Era Gutenberg a apus. Trăiască era digitală! Pînă nu de mult, oamenii de litere tremurau de frica noilor medii şi a computerelor: o să dispară cărţile, spuneau. Între timp, editorii au încercat să se adapteze: au publicat cărţi în formate noi, au pus la punct sisteme de difuzare a cărţii bazate pe Internet, au inventat noi reguli legate de copyright – în fine, au transformat ameninţarea în oportunitate. Şi, cînd totul părea să fie pregătit pentru marea revoluţie electronică, şi-au dat brusc seama că lumea nu o vrea.

Afacerile merg încă foarte prost. Chiar dacă în 2011 s-au vîndut în Europa de două ori mai multe cărţi în format electronic decît cu un an înainte, profitul e încă infim. Cărţile electronice se impun mult mai greu decît se aşteptau editorii, se afirmă într-un studiu citat de săptămînalul Die Zeit. De pildă, librăriile germane estimau, acum un an, că pînă în 2015 vor ajunge să cîştige peste 9% din profit din vînzările de carte electronică. Acum şi-au reevaluat calculul: în 2015, profitul din vînzarea cărţilor electronice va ajunge la 3,5%. Pentru anul în curs, prognoza cea mai optimistă nu depăşeşte 1,2% profit pentru e-books. Şi asta în ciuda faptului că anul trecut s-au vîndut de două ori mai multe cărţi electronice ca în 2010. Tendinţa e de creştere, însă numărul cumpărătorilor a rămas mic. În plus, studiile arată şi că oamenii sînt predispuşi să cumpere cărţi pentru tablete mai degrabă decît cele în format simplu, pentru dispozitive cu cerneală electronică.

Noile medii şi impactul pe care îl au asupra pieţei de carte e temă de dezbatere deja de un deceniu. Acum există dispozitivele mai fiabile, mai ergonomice şi, mai ales, accesibile. O „carte electronică“ redă fidel pagina tipărită, răsfoitul virtual seamănă cu răsfoitul paginilor reale, pînă şi foşnetul paginilor generat de computer oferă senzaţia unei lecturi de carte tipărită. Într-un dispozitiv de dimensiunea unei cărţi încape, de fapt, o bibliotecă întreagă. S-a crezut, pînă nu de mult, că cititorii sînt reţinuţi în a cumpăra cărţi în format electronic, pentru că ele nu oferă aceeaşi senzaţie a lecturii pe care o dă cartea tipărită. Acum, se pare că preferinţele publicului – acela, puţin, care e totuşi dispus să-şi schimbe obiceiurile de lectură – se îndreaptă nu spre dispozitive care oferă imitaţia tipăriturii, ci spre device-urile mai avansate, care schimbă radical relaţia cu textul scris. Cartea (electronică) nu mai e doar un text afişat pe ecran, ci naraţiune interactivă, imagine în mişcare...

Şi în România, piaţa de carte în format electronic se configurează cu dificultate. Numărul relativ al dispozitivelor digitale e atît de scăzut, încît publicul potenţial e lipsit de relevanţă comercială. Statistici clare nu există, însă un best-seller în format electronic înseamnă, probabil, cîteva zeci de exemplare vîndute. Imposibil să faci afaceri pornind de la cifre atît de mici!

Anul acesta a fost însă pentru prima dată cînd am văzut la un tîrg românesc de carte o prezenţă susţinută a cărţilor electronice. Iniţiative au mai existat şi pînă acum, însă la această ediţie a Bookfest mi s-a părut că, în sfîrşit, începe să se mişte ceva. E încă prea puţin ca să vorbim despre o piaţă a cărţilor în format electronic – dar e, măcar, o agitaţie. Editurile Humanitas şi Polirom şi-au deschis, de vreun an, divizii dedicate, elefant.ro şi-a diversificat oferta, în fine, a apărut şi prima editură creată special pentru e-books. Prima carte publicată de ReadForward e o poveste pentru copii, de Irina Nicolae. Iar cartea foloseşte intensiv avantajele oferite de mediul electronic: animaţii, sunete, interacţiune. Editorul Paul Balogh mi-a spus că mizează tocmai pe aceste posibilităţi noi oferite de mediile electronice. Ele nu influenţează doar modul în care citim, ci şi munca scriitorului. Creaţia literară a viitorului va fi (şi) vizuală.

Foto: M. Chivu