„Marele obstacol: să treacă peste scrisul din obligație” - interviu cu Mihaela MICHAILOV, Oana RĂSUCEANU și Ana AGOPIAN

Crăița NANU
2 iunie 2021
„Marele obstacol: să treacă peste scrisul din obligație”   interviu cu Mihaela MICHAILOV, Oana RĂSUCEANU și Ana AGOPIAN jpeg

Toamna trecută, Asociația Culturală Control N, prin programul educațional De Trei Ori, a organizat ateliere de autocunoaștere prin scris. Programul a avut loc în trei școli bucureștene, iar 30 de participanți, copii din clasele a VI-a și a VII-a, au trecut prin exerciții practice de dramaturgie, scriere creativă și scenaristică pentru ca, acum, textele lor să fie publicate în revista Liternet și să devină un spectacol lectură susținut pe platforma UNTEATRU, pe 15 iunie. În această primăvară, 30 de elevi de liceu au trecut prin aceeași experiență în cadrul atelierului Eu x 3. Mentorii celor două programe au fost Oana Răsuceanu, inițiator al celor două programe și trainer de scriere creativă, Mihaela Michailov, trainer de scriere dramatică, și Ana Agopian, trainer de scenaristică. La finalul atelierelor și în așteptarea spectacolului lectură cu textele generate de liceeni, le-am întrebat pe cele trei despre experiența lucrului cu copii de vîrste diferite.

Ce pot adulții să învețe din scrierile copiilor? Ce iese la iveală?

Mihaela MICHAILOV: Cred că adulții se pot apropia intim de felul în care văd copiii și adolescenții lumea, de tot ce îi neliniștește, de tot ce îi nedumerește și intrigă. Un monolog sau un dialog care pornește de la o poveste personală e o foarte bună modalitate de conectare cu emoții și experiențe diferite. E o întîlnire, pînă la urmă. Uneori, întîlnirea asta cu un/o adolescent/ă e complicată pentru că îți scapă cuvintele printre hățișurile emoționale. Și scrisul poate deveni apropierea de ceea ce spui mai greu. Poate nivela asperități afective. Scrisul e locul în care se creează legături, e adîncitura în care lași să curgă stări, tensiuni, așteptări, dorințe. Citindu-ți copilul, îi înveți mai bine geografia acestei adîncituri.

Oana RĂSUCEANU: E vorba de un anumit firesc, de un „adevăr” aparte, la care se ajunge mereu în tipul de ateliere pe care le-am făcut pînă acum. Inițial, și ei își pun tot soiul de filtre înainte de a ajunge la exact acele lucruri pe care știu că vor să le transmită.

Ana AGOPIAN: Un exemplu concret: Eu predau și la UNATC, secția Scenaristică-Filmologie, mai multe cursuri de scenaristică. Și în ultimii ani m-a frapat ceva. A apărut o temă comună în textele studenților pe care nu o observasem înainte: absența părinților. Absență care poate fi dezvoltată în alte teme: singurătate, lipsa de comunicare cu părinții, divorț etc. Și vorbim, de fapt, tot de adolescenți, de studenți în anul I sau II, adică undeva pînă în 20 de ani. Am putea spune că e o problemă a generației lor. Au crescut cu părinți care s-au despărțit, care au avut job-uri supra-solicitante care nu le-au permis să petreacă timp cu copiii, care au fost crescuți de bunici. Întorcîndu-mă acum la atelierele noastre, mi s-a părut interesant să regăsesc același univers tematic și în textele lor: singurătatea, lipsa comunicării cu părinții, ca o temă a unei generații. Și vorbesc acum atît despre cei din clasele V-VIII, cît și despre liceeni. Bineînțeles, nu vreau să generalizez, nu în toate textele apare această temă, dar în multe dintre ele se poate observa o preocupare comună.

Atelierele funcționează deci în dublu sens: pe de o parte, sînt workshop-uri de autocunoaștere prin scris, iar pe de altă parte reprezintă un material important pentru noi, adulții. Prin aceste texte putem să ne înțelegem mai bine copiii și să ne reapropiem de ei, în caz că ruptura s-a produs. Sau pot fi un semnal de alarmă pentru o ruptură ce încă poate fi evitată. Oricum ar fi, cred că, pentru mine, ca adult, De Trei Ori și Eu x 3 reprezintă ateliere de cunoaștere a copiilor și a adolescenților prin scris.

123631222 10158016461457060 7700944277259545059 n jpg jpeg

Cum lucrezi cu tinerii? Cum schimbi abordarea în funcție de vîrstă?

O. R.: Lucrul cu adolescenții sau copiii care au poftă maximă să testeze ce le oferă atelierele nu diferă cu nimic, pentru mine, față de lucrul cu un adult mînat tot de a descoperi, de a ști mai multe, de a afla lucruri noi (în funcție de sfera training-ului sau atelierului ales). A lucra cu tinerii, indiferent de vîrsta avută, îți dă un plus de energie pentru orice ar urma mai departe.

A. A.: Cred că doar exemplele de filme și execițiile/temele propuse au fost diferite la gimnaziu față de liceu, pentru a fi mai aproape de universul și lumea lor. Oricum, atunci cînd lucrezi cu tineri și adolescenți energia lor te contaminează, iar curiozitatea lor de a descoperi noi modalități de a fi creativi îți dă ție, trainer-ul atelierului, o motivație în plus. Și te face să descoperi, împreună cu ei, direcțiile total neașteptate în care textele lor pot ajunge.

M. M.: Încerc să îi fac să scrie cu bucurie, să îi determin să caute în ei ceva care îi stîrnește. Marele obstacol pe care îl am de trecut este scrisul din obligație. La școală, adolescenții și adolescentele au de scris teme și asociază actul de a scrie orice cu tema obligatorie, încadrată într-o anumită ramă. E nevoie de un timp ca să-i scot din ramă și să-i fac să se raporteze liber la scris. Să-i defixez și să-i recentrez. Să-i fac să plonjeze în ce li se întîmplă și să aibă încredere în ce scriu. Pentru că scrisul e și despre asta: despre încrederea că ești pe un drum al tău, că trebuie să exersezi, că trebuie să ai curaj să mergi mai departe.

Eu nu dau niciodată verdicte. Nu le spun celor cu care lucrez: e bine sau e prost. Le spun cum ar putea să fie mai puternic ce au schițat, cum ar putea să aprofundeze o senzație. Le vorbesc mult despre semnificația detaliilor, pe care le consider esențiale în structurarea unei voci particulare. Îi încurajez să scrie cu cît mai multe detalii pentru că le explic cît de relevante sînt atunci cînd ne apropiem de o realitate. Nu schimb fundamental abordarea în funcție de vîrstă, doar sînt atentă la felul în care explic lucrurile și la accentele pe care le pun.

Cît de diferite au fost cele două experiențe? Ce v-ați fi dorit să știți mai mult?

M. M.: De fiecare dată cînd încep un atelier, îmi doresc să știu mai multe despre cele și cei cu care urmează să lucrez. Mi se pare important - tocmai pentru că scrisul scoate la lumină și aspecte vulnerabile, să am mai multe detalii despre participante și participanți ca să nu apăs pe butoane fragile. Îmi place mult să și citească, în timpul atelierului, ce scriu acasă. Vreau ca atelierul să aibă și dimensiunea asta: să fie un spațiu safe în care să își împărtășească emoțiile. Diferențele dintre grupele de vîrstă – eleve de gimnaziu și eleve de liceu – au constat în accentele puse pe anumite experiențe. De exemplu, un exercițiu comun a fost: „scrieți un monolog pornind de la o situație / un moment limită din pandemie”. Exercițiul mi-a dat posibilitatea să le vorbesc despre semnificația situațiilor limită într-un text de teatru. În cazul elevelor de liceu, au ieșit mult mai acut la suprafață anxietatea și lipsa de orizont, întrebări de genul: „Ce fac cînd termin liceul?, „Spre ce mă îndrept?”. M-a surprins maturitatea abordărilor și atenția pentru nuanțe.

A. A.: Înainte să încep mi-era puțin teamă că rigorile scriiturii de scenarii o să îi inhibe pe copii. Adică, așa, din afară, nu pare prea fun, cînd ai 11-12 ani și vrei să fii creativ, să ți se impună niste reguli oarecum stricte: trebuie să scrii cu un anumit font, trebuie să împarți textul în secvențe, trebuie să folosești timpul prezent etc. Dar reacția lor a fost total neașteptată pentru mine. Au fost fascinați de acest nou tip de scriitură, iar rigorile nu au reprezentat un impediment, ci dimpotrivă. S-au bucurat să descopere cum se scrie un film, să inventeze universuri sau să reinterpreteze realitatea în care trăiesc.

O. R.: Cred că din ambele experiențe am ieșit cu același gînd: cît de rapid și de eficient s-au conectat toți acești copii la timpurile și schimbările majore pe care le trăiesc. Atelierele s-au desfășurat online. Așa a fost să fie, așa cum bine știm cu toții. Mă așteptam să găsesc niște fețe rigide, săturate pînă peste cap de a fi în fața unui ecran, din nou, pe lîngă orele de curs. Cu siguranță erau sătuli de asta. Însă, chiar și așa, au reușit să stoarcă la maximum tot ce se putea din experiența asta și, mai mult, am reușit să ne conectăm unii cu alții, să fim aproape, fără a fi alături fizic. Erau extrem de prezenți. Poate chiar și mai acolo decît dacă am fi fost față în față, într-o clasă, la școală. Nu știu... Așa îmi place să cred. Așa (i-)am simțit.

unteatru jpg jpeg

                   UNTEATRU - DE TREI ORI - spectacol lectură - pregătiri (toamna 2020)

De ce sînt importante aceste ateliere?

A. A.: Cred că, în general, scrisul chiar te poate ajuta să te cunoști mai bine. Și nu vorbesc aici doar despre copii, cred că asta funcționează și în cazul adulților. Scriind despre universuri total inventate sau create pornind de la realitatea imediat apropiată, ajungi să vezi lumea cu alți ochi. Nu îți pierzi curiozitatea aia de copil, în care lucrurile nu sînt evidente, nu sînt clare, în care există o constantă descoperire. Și, de fapt, prin aceste ateliere noi încercăm să păstrăm vie această curiozitate, să îi ajutăm pe copii să nu privească realitatea cum li s-a spus că trebuie privită, ci așa cum o născocește mintea lor.

M. M.: Scrisul organizează gîndirea, structurează un mod de a vedea lumea, te face mai empatic și atent la experiențe pe care le-ai trăit și cu care te identifici, sau pe care le-au trăit alții. Îți dă posibilitatea să creezi un teritoriu afectiv și să propui o versiune mai bună, mai solidară a lumii.

A. A.: Mi se pare ciudat că, dacă ne gîndim la școala din România, extrem de puține materii se bazează pe creativitate. Și, cred eu, genul ăsta de ateliere ajută mult în formarea copiilor și adolescenților. Bineînțeles, un singur atelier făcut în cîteva școli nu are cum să schimbe radical lucrurile, dar reprezintă o parte dintr-un întreg. Și dacă ne uităm la asociații de profil din România, din ce în ce mai multe se axează pe genul ăsta de ateliere – fie că sînt de dans, de actorie, de muzică etc. Și toate la un loc cred că schimbă ceva din modul în care copiii și adolescenții se raportează la universul din jurul lor. Fie că vor face o meserie care se va axa pe creativitate, fie că se vor duce în cu totul altă direcție, cred că genul ăsta de activități avute în anii de școală îi va ajuta mult în viitor.

O. R.: Așa este, în punctul ăsta, acest fel de ateliere le pot deschide uși spre lumi pe care nu le sesizaseră pînă atunci, sau pe care le interpretaseră, poate, greșit. Pe lîngă faptul că oferă alternativă pentru tot ce înseamnă scriere creativă din perspectiva abordării didactice, la orele de limba și literatura română, atelierele îi duc pe copii în zone mai puțin cunoscute și poate deloc explorate – dramaturgia & scenaristica. Cea din urmă devenind preferata lor, de departe. Iar bonusul este transpunerea lor în autori publicați (via Liternet) și în dramaturgi montați (via spectacolul lectură realizat cu susținerea Unteatru).

a consemnat Crăița NANU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.