Muzeul Naţional "George Enescu" - Magia nu există

Marina VAZACA
Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Muzeul Naţional "George Enescu"   Magia nu există jpeg

„Magia există“ este formula promoţională a Festivalului „George Enescu“ de anul acesta. Sînt nevoită să o contrazic şi să o înlocuiesc cu „Dezamăgirea există“. Şi să încerc să o descriu pe a mea după ce, recent, chiar în săptămîna dinaintea începerii Festivalului, am vizitat muzeul bucureştean care poartă numele marelui compozitor: Muzeul Naţional „George Enescu“, din Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei (intenţionat am transcris aceste titulaturi impunătoare).

E ştiut că exegeţii operei lui Enescu, biografii săi, toţi cei care l-au cunoscut şi au scris despre el asociază întotdeauna consideraţiile de specialitate cu admiraţia faţă de excepţionala calitate umană a creatorului, faţă de modestia şi, mai ales, faţă de generozitatea sa. Pentru că trăim vremuri atît de pragmatice, cînd o valoare nu se mai recunoaşte în primul rînd după profilul ei „frumos“ şi „bun“, ci mai ales după cel financiar, reamintesc pe scurt cîteva fapte prin care Enescu ne-a îndatorat şi material: încă din 1913, a donat o sumă importantă din banii cîştigaţi în turneele din Statele Unite către Ministerul Educaţiei din România, pentru crearea unui premiu naţional de compoziţie (primul juriu s-a reunit în acelaşi an, iar premiul a fost acordat fără întrerupere, pînă în 1946). Ateneul Român a fost înzestrat cu o orgă nouă, cumpărată tot din banii oferiţi de el. Cît a durat Primul Război Mondial, toate încasările sale au mers în beneficiul diferitelor fonduri de ajutorare, în special al Crucii Roşii (s-a estimat un total de 600.000 de lei aur); apoi, întreaga viaţă i-a ajutat cu bani pe tinerii muzicieni români aflaţi la studii în străinătate. În fine, a donat statului Vila „Luminiş“ de la Sinaia. Pe de altă parte, tot în spirit pragmatic şi eficient, din convingerea sa profundă că potenţialul muzical al românilor este uriaş, că trebuie cultivat, dat la iveală pentru a fi cunoscut şi recunoscut, Enescu s-a implicat fără rezerve în organizarea vieţii muzicale din România. „Il a payé de sa personne“ – cum spune un critic francez, pentru îndeplinirea acestei misiuni atît de solicitante: a creat orchestra simfonică, apoi Societatea Simfonică „George Enescu“ din Iaşi; în 1920, din iniţiativa sa a luat fiinţă Societatea Compozitorilor din România; a contribuit, de asemenea, la crearea Operei de Stat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trup şi suflet al României şi al muzicii din România... Toate acestea au devenit amintire. Şi, din păcate, amintire care nu a iradiat puterea exemplului său în rîndul celor care ar trebui să o slujească astăzi în „muzeul dedicat memoriei compozitorului“, şi care nu pare a stîrni nimănui tresăriri de conştiinţă.

Muzeul Naţional „George Enescu“ e într-o stare jalnică, atît de jalnică încît dezamăgirea capătă nuanţe de uimire, de revoltă, ruşine, lehamite, chiar deznădejde. În cele trei săli dedicate expoziţiei permanente, documente originale (manuscrise muzicale, corespondenţă, fotografii, ediţii originale ale multor compoziţii) şi facsimile de cea mai proastă calitate, medalii comemorative, precum şi diverse alte obiecte stau înghesuite în vitrine mici şi urîte, spre paguba interesului, dar în sprijinul perspicacităţii; deasupra lor, alte fotografii, diplome, alături de cîteva tablouri au parte de un acroşaj dintre cele mai dezavantajoase, de etichete din hîrtia cea mai proastă, rău decupate şi scorojite, lipite direct pe tencuiala afumată. Explicaţiile, mai degrabă globale („Meleagurile natale“; „Anii copilăriei“; „Un român în lumea mare europeană“ etc.), doar arareori completate de necesare precizări, sînt oferite în română şi engleză; de franceză nici pomeneală, în casa artistului format în mediu francez, pentru care franceza a fost a doua limbă, iar Franţa – ţară de adopţie. Totul pare abandonat, încremenit într-o etalare pe care nu s-a mai gîndit nimeni să o primenească, totul e neglijent şi neglijat, fără gust, fără simţ estetic elementar, pentru că, la un asemenea nivel, muzeografia nu poate fi luată în discuţie. La standul muzeului, cărţile şi discurile – unele interesante – nu pot fi văzute mai îndeaproape pentru că sînt păstrate în două dulăpioare cu geam, care se deschid la cerere, dar a căror cheie nu este chiar la îndemînă. Palatul în sine are nevoie urgentă şi iminentă de reparaţii capitale: le reclamă în mod elocvent pentru vizitatori, din portretul ei, peste care s-a scurs, în dîre lungi şi negre, apa mai multor ploi, Ecaterina Cantacuzino, prima stăpînă a casei. Astfel afectată de intemperii, ea „domneşte“ de la înălţimea şemineului din salonul de la parter, peste două lamentabile şiruri de panouri cu montaje de afişe de concert, care nu fac decît să sporească impresia generală de încropeală. În casa din spatele palatului, cu funcţie administrativă iniţial, unde au locuit cîţiva ani George Enescu şi soţia sa, tristeţea e la fel de mare: se păstrează o oarecare atmosferă, datorită pieselor de mobilier şi a obiectelor personale, dar, acolo, explicaţiile lipsesc aproape cu desăvîrşire, fiind suplinite de... „instrucţiuni pentru folosirea sobelor cu gaze“ şi de alte cîteva texte cu conţinut normativ similar. Şi, pentru ca „plînsul“ să dea în rîs, pe uşa larg deschisă a camerei de baie din capătul holului, deşi nu este nimic de văzut acolo, nici instalaţie originală, nici altceva semnificativ, stă scris „Baie – Bath“! De ce aşa o jale? Pentru că lipsesc fondurile, pentru că Ministerul Culturii, care ştim că face diligenţe pentru repatrierea rămăşiţelor pămînteşti ale lui Enescu, e sărac. Cum altfel?! Şi totuşi, în acest context de sărăcie, măcar din datorie pentru amintirea generozităţii şi a dăruirii manageriale a lui Enescu, puţin spirit de iniţiativă, un pic de imaginaţie, de vioiciune intelectuală, de interes, de solidaritate a lumii muzicale din România, puţin efort pentru aplicarea zicalei „omul sfinţeşte locul“ ar putea compensa multe neajunsuri. Nimic din toate astea.

În septembrie 2013, Muzeul Naţional „George Enescu“, vecin, în Palatul Cantacuzino, cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi cu Editura muzicală, se străduieşte doar să treacă neobservat: în cadrul ediţiei XXI a Festivalului, nu va găzdui nici un concert cameral, nici o dezbatere, nici o expoziţie temporară. În Palatul Cantacuzino, lăsat prin testament, de Maruca Enescu, statului român, „pentru înfiinţarea unui muzeu dedicat memoriei compozitorului“, nimic nu va tulbura memoria rău slujită a compozitorului. Iar cei care nu vor să-şi strice bucuria Festivalului, continuînd să creadă că „magia există“, nu au decît să ocolească prudent Calea Victoriei nr. 114.

Marina Vazaca este traducătoare de literatură franceză, redactor la Muzeul Naţional de Artă al României.

Foto: L. Muntean

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.