert metal din istoria estului, cum nu ne venea să credem că Dimebag Darrell fusese ucis chiar pe scenă, apoi cum Eddie Van Halen şi-a oferit legendara chitară spre a fi îngropată cu el, cum stăteam pînă la răsărit la poveşti despre Fleetwood Mac, Janis şi Emerson Lake & Palmer, cum cîntam "Iron Lion Zion", din Simon & Garfunkel, din Doors (urlînd la "...to the other side"), Celelalte Cuvinte, Tom Petty, Springsteen sau Nick Cave; cum dansam în nisip pe Timpuri Noi şi Clash, cum discutam chitara lui Satriani, a lui Tom Morello sau vreo uvertură de-a lui Malmsteen, cum făceam liste interminabile cu balade esenţiale, cum făceam topuri de basişti, cum ne întreceam care interpreta mai bine chitara din "One", "I’m easy" (eram cel mai bun!), "Sweet child of mine" sau "Bohemian Rapsody", care ştia mai multe variante la "Smoke on the water" şi "Knockin’ on heaven’s door" sau cei mai mulţi chitarişti trecuţi pe la Deep Purple!? Sau cum părăseam deodată rock-ul, remarcînd pieptul lui Coverdale şi picioarele Vanessei Warwich, cum lăudam geniul lui Dr. Dre, show-urile DMX, unplugged-ul lui LL Cool J, proteismul lui Ice T, stările Portishead, cum comentam contractul prin care Martin Gore nu putea compune decît pentru DM!? Ce caută în Vamă platanele, house-ul, drum’n bas-ul şi manelele şi latino, DJ-ii cu sample-urile lor de rahat, schelele de lemn ale Bavariei Club cu surogate de laure-andreşance energizate la doză şi agitîndu-se topless pe beat-uri obsedant-idiotizante? Ce nevoie era pe plaja Vamei de cluburile din Bucureşti, Expirat şi celelalte? Ce nevoie era de Stufstock, cînd noi oricum veneam cu muzica în sînge şi în inimă!? Vă mai amintiţi cum discutam copertele de la Pink Floyd, videoclipurile lui Bowie sau Radiohead, grafica lui Giger, pictura lui Hopper, pelegrinajele lui Garbarek, filmele Monty Python, filmele italienilor, ale lui Kubrick, ale lui Lynch!? Cum ne lăudam fiecare cu ce puteam, cu Tournier, Hesse, Eliade, Roth, Blecher, Trakl, Dostoievski, Asimov, Vian, Kundera!? Cum citeam pe plajă Cartea de nisip a lui Borges, cum ne entuziasma finalul neterminat din Castelul, încercînd să explicăm de ce nu şi-a (putut) termina Kafka romanul, cum discutam opţiunile "lupului de stepă" sau ale fraţilor Anicet, cum "povesteam" delirurile lui Blecher, exodul bulgarilor din Orbitor 1, poemele lui Morrison, cum citeam pe plajă Dilema, Les Inrockuptibles, Heavy Metal Magazine!? Ce caută aştia în Vamă cu Codul lui Da Vinci (cartea şi filmul), cu Coelho, Lévy şi Houellebecq, cu Kinsella şi toată literatura chic, la braţ cu Ciao, Libertatea şi Apropo, sonerii la mobil din 50 Cent, Morandi şi Sorinel Puştiul!? Pentru cei care nu înţeleg o iotă din ce am vorbit mai sus e vremea să plece din Vamă şi să nu se mai întoarcă niciodată. Dacă vă recunoaşteţi în acest text şi încă mai sînteţi pe acolo striviţi, sufocaţi, înlăturaţi de neaveniţi, daţi-i afară în şuturi, faceţi-le viaţa mizerabilă, sabotaţi - chiar şi cu lacrimi în ochi - Vama! Decît să fie a lor, mai bine Vama să nu fie a nimănui. Nu vedeţi!? Vama a îmbătrînit urît, or ea nu trebuia să îmbătrînească deloc. Arie Bio-Culturală? Vama nu mai poate fi salvată: nu mai e nici bio, nici culturală. Vama nu mai e o plajă, Vama e o groapă. Un bîlci populat de ciudaţi şi de snobi urbani într-o mizerie artificială ambalată într-un brand pervertit. Vama nu mai e un sat, ci un VamavechePark în care un idiot a construit un castel (să se spînzure în el!). Esenţa Vamei era odată un spirit al naturalului, o cultură a prieteniei, o atitudine antisistem, politic sau de consum. Atunci barurile chiar erau rudimentare şi neamenajate (nu ne trebuia mai mult), acum ele sînt doar butaforie care copiază rudimentarul, sînt design rustico-boem. Simplitatea, austeritatea, chiar mizeria, totul e acum contrafăcut. Nimic nu mai e natural în Vamă, iar atitudinea antisistem e un meal la McDonald’s. Vama a devenit o hazna consumeristă. Vama e fast-beach (bitch?) de-un week-end. Vama e ultimul produs kitsch de la graniţa ţării. Unii îmi vor spune că aşa sînt timpurile, că nimic nu dispare, totul se transformă într-o afacere. Îi cunoaştem cu toţii pe aceşti ipocriţi, Vama i-a îmbogăţit. Dar nimic niciodată nu va schimba faptul că Vama a fost a noastră şi numai a noastră. Noi am găsit-o (sau, mai bine zis, ea ne-a găsit pe noi), noi am sedus-o şi acum ei doar o siluiesc în toate poziţiile, pe toate tarabele, în toate cluburile. La preţuri promoţionale sau chiar pe nimic. Dragi vamaioţi, mi se rupe sufletul să vă anunţ că, după o agonie de cîţiva ani, Vama Veche, în sfîrşit, a murit! Trebuie îngropată. Nu-i lăsaţi cadavrul pradă afaceriştilor. Să-şi caute altă plajă unde să-şi întemeieze comunitatea lor aliena(n)tă. Puneţi mîna pe lopeţi, pe ciocane, pe pixuri, pe bice, pe brichete, pe vîsle, pe clăpari, să îngropăm Vama Veche! Să-i dăm foc, să o purificăm de gunoiul urban, de ambalajul comercial, de fauna umană, de sunetul tehno. Să renască Vama - poate, odată - din propria-i cenuşă, din pămîntul pătat de ketchup, udat de Red Bull, răscolit de roţile ATV-urilor (60 RON/oră), din pămîntul iradiat de neoanele de sub podeaua jeep-urilor duduind a house! Îngropaţi Vama Veche! Fie-i nisipul uşor! Lăsa-ţi-o să se odihnească în pace! E ultimul lucru pe care îl mai putem face pentru ea. Îi datorăm asta. Noi şi tinereţea noastră. Aşa cum a fost ea, cu bune şi cu rele, dar sinceră, curată şi adevărată.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.