Mitte sau Iugula? - Festivalul Cetăţilor Dacice de la Cricău

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Mitte sau Iugula?   Festivalul Cetăţilor Dacice de la Cricău jpeg

În manualele din copilărie, istoria dacilor şi a romanilor, cea de dinaintea formării poporului român, ni se părea la fel de îndepărtată şi de ireală ca legendele Olimpului sau poveştile fabuloase despre dinozauri. De altfel, nu ne puteam imagina că dacii – care ne erau prezentaţi la şcoală ca nişte supereroi ce făceau parte dintr-o specie de mult dispărută – existaseră cîndva şi trăiseră ca nişte oameni normali. Desenele din cărţi nu ne ajutau deloc în acest sens, iar jocul „de strategie“ „Dacii şi romanii“ (un boardgame mai puţin popular ca „Nu te supăra, frate!“) era singura alternativă mai distractivă la orele de istorie. Pentru copiii de atunci, o întîlnire cu un „dac“ în carne şi oase era la fel de imposibilă (şi de improbabilă) ca una cu Superman sau cu Pif, despre care ştiam, totuşi, că sînt nişte personaje imaginare. Cred că nici măcar profesorii noştri nu auziseră de reenactment şi habar n-aveau că istoria se poate povesti şi altfel decît prin fraze sforăitoare. Copiii de astăzi, însă, pot vedea „pe viu“ o bătălie între daci şi romani, şi pot participa indirect la recrearea unor scene istorice, ba mai mult de atît, dacă se oferă voluntari, pot comanda trupele, aşa cum noi, odinioară, dădeam ordine soldăţeilor de plastic pe cîmpul de luptă improvizat pe covor. Şi este mai mult decît o joacă cu un caracter educativ, e un spectacol de bun gust, care are loc în fiecare an, în cadrul Festivalului Cetăţilor Dacice de pe lîngă Alba Iulia.

Prezentarea trupelor

Anul acesta, războiul „s-a ţinut“ la Cricău, o comună la 17 kilometri de Alba Iulia, care, din cîte am înţeles, îşi dispută cetatea ei dacică – Piatra Craivii –, cu Ighiu, comuna învecinată. La cetatea propriu-zisă n-am ajuns, e sus pe munte, există un drum, însă pe ultima parte a lui se urcă pieptiş. Acolo se pare că se retrăgeau, în momente de restrişte, dacii din Apoulon, aşezarea care a devenit, mai tîrziu, castrul roman Apulum, unde era cantonată Legiunea a XIII-a Gemina. Cu cei din legiune m-am întîlnit în cetate, la Alba Iulia, chiar în prima zi de festival. Erau disciplinaţi, ca toţi romanii, şi destul de reţinuţi în a face demonstraţii de forţă, căci probabil îşi păstrau resursele pentru bătălia de a doua zi. Li s-a alăturat Legiunea a V-a Macedonica, cea care, pe vremuri, era staţionată la Potaissa, însă, în vremurile moderne, îşi cam face veacul pe la Cluj. Joaca de-a dacii şi romanii nu e nouă în România, aşa cum s-ar crede, sînt oameni în toată firea (şi, în general, cu studii superioare) care o practică de ani buni, la modul cel mai serios, şi care cheltuie mici averi pe costume, armuri, arme. Adevărul este că toate aceste detalii care trebuie să fie cît mai aproape de realitatea istorică sînt fascinante, de la sandalele romane, la cusăturile tunicii (nu ştiam că ei desconsiderau pantalonii pentru că erau un obiect de îmbrăcăminte al barbarilor), de la scuturi, la coifuri şi centuri. A face parte dintr-o trupă de reenactment, a fi, de pildă, roman sau dac e un stil de viaţă care se manifestă cu precădere în cadrul festivalurilor de gen, care nu-s puţine în Europa. Cel de la Alba Iulia, o iniţiativă a Consiliului Judeţean Alba, este singurul din ţară şi a ajuns deja la ediţia a VII-a. Are loc într-una dintre cele cinci comune (Cricău, Ighiu, Săsciori, Cugir şi Cetatea de Baltă) care se poate lăuda cu o cetate dacică (unele sînt rămăşiţele unor fortificaţii din piatră, altele sînt cetăţi „de pămînt“) şi care cîştigă întrecerile dintre „daci“ din ultima zi a festivalului. Aceştia – de fapt, localnici din cele cinci comune – sînt un fel de daci „începători“, aflaţi încă în faza de antrenament. Pe adevăraţii luptători daci (adică cei care urmau să ia parte la bătălie) i-am cunoscut tot în prima zi a festivalului. Mult mai gălăgioşi decît romanii, le aruncau acestora priviri crunte, pe sub cuşmele lor. Îi aveau ca aliaţi pe fioroşii sarmaţi (o trupă de reenactment din Polonia), care îşi intraseră perfect în rol (mai toţi erau blonzi şi masivi, cu o statură impunătoare) şi erau conduşi de Dada din tribul Mamusa („Teribilul Dada Mamusa“ – am auzit şoptindu-se cu teamă, prin mulţimea de spectatori care mai fuseseră la festival şi-n anii trecuţi). Romanii nu aveau femei în trupă, în schimb, în cadrul trupelor duşmane mai puteai vedea cîte o tînără dacă sau sarmată, despre care iniţial am crezut că sînt „de frumuseţe“ (sau să le facă de mîncare soldaţilor şi să le oblojească rănile), însă a doua zi, la război, am descoperit cu suprindere că se bat cu mai multă îndrîjire şi bravadă decît bărbaţii. După ce s-au prezentat pe rînd trupele romane şi cele dacice (cu aliaţi cu tot), spiritele au început să se încingă şi strigătele de luptă să răsune de am crezut că bătălia stă să înceapă chiar acolo, în cetatea de la Alba Iulia (aproape complet restaurată, un decor minunat pentru astfel de evenimente), însă am aflat de la organizatori (şi autori ai scenariului pentru festival) că acesta nu era decît un sampling, menit să incite curiozitatea şi să aducă cît mai mulţi spectatori, în următoarele zile, la Cricău. De altfel, lucrurile s-au mai calmat la apariţia pretorienilor (o trupă de reenactment din Italia, alcătuită, în mare parte, din „veterani“), în frunte cu însuşi împăratul Traian, care i-au privit cu o superioritate aristocratică atît pe romanii lui, cît şi pe barbari, înfrînîndu-le pe moment nerăbdarea şi pornirile războinice. Apoi, într-o atmosferă cît se poate de paşnică, s-au aprins torţele, iar trupele au început să mărşăluiască prin cetate. Deja mă simţeam ca într-o poveste din trecut, care nu avea nici o legătură cu orele de istorie blazate din copilărie (pînă la urmă, reconstituirea istorică poate fi doar un pretext pentru un spectacol), întrebîndu-mă, în acelaşi timp, de ce astfel de poveşti nu se întîmplă mai des în România.

La o bere cu împăratul Traian

A doua zi, bătălia era stabilită pentru ora 6 după-amiaza, însă pe la 2, cele două tabere luaseră deja în stăpînire un deal de la intrarea în Cricău. Se înălţaseră corturile, capul de lup flutura deasupra unuia dintre ele, cîţiva romani, ajutaţi şi de vreo doi daci, se chinuiau să construiască o balistă, sarmaţii se trăseseră mai la umbră şi picoteau, Teribilul Dada Mamusa nu era de găsit, probabil că se odihnea în cortul său. Atmosfera era una prietenoasă, de fraternizare, avea şi ceva hippie, reconfortant. O dăciţă cu alură de gospodină framînta nişte plăcinţele (oare tradiţionale dace?) şi se plîngea că nu poate respecta reţeta originală, care era cu miere şi cu nucă. În nişte ceaune fierbea ceva apetisant. Doi pui de daci, gemeni, îmbrăcaţi la fel, se hîrjoneau pe pajişte. Un alt dac împărţea cu un roman o licoare dintr-un corn. Am suprins chiar şi o idilă între un roman şi o femeie dacă – ea i-a aranjat coiful, apoi l-a sărutat prelung, încă o confirmare a faptului că aşa s-a născut poporul român. La un moment dat, şi-au făcut apariţia şi nimfele dace, îmbrăcate în alb (o parte din programul festivalului, una mult aşteptată de către publicul masculin, care, ulterior, a fost cam dezamăgit cînd şi-a dat seama că nimfele nu erau decît nişte copiliţe), care s-au conversat un pic cu romanii, apoi au plecat la treaba lor de nimfe.

Cîţiva dintre luptători s-au aventurat într-o expediţie de cucerire a satului din apropiere, care s-a soldat cu aducerea în tabară a unor beri, pentru toată trupă, dar şi cu exclamaţii de uimire şi încîntare, ale puştanilor băştinaşi, pentru care probabil că era pentru prima oară cînd vedeau cum personajele din manualele şcolare prind viaţă. Doar babele se uitau chiorîş, nu pricepeau nimic. La terasa festivalului s-au retras pretorienii sosiţi tocmai de la Roma, care ne-au salutat cu „Ave!“. Apoi, şi-au cumpărat apă minerală, ca să-şi păstreze luciditatea pentru bătălie; doar împăratul Traian şi-a permis o bere. Era zăpuşeală, însă norii negri de furtună începuseră deja să se adune.

Război!

La 6 fix, pe deal, luptătorii s-au prezentat la apel, pe cîmpul de luptă. Între timp, se adunaseră aproape 3000 de spectatori, de prin satele din jur, dar şi oameni care veniseră special pentru festival, o formulă decentă şi inedită de a face turism regional. „Cu cine ţii?“ şi-a întrebat o mamă băieţelul. „Cu dacii.“ „Ar trebui să ţii cu romanii, pentru că tatăl tău e la romani, dar şi mie îmi plac mai mult dacii!“ Dacii erau deja cocoţaţi pe o palisadă (pe care o construiseră încă de dimineaţă) şi aşteptau să fie atacaţi, însă în tabăra romană aveau mai întîi loc lupte de gladiatori. Publicul era cel care decidea dacă gladiatorul înfrînt murea sau trăia. Mitte sau Iugula? Şi se vede treaba că poporul român de astăzi este unul sîngeros, aplicînd aceleaşi şabloane violente ale societăţii în care trăim, căci din toate piepturile răsuna doar „Iugula!“ A fost nevoie de intervenţia prezentatorului demonstraţiilor ca să „cruţe viaţa“ bietului gladiator. Oricum, cu „morţi şi răniţi“ avea să se lase ceva mai tîrziu.

La un semnal de corn, romanii au atacat şi a început bătălia care, deşi respecta un scenariu prestabilit (de pildă, la un moment dat, un grup de barbari – aliaţi ai dacilor – a trădat şi a trecut de partea romanilor) şi anumite scheme de luptă, de pe margine a părut cît se poate de serioasă şi de autentică. De altfel, în spatele acelui haos controlat existau multe ore de antrenamente. Cîţiva dintre luptători s-au ales cu vînătăi şi zgîrieturi „pe bune“, însă am înţeles că era vorba de un risc asumat şi că astfel de accidente minore se întîmplă frecvent la manifestările de acest gen. Nu poţi mima o luptă pentru că nu păcăleşti pe nimeni. Mai ales cînd se pune în scenă un război în toată regula, cu o „strategie“ militară şi cu un joc actoricesc care nu ţine doar de coordonarea mişcărilor, dar şi de mimică, expresiile feţelor etc. De pildă, un roman care era încercuit şi hăituit de patru daci, trebuia, la un moment dat, să se dea bătut, să cadă şi să facă pe mortul, şi aşa, treptat, cîmpul de luptă a început să se umple de „cadavre“. Însă suspansul legat de cine va obţine victoria a existat pînă la final, deşi acesta a fost un pic grăbit pentru că începuse ploaia. Pînă la urmă, dacii au reuşit şi de data asta să respingă atacul romanilor şi au învins, spre încîntarea spectatorilor – printre care aveau cei mai mulţi fani – şi aşa, cucerirea Daciei a fost încă o dată amînată. De ce dacii, şi nu romanii? „Pentru că festivalul este unul al cetăţilor dacice, aşa că e normal ca dacii să iasă învingători!“ mi-a explicat unul dintre organizatori. Mai tîrziu, după ce pacea s-a restabilit şi peste cele două tabere s-a aşternut liniştea, după ce au dansat şi nimfele, ca să împace definitiv spiritele, după ce împăratul Traian – care tocmai se întorsese de la o degustare de vinuri în comuna învecinată – şi-a primit onorurile cuvenite, iar spectatorii s-au întors pe la casele lor, a mai rămas doar de admirat acel peisaj unic şi liniştitor al podişului Transilvaniei, unde, mai ales pe înserat, dealurile albăstrui par, în acelaşi timp, aproape şi departe.

Una peste alta, joaca de-a dacii şi romanii de la Cricău este un bun exemplu că un festival poate însemna mai mult decît bere, mici, bîlci şi trupe la modă. Iar anul viitor, războiul se va muta la Ighiu, căci „dacii“ de acolo au cîştigat întrecerile din ultima zi.

La Festivalul Cetăţilor Dacice de la Cricău au participat trupele de reenactment Gruppo Storico Romano, Goths’ Village Association of Maslomecz, Legionarii din Pro Antica XIIII GMV, Barbari din Hellas & Roma, Terra Dacica Aeterna, Cohorhs III Campestris Civium Romanorum Milliaria, Lupii Daciei, Legiunea a XIII-a Gemina – Apulum, Lupii de fier ai Apoulonului.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.