„Sper ca literatura să-i facă pe oameni să-şi verse cafeaua pe masă“ – interviu cu Ayelet GUNDAR-GOSHEN

Monica ANDRONESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
„Sper ca literatura să i facă pe oameni să şi verse cafeaua pe masă“ – interviu cu Ayelet GUNDAR GOSHEN jpeg

Romanul de debut al scriitoarei Ayelet Gundar-Goshen (n. 1982), O noapte, Marcovici (traducere de Any Shilon, Editura Nemira), a fost recompensat cu Premiul Sapir în 2012 şi va fi în curînd ecranizat. Ayelet Gundar-Goshen a studiat psihologia la Universitatea din Tel Aviv, precum şi cinematografia și scenaristica la Sam Spiegel Film School din Ierusalim, scenariile ei fiind premiate la diverse festivaluri internaționale. Romanul spune povestea locuitorilor dintr-un sat israelian din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, urmărind felul în care Istoria se împletește cu istoriile oamenilor.

Cum arată o zi obișnuită din viața dvs. acum?

O zi obișnuită din viața mea începe dimineața deveme, fiindcă am un copil de doi ani. Și se termină noaptea tîrziu, pentru că, pe lîngă a fi mamă, încerc să fiu și scriitoare. Atunci cînd sînt cu fiica mea, mă simt vinovată că nu scriu. Iar atunci cînd scriu, mă simt vinovată că nu sînt cu fiica mea.

Cum v-ați hotărît să scrieți ficțiune?

A te hotărî să scrii proză nu e foarte diferit de a te hotărî să călărești un dragon. Ai un lucru imens și înfricoșător în fața ta și, în loc să fugi de el, trebuie să-i sari pe spate. E mai mare ca tine, are niște aripi uriașe și tu trebuie să le poți controla. Altfel te răstoarnă. Partea proastă la dragoni și la romane e că, dacă ai reușit să te ții pe spatele lor o dată, nu înseamnă neapărat că poți s-o faci şi altă dată.

Pot cărțile să schimbe lumea?

Un roman nu este o declarație politică. Dar are, desigur, aspecte politice. Vrea să atingă oamenii nu doar într-un mod privat, ci și într-unul social și politic. Cred că cele două nu pot fi separate. Vorbim, de fapt, despre ce înseamnă să fii o ființă umană. Ce responsabilitate morală – dacă avem vreuna – purtăm pe umeri?

Cred că este treaba scriitorului să forțeze cititorul să se uite acolo unde de obicei evită să o facă. Literatura este un act de perspectivă, diferită cu fiecare privire. Cînd lucram ca editor de știri, principala întrebare pe care mi-o puneam era cîtă realitate erau dispuși oamenii să primească în timp ce-și beau cafelele dimineața. Cît timp poți înghiți cerealele citind, ziarul își face treaba. Sper ca literatura să fie mai mult decît atît. Sper ca literatura să-i facă pe oameni să-și verse cafeaua pe masă.

O noapte, Marcovici privește dezastrele și războaiele cu multă înțelegere, tandrețe, ironie și umor. Cum ați ajuns la această abordare a istoriei ca israeliancă? Cum a prins contur și de unde a venit această carte?

„Cine locuiește în casa aceea?“, l-am întrebat pe iubitul meu prima dată cînd m-a dus în satul părinților săi. Casa din spatele gardului nu era neapărat mai întunecată sau mai misterioasă ca restul. Nu avea iederă pe pereți, nu-i atîrnau lilieci de acoperiș, și totuși emana un soi de tristețe, așa cum dinspre alte case veneau voci de copii sau miros de grătar. „Frumoasa Bela locuiește acolo“, mi-a răspuns el. M-am uitat la el așa cum se uită fetele la iubiții lor care consideră alte fete frumoase și el a adăugat imediat că „frumoasa Bela“ are 80 de ani și e cea mai nefericită femeie din sat. „De ce e nefericită?“ Şi imediat ochii i s-au aprins. Nimic nu aprinde mai tare o conversație care stagnează decît nefericirea altuia. Aparent, Bela nu era doar frumoasă. Era răvășitor de frumoasă. Genul de femeie care făcea păsările să zboare invers. Broaștele țestoase să alerge. Bărbații să înghețe. Dar dintre toți bărbații pe care i-a înghețat, destinul ei a fost să se mărite cu cel mai nevrednic om din sat. „De ce?“ Era prima oară cînd auzeam de operațiunea eroică ce ieșise atît de prost. Se întîmplase cu mai bine de 60 de ani în urmă, dar lumea din sat încă mai vorbea despre asta. Țineau cu dinții de povestea lor, așa cum alți săteni țineau la rețetele lor faimoase sau la vinurile secrete.

Așa am descoperit că în timpul celui de al Doilea Război Mondial un grup de fermieri evrei au plecat cu mandat din Palestina spre Europa. Planul lor era să pună la cale căsătorii fictive cu tinere israelience care nu aveau voie să intre în Israel din cauza legii britanice. Aceste căsătorii de conveniență erau menite să salveze fetele din Europa nazistă și să le aducă în țară pe sub nasul britanicilor. Căsătoriile s-au schimbat dintr-un simbol al iubirii, dintr-o emoție intimă și privată într-o afacere de ordin național. Cele mai personale și intime aspecte au fost transformate într-o acțiune națională. Odată ajunși în Israel, toți tinerii divorțau și își continuau viețile. Cărțile de istorie glorifică această operațiune, dar nici una nu menționează cazul frumoasei Bela, căsătorită cu un fermier marcat de frumusețea ei, care a refuzat să o lase să plece, odată ajunși acasă. A ținut-o lîngă el împotriva voinței sale, la adăpostul puternicei legi religioase. O lege care există în Israel și în prezent – odată căsătorită religios, o femeie nu poate divorța fără acordul soțului. Dacă el nu îi dă voie, e obligată să rămînă căsătorită. Nu se poate căsători cu alt bărbat și, dacă face copii în afara căsătoriei, sînt considerați bastarzi și nu pot să se căsătorească la rîndul lor cu binecuvîntarea comunității religioase. În acel moment îți vine să strigi: „Ticălosul!“ Cel puțin asta am vrut să fac cînd am auzit prima dată povestea.

Dar apoi, psihologul din mine a ieșit la iveală. În loc să condamn acest bărbat, am încercat să îl înțeleg. M-am întrebat ce anume face pe cineva să țină altă persoană lîngă el cu forța. Sau cu legile dintr-o țară. Ceva ce nu îi aparține. Am încercat să găsesc în mine însămi acele lucruri de care eu nu mă pot despărți, fie dintr-o mare pasiune, fie din orgoliu. M-am gîndit la toți cei care refuză să renunțe la ceva, păstrînd speranța deșartă că, dacă țin cu dinții de acel ceva, va fi al lor. Am hotărît să îl numesc Iacob Marcovici. Am ­luat numele de la un prieten al bunicii mele, pe care îl cunoșteam de cînd eram copil, dar nu țineam niciodată minte cum îl chema. Eram sigură că fermierul acela fusese genul de bărbat a cărui figură pur și simplu nu ți-o amintești, pe care îl vezi fără să îl observi de fapt. Ca acei copii pe care nimeni nu știe cum îi cheamă la școală. Dacă Bela era o lebădă frumoasă, mă gîndeam, atunci Marcovici era ca un vierme anonim. Un personaj minor.

Dar în realitate nu cred că există personaje minore. Să spunem că scrii despre un bărbat care ia autobuzul să-și vadă amanta. Șoferul de autobuz este un personaj minor, dar poate că în seara aceea plănuiește să-și omoare soția cu un cuțit. Sau poate se duce acasă să le spună copiilor săi la culcare cea mai spectaculoasă poveste din lume – pe care a avut timp toată ziua s-o inventeze conducînd autobuzul. Atunci cînd te concentrezi pe un singur personaj, poți face greșeala să crezi că această ființă umană e mai specială ca altele. Asta se întîmplă atît în literatură, cît și în viață; ne concentrăm pe noi înșine și îi vedem pe ceilalți drept „personaje minore“. Dar adevărul este că oricare dintre pasagerii autobuzului poate face obiectul unui roman. Nu neapărat un thriller, poate o poveste despre pierdere și sentimentul de nimicnicie, totuși o poveste.

Există suferință, bucurie, bine și rău, întuneric și lumină în romanul dvs. Cum e sufletul omului, în opinia scriitoarei, a psihologului și redactorului de știri Ayelet Gundar-Goshen?

Cred că sufletul oamenilor nu s-a schimbat deloc pe parcursul secolelor: este o combinație de bine și rău, întuneric și lumină. Așa cum împărtășim aceleași organe ale corpului cu strămoșii noștri ancestrali, la fel împărtășim același mecanism sufletesc care îi motiva pe oamenii din Grecia mitologică sau pe cei din vremurile biblice.

Care e cel mai rău lucru din psihicul omului contemporan?

Indiferența – abilitatea noastră de a ignora ceea ce se află exact în fața noastră.

Ce carte aţi lua pe ipotetica insulă pustie?

Departe de lumea dezlănțuită de Thomas Hardy. Cuprinde totul – ironie, tandrețe, tot ceea ce eu însămi îmi doresc să „fur“ de la un scriitor.

a consemnat Monica ANDRONESCU

Foto: Katharina Luetscher

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.