Trezirea arabă în islamul politic

Publicat în Dilema Veche nr. 471 din 21-27 februarie 2013
Trezirea arabă în islamul politic jpeg

În statele atinse de primăvara arabă, este în plină desfăşurare o luptă între diverse forme de islam politic, de la cele mai moderate pînă la cele mai radicale, şi forţele minoritare seculariste. Unii spun că lupta este pur politică, cu scop final obţinerea puterii. Evident că scopul final este obţinerea puterii, dar contează enorm cum este folosită apoi, lucru de altfel valabil peste tot, nu numai în spaţiul primăverii arabe. E adevărat că toate mişcările islamiste mai mult sau mai puţin radicale au preferat să îşi facă partide şi să participe prin ele la viaţa politică, ceea ce poate fi o indicaţie că astfel au adoptat filozofia politică secularistă, cel puţin din punct de vedere formal şi procedural.

Însă mai departe este evidentă o discrepanţă între chiar formula de sistem asociată cu secularismul şi ideologia partidelor de sorginte islamistă. Pe de o parte, acţionează ca orice alt partid în interiorul unui sistem pluripartit, pe de alta, sînt uşor de identificat mesajele antiseculariste sau anti-sistem, cîtă vreme rămîn în picioare idei ca, de exemplu „Islamul e soluţia“ – în Egiptul Fraţilor Musulmani, motorul din spatele Partidului Libertate şi Justiţie. Evident, un partid poate adopta o ideologie sau alta, însă e grav dacă, odată obţinută puterea, încearcă să o impună categoric şi altora. Bineînţeles că orice partid care vine la putere, oriunde, va da modului în care administrează o tentă specifică ideologiei sale şi conform principiilor sale, însă a merge mai departe şi a modifica întregul sistem politic şi de administrare, inclusiv prin schimbări care presupun concentrarea puterii într-un singur loc, nu mai are nimic de-a face cu un sistem democratic.

Unii spun că democraţia poate funcţiona, în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord, şi în lipsa secularismului, însă în mod evident nu poate exista în afara liberei exprimări de orice tip, ori fără împărţirea puterilor în stat sau fără instituţii – mai ales justiţia – absolut independente.

În dezbaterea din regiune, privind viitorul politic, a apărut ideea că modelul nu trebuie să fie neapărat secularist sută la sută, ca cel occidental, şi că este suficient un sistem pluripartit, în care să aibă loc orice fel de ideologii, inclusiv cele reprezentative pentru islamul politic. Atît că, odată ajunse la putere, partidele de sorginte islamistă se presupune că ar trebui să se abţină de la a modifica însuşi sistemul din care fac parte, iar aici apare îndoiala – motivată, de exemplu, de măsurile luate de preşedintele egiptean Mohamed Morsi – că aceste partide vor continua să se comporte democratic şi pe principiul că trebuie, odată aflate la putere, să lucreze pentru toţi cetăţenii şi să creeze un mediu în care să se exprime chiar şi cei care nu le-au votat. Iar asta este probabil cel mai dificil de obţinut într-un spaţiu aproape complet lipsit de exerciţiu democratic. Da, e adevărat că primăvara arabă nu a fost una ideologică, aşa cum a fost revoluţia iraniană din 1979, dar asta nu înseamnă că deznodămîntul nu poate fi un stat cu legislaţie inspirată din surse religioase.

E drept că legăturile unor state ca Tunisia şi Egipt cu Occidentul sînt puternice şi există un grad ridicat de dependenţă, cel puţin faţă de instituţiile internaţionale, în mare parte dominate de puterile vestice, iar această dependenţă evident că pune presiune pentru menţinerea unor linii generale pluripartite, dacă nu seculariste. E drept că un sistem pluripartit nu este neapărat în contradicţie cu ideologii moderate inspirate de religie, pentru că în discuţie este un spaţiu cu istorie şi evoluţie complet diferite de cele occidentale, iar religia ocupă un loc important în spaţiul public, nu este limitată la cel privat, ca în Europa, de exemplu.

De ani de zile se vorbeşte în regiune – după ce ideea a pornit iniţial din Iran, din rîndul opozanţilor la regimul islamic – despre „democraţie islamică“, o formulă care sună bine şi nu pare imposibilă. Problema este cînd se trece de la teorie la practică, iar în Egiptul post-Mubarak, acţiunile noului preşedinte au avut un iz autoritar, de limitare a atribuţiilor instituţiilor alese prin vot direct, de control asupra justiţiei şi de concentrare a puterilor la instituţia prezidenţială şi la camera superioară a Parlamentului, cu o majoritate de membri numiţi, nu aleşi, lucru care i-a făcut pe egipteni să iasă iar şi iar în stradă şi să spună că doar ideologia e diferită, dar că acum au ca preşedinte un nou Mubarak, însă cu barbă islamică. Dar pînă aici nu este nimic ideologic, este doar luptă pentru putere şi pentru mărirea gradului de putere, între formaţiuni dintre care unele au ideologii religioase. Însă ce se întîmplă după aceea poate avea trăsături inspirate din religie, pentru că există posibilitatea unei consolidări a puterii prin ideologie inspirată din religie, iar rezultatul poate fi un nou regim autoritar, de data asta în formulă religioasă islamică.

Dar în peisajul de după trezirea arabă, şi islamul politic riscă să eşueze. Aşa cum formulele radicale ale islamului politic – traduse în multitudinea de mişcări islamiste din regiune – au eşuat în încercarea de a dărîma regimurile la putere, lucru reuşit însă de mişcări fără ideologie de inspiraţie religioasă, aşa şi islamul politic, chiar cel de mainstream, riscă să eşueze dacă nu deprinde obiceiuri şi formule noi, care să presupună mai mult efort administrativ decît ideologic şi autoritar. Asta pentru că problemele cele mai mari şi mai stringente sînt cele economice, populaţia are un grad redus de răbdare, este în mare parte sub limita sărăciei, iar economia nu poate fi restartată într-un climat îngrădit de reguli religioase, în care nu ai cum să faci afaceri dacă trebuie să respecţi legi care vin în directă contradicţie cu idei precum libera iniţiativă.

Carmen Gavrilă este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: L. Muntean

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.