Trei seri cu Pampon, Veta, Leonida & Co

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Trei seri cu Pampon, Veta, Leonida & Co jpeg

Sîmbătă 28 ianuarie crt., orele şapte seara, la zece grade minus, pe cînd ieşeam de la metrou în faţa Casei Suţu ca s-o apuc binişor, pe lîngă Biserica Rusă şi Palatul Bursei, către Teatrul de Comedie, mă gîndeam înfiorat la ce ar putea însemna un spectacol cu D’ale carnavalului venit de la Rîmnicu Vîlcea printre nămeţii isterizaţi de strigătele din Piaţa Universităţii. Din două, una, îmi ziceam: ori voi asista la o prăfoşenie provincială, un cadril vetust, cu molii aglomerate, pretenţii ridicole şi frustrări megaloman travestite, ori, dimpotrivă, vom fi năpădiţi de viziunea dizgraţioasă a vreunui iconoclast de ocazie, dornic să malformeze actualizant partitura şi care, într-un fel sau altul, ni-i va sugera în micul mare bîlci al căutării Şpiţerului pe Băsescu, Boc, Udrea ş.cl.

Numai că geniul bun al venitorelui României a făcut ca totul să fie viţăvercea. D’ale carnavalului cu trupa Teatrului „Ariel“ din Rîmnicu Vîlcea, în regia tînărului Aurel Palade şi scenografia Elenei Cozlovschi, a fost o încîntare. Într-o sală confidenţială, cu scenă de buzunar, unde tensiunile se acumulează demenţial, am văzut o trupă excelent dirijată, jucînd cu poftă şi precizie într-un spaţiu perfect dozat, decupat şi (mai ales) costumat. Din capul locului, totul s-a derulat trepidant, constant în viteza a patra şi chiar isteroid pe alocuri, aşa cum îi şade bine carnavalescului, unde funcţionează din plin turbionul, ameţeala, magnetizarea, confuzia, tachinarea... Pentru o seară, lumea de sus şi lumea de jos fac să coincidă normalul cu anormalitatea, toate ierarhiile fiind puse între paranteze. Pe sfînta limbă veche a teatrului, cu sau fără Bahtin: imbroglio prin qui pro quo... dacă mai ştie cineva ce va să zică mofturile aieste. (Apropo: cînd Iordache expune profesoral escrocheria şpiţerului, punctînd cu creta pe-o oglindă liniile bărbierite, Pampon maimuţăreşte alandala, pe cealaltă oglindă – ca inocent Caliban – parşiva contabilitate, după care calfa rezumă rece cu tibişirul: „q.e.d.“. Ei bine, aproape nimeni din sală nu a rîs văzînd formula... de vreme ce nu mai are de un’ s-o înţeleagă).

Dan Constantin, iată amoarea mea din trupa Ariel-ului vîlcean. A fost un vajnic Pampon sub (cum se spune) bagheta lui Aurel Palade şi un convingător Leonida în viziunea Doinei Migleczi. Am regretat amarnic faptul că, a doua seară, cînd am avut parte de Noaptea furtunoasă, nu s-a optat pentru el în Titircă şi că nu am putut să-l văd în Trahanache, o zi mai tîrziu (fiind eu arondat, atunci, unei dezbateri la ICR, după cum voi scrie aici joia viitoare). Zău că falstaffianul Orson Welles adus la Iunion şi trecut printre cîinii maiorului pe maidanul lui Bursuc, către maţe fripte-le Rică şi legătura lui Chiriac uitată-n patul Vetei, împrejurul articolului semnat în VPN de R.Vent şi pe binalele buclucaşe – ar fi avut în Dan Constantin o minune de interpret.

Aurel Palade a preluat cu bună măsură din teribila lecţie pe nume De ce trag clopotele, Mitică?, a lui Lucian Pintilie, plus o sugestie („vorrbă“ – Ipistatul) din Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu. La început, cînd Iordache (Alin Păiuş) intră în scenă fredonînd lasciv, cu voce de castrat şi moliciuni homosexuale, cu totul altceva decît ofta pe vremuri seniorul Ştefan Bănică, eram la un pas de infarct. Te pomeneşti că mi-l face amantu’ lui Girimea! mi-am şoptit rabiat, în siajul vinovatelor presupoziţii făcute aici săptămîna trecută! Har Domnului, n-a fost aşa. (Doar că Alin Păiuş, odată trecut, a doua seară, în regia Doinei Migleczi, din Iordache în Jupîn Dumitrache, a transferat neavenit nevricoasa trepidaţie a carnavalescului, plus niscai excese gestuale à la commedia dell’arte, într-un cadru menit, dimpotrivă, statuarului masiv ameninţător, suspiciunii anxioase şi complicităţilor onctuoase). Cu un Catindat frumos în-chipuit de Roger Codoi (o energie care umple de la sine scena, amestec de calcul şi nebuneală, de forfotă sterilă, laşitate infantilă şi escrocherie nevinovată), cu o Didină regală, vrednică de matroanele romane (Cătălina Sima, o invidiabilă însumare de calităţi scenice, irezistibil înrămată apoi în Ziţa, deşi mi-o imaginasem în Veta), cu o Miţă fals fandosită războinic (Mihaela Mihai) şi un Crăcănel ezitant, nepotrivit june prim (Gabriel Popescu, ceva mai acasă în Chiriac, a doua seară), plus un Girimea de gigantică virilitate, ieşit parcă din fantasmele lui Kusturica (Liviu Cheloiu), regia lui Aurel Palade a excelat în febrila manevrare de grup – intrări, ieşiri, magnetizări, tachinări, încurcături, menueturi, mastici şi travestiuri, totul cu chiuituri maneliste pe fond de „Bălălău“, romanţe ruseşti, ţigăneşti etc. – scena balului fiind o adevărată minune într-un spaţiu scenic de cîţiva metri. Ce-i drept, a şi fost fermecător ajutat de scenografia şi costumele Elenei Cozlovschi, capabile să facă feerie din troacă, măscuire veneţiană din viermuiala dîmboviţeană, pe scurt: zburăciune din nămol.

Dacă Aurel Palade a mers apăsat, cu vrednică seninătate, pe ludicul pur, fie gros, fie subţire, în serile următoare regia Doinei Migleczi (O noapte furtunoasă şi Conu Leonida...), mai pretenţioasă, a ales experimentul şi trimiterile „abisale“. Or, aici, vezi bine că totul e discutabil, infinit răscroibil şi riscant cît încape.

Da: ideea în-doirii lui Ipingescu se susţine neaşteptat de bine scenic. Nae (Alin Holcă) şi (mai ales) Ipingescu (Roger Codoi, irezistibil în momentele de bulimie cîrnăţărească) compun un personaj dual credibil, haios, reciproc favorizant, bine adecvat complicităţii generale, apt să umple toate golurile şi să acopere lungimile obositoare ale primei părţi, cea în care contre-emploi-ul lui Titircă era să mă facă să urc pe pereţi.

În schimb, trimiterile către Leiba Zibal ale (montării) Conului Leonida... mi s-au părut de-a dreptul jenante, cînd nu scandaloase. Mai rar aşa schingiuire a unui text care, altminteri, se dovedeşte surprinzător de generos în contorsiuni paradoxale. Efimiţa dansînd, de una singură, cazacioc la miez de noapte, în ideea republicanismului ca orgasm perpetuu, ori făcîndu-şi vînt cu gazeta, pradă bufeurilor sufocante! De cîteva ori, Leonida dă să-i tragă soaţei un dos de palmă, în virtutea unui scenariu demult practicat, se pare! Asta, după ce ea îl va spăla pe picioare, scoţîndu-i cu silă ciorapii, şi după ce el va da zadarnic semne c-ar fi dispus să o posede conjugal, iar ea îi va stăvili inconştient neputinţa, îngenunchind la icoană. În totul, o parodică, bogat şarjată metafizică nevricoasă a cuplului, unde nu se mai ştie cine pe cine domină, dispreţuieşte, minte, hărţuieşte, umileşte, trage-n capcană şi anulează.

Corect plănuit, captivant de văzut, dar greu de înghiţit. Însă, atenţie: cu toate că multe detalii sînt agasante scenic, totul rămîne posibil exegetic şi, cu certitudine, interpretat ataşant.

Astfel încît îmi doresc să văd şi Scrisoarea pierdută la Ariel-ul vîlcean. Un teatru despre care aud că joacă aceste piese de ani buni (Scrisoarea... din 2004: peste 500 reprezentaţii, D’ale... din 2008, Noaptea... din 2009: peste 620 spectacole, şi Leonida... din 2006), că umple deopotrivă sala „de poche“, ca şi pe cea de 220 de locuri, aduce copiii la matinee duminicale (cînd la Gaiţele, cînd la Lăpuşneanu), are 60 de angajaţi (dintre care jumătate cu statut de colaboratori), e sprijinit de Primărie şi – cel mai important lucru – determină publicul vîlcean să vină constant la spectacole.

În tot cazul, pe 28, 29 şi 30 ianuarie, în sala Studio a Teatrului de Comedie l-am pomenit cuviincios, graţie vîlcenilor, pe Caragiale. E limpede că, în absenţa bunelor provocări regizoral-actoriceşti, exegeza se usucă şi cade.

Cît despre viitor, vorba Dumnealui: „Fiţi cuminţi şi veseli: cine e cuminte e şi vesel“.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011. 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.