Între Heidegger şi "muzica vieţii proprii"

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Între Heidegger şi "muzica vieţii proprii" jpeg

Cel mai frumos lucru din corespondenţa lui Gabriel Liiceanu cu Gabriel Cercel, pe marginea căreia am început a glosa aici săptămîna trecută, este suita care începe cu „Dragă Gabi“ şi se încheie prin „cu drag, Gabi“. Cum avem de-a face cu doi Gabriel-i, nu o dată cititorul rămîne descumpănit: cine-i meşterul şi care-i ucenicul? Cine cui se adresează? Sigur, după ce treci de primele fraze, totul e limpede, însă farmecul suspansului de primă instanţă e de netăgăduit. Dat fiind că osmoza celor doi e departe de-a se petrece doar la nivel apelativ, formal – ea desfăşurîndu-se cu egală intensitate afectiv şi spiritual, didactic şi emoţional, temperamental şi stilistic – tu, care eşti martorul acestei rafinate coregrafii simbiotice, te simţi cînd stînjenit (un soi de voyeur fără voie, nevinovat, dar păcătos), cînd mîndru că eşti părtaş la o jubilaţie intelectuală de-o puritate cu totul străină prezentului (şi neantului) valah, cum s-ar repezi să spună Cioran. 

Un Cioran care, sînt sigur, citind acest volum ar exclama şi azi de uimire exact ca acum un sfert de secol, cînd l-a uluit faptul că-n România lui Ceauşescu o traducere din Heidegger apărea (nota bene: la Editura Politică!) în 40.000 de exemplare, absorbite în doar cîteva zile din librării. Asta în vreme ce oricare ediţie germană şi orice traducere europeană din opera autorului lui Sein und Zeit nu depăşeau cîteva sute (în mediul universitar) sau cel mult cîteva mii (în format de buzunar) pentru uzul „marelui public“. 

La fel acum: nimic mai paradoxal, într-o vreme grobiană şi decerebrată (cu emisiuni TV intitulate, nici mai mult, nici mai puţin decît „În puii mei“ şi cu jignitoarea preluare mediatică a vechiului colind în dezgustătorul tipar „Rom-Rom-telecom“) decît aceste scrisori trepidînd euforic printre Dasein, Wollen, Wille, Sagende, Über-lieferung ş.cl.

„Ce minunată scrisoare mi-ai scris!“ exclamă Profesorul în 17 februarie 2009. „E prima oară cînd citesc un text despre Heidegger în care cunoaşterea suverană a autorului e împletită cu distanţa necesară pentru ca o adevărată discuţie să poată avea loc. În mult-puţinul pe care l-am citit despre Sein und Zeit n-am întîlnit niciodată un punct de vedere atît de inteligent şi personal.“ La data aceea, destinatarul avea 33 de ani, iar omul care a tradus în româneşte Fiinţă şi timp e tare departe de-a fi susceptibil că urmăreşte să-şi flateze emulii. Mai mult (şi paradoxal): beneficiarul revelaţiilor este, aproape invariabil aici, maestrul, nu ucenicul! 

Născut în 1976, cercetător la Societatea Română de Fenomenologie, doctor în Heidegger (despre care a publicat volumul Cartea experienţei), Gabriel Cercel a fost, între altele, bursier DAAD şi Humboldt, a lucrat la universităţile din Freiburg, Darmstadt şi Siegen, a tradus din Gadamer, a fost co-editor la Studia Phaenomenologica şi pare un temperament cît se poate mai străin de eseistica lirică, narcisiac-digresivă, efervescentă şi spectaculoasă, care ne domină în bună măsură tradiţia spirituală. Omul e neamţ aproape ostentativ, aş zice, ca precizie normativă a rostirii, cu o siguranţă chirurgicală a verdictului, cultivînd glacial exactitatea, incizia fără fisuri subiective, directeţea ostilă arborescenţei şi formularea sintetică. Or, destinul face ca tocmai el să-şi (sur)prindă Profesorul în plin delict de egocentrare confesivă. În plină febrilitate a scrierii de sine. După jumătate de viaţă dedicată fenomenologiei, idealismului transcendental, lui Platon, Hegel, Kant, Heidegger&Co, profesorul pare că a trădat filozofia în favoarea literaturii. Nu cumva, se întreabă el (27 dec. 2008), foştii studenţi, atîta vreme educaţi tocmai de actualul atlet al egografiei în gustul epoché-ului şi-al „lucrului în sine“, se simt frustraţi, amăgiţi, deturnaţi? Ei bine, cu graţie, dar şi cu fermitate, fostul student îşi cauţionează mentorul, absolvindu-l de toată negura otrăvită cu care i-au fost potopite cele trei volume confesive. „Textul Scrisorilor cred că rămîne fundamental filozofic, în măsura în  care centralitatea vieţii este permanent relativizată de centralitatea ideilor“, afirmă Cercel. „Aşa stînd lucrurile, scrisoarea ta mi-a făcut tare bine – recunoaşte Liiceanu. Eşti pesemne singurul care a înţeles că nu de o trădare a filozofiei este vorba în scrisorile mele, ci de un alt versant al ei.“ Astfel încît tripticul Uşa interzisă, Scrisori către fiul meu, Întîlnire cu un necunoscut este catalogat de Gabriel Cercel drept o „literarische Kehre“ – sintagmă fundamentală, în chip esenţial responsabilă, aş zice, pentru viitorul scriitorului filozof Gabriel Liiceanu pe celălalt versant al vieţii sale. 

„Nimeni, cred – recunoaşte el – nu m-a trimis vreodată, aşa cum ai făcut-o tu, atît de sus şi atît de departe (...) Ai citit biata mea carte aşa cum nimeni n-a avut răgazul, disponibilitatea sau priceperea s-o facă (...) Ce bine ai înţeles că viziunea finală era o formalizare a vieţii făcută cu ajutorul unei literarische Kehre! (...) Am fost huiduit că vorbesc de duşul matinal, de folosirea unor cosmetice, de facerea pedantă a unui ceai (...) Neînţelegerea a fost totală. La fel cu capitolul despre descoperirea trupului...“ (a se vedea întregul text din 2 febr. 2009). 

Concluzia fiind că „printre cele mai înalte bucurii ale vieţii mele este că am întîlnit – cum ar fi spus Noica – nişte tineri ca voi. Că n-am putut să fiu în cele din urmă la înălţimea performanţei voastre, că am rămas pe peron făcîndu-vă semn cu mîna şi însoţindu-vă doar cu gîndul în fabuloasa voastră călătorie este, desigur, însuşi secretul acestei bucurii. Şi se mai adaugă la ea şi gîndul, care mă paşte uneori (şi, într-o măsură, mă linişteşte), că poate v-am dat un brînci înspre locul în care trebuia să ajungeţi“. 

Nu-i aici însuşi resortul iniţial, ca şi finalitatea relaţiei meşter-ucenic? Jocul dintre „a da“ şi „a primi“, fervoarea prefixului sym (ipostaziată cu ameţitoare unicitate în acea sym-filosofie caracteristică romantismului timpuriu, de la Jena), exercitată – spune Liiceanu – „în deplină spontaneitate şi în cea mai pură gratuitate e, neîndoielnic, partea cea mai frumoasă a vieţii. Tot ce-mi scrii mă justifică (...) Dacă nu l-aş fi întîlnit pe Noica, lumea ar fi rămas pentru mine conjuraţia desfiinţătorilor. Toată viaţa mea de tînăr cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei s-a compus dintr-o suită de scenarii ale strivirii (...) Din acest preaplin dau şi eu la rîndul meu. Şi datorită lui, primesc acum de la tine“.

Sîntem „generaţia Humanitas“, exclamă Gabriel Cercel perfect justificat. Generaţia „paideii umaniste, a recuperării interbelicilor, a clasicilor şi totodată a demitizării lor post-moderne în tradiţia deconstrucţiei heideggeriene a metafizicii, a căutărilor lui Andrei Pleşu pe tărîmul unei terra mirabilis, a rafinamentului incomod şi erudit al lui Horia-Roman Patapievici, dar şi a prozei lui Cărtărescu, a redescoperirii izvoarelor propriei tradiţii şi totodată a experimentelor occidentale diverse“. 

În fine, din mulţimea punctelor de fierbinte interes ale acestui dialog epistolar, aleg unul, de la p. 115: „Demersul nostru – scrie Liiceanu în 19 ian. 2010 – ar atrage, poate, atenţia criticilor literari asupra nevoii urgente de a recupera filozofia pentru formaţia lor, ca instrument fundamental în hermeneutica literară. Confraţii lor din interbelic integraseră filozofia în instrumentarul meseriei lor. Cei din postbelic au pierdut-o oarecum firesc, în măsura în care, sub comunişti, filozofia a devenit ideologie şi s-a pierdut ca fapt de cultură“.

Ce ziceţi, vă lăsaţi ispitiţi la un dosar dilematic pe tema asta? 

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Pedeapsă pentru șoferul de 19 ani care a spulberat șase copii pe trecerea de pietoni. Claudiu Nițariu circula cu 140 km/h
Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat sentința definitivă în procesul în care tânărul Claudiu Nițariu a fost judecat pentru omor, pentru că a spulberat șase copii pe o trecere de pietoni. Una dintre victime a decedat la spital.
image
O familie de „țepari în serie” a fugit fără să plătească din nu mai puțin de şapte restaurante în ultimul an
După ce o familie de opt persoane a plecat dintr-un restaurant italian din Țara Galilor fără să plătească şi patronul a făcut plângere la poliţie, a ieşit la iveală faptul că aceştia erau de fapt „ţepari în serie”.
image
Roșiile românești au ieșit pe piață. Cu cât vând marfa producătorii din celebrul bazin legumicol Matca
Legumicultorii din Matca, județul Galaţi, au scos la vânzare prima recoltă de roşii de anul acesta. Pentru că e prima cultură din acest an şi preţul de plecare din solarii este unul pe măsură: 20 de lei kilogramul.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.