Unde m-am văzut şi nu m-am crezut

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Unde m am văzut şi nu m am crezut jpeg

Niciodată nu am ezitat atît faţă de prezenţa la o sindrofie oficială. Nici măcar cînd m-am dus la Cotroceni, să-l văd pe Mircea Cărtărescu decorat de preşedintele Băsescu. Cred că, acum, voi fi smuls mental vreo sută de petale, tot rumegînd stînjenit dilema „să mă duc? să nu mă duc?“. Fiind, bineînţeles, onorat de invitaţie, ba încă presupunîndu-se că ar fi trebuit să mă simt oarecum unul „de-al casei“, îndoielile persistau.

Vorbesc de „Gala Mediafax 20 de ani“, vineri 24 februarie crt., Hotel Radisson. (Of, că tare detest să mă pun „la ţol festiv“, cum se zicea-n juneţea mea.) Chiar dacă au trecut 12 ani de cînd am fost adoptat, cît de cît, în familia PRO TV, petrecînd două ceasuri săptămînal „în Pache“, avînd mereu noroc de specialişti minunaţi şi-o atmosferă de tandru-eficientă jovialitate, niciodată nu am ajuns să simt că fac efectiv parte din echipă. Nu există nici o vinovăţie pentru asta, nici la ei şi nici la mine. Zdrobitoarea mea antitelegenie logopată, plus faptul că, pur şi simplu, veneam dintr-o lume de nişă, poticnindu-mă pe ecran taman la 47 de ani, nu puteau nicidecum să faciliteze osmoza. Oricum am răsuci lucrurile, am rămas o raţă între lebede, ceea ce nu mă contrariază deloc, dar m-a stînjenit irepresibil oricînd am fost invitat la petrecerile aniversare ale PRO-ului.

O singură dată m-am simţit „în element“: în 2005, la Buftea, la zece ani de la explozia lui „te uiţi şi cîştigi“ în viaţa românească. Atunci am împărţit, dus-întors, aceeaşi maşină – ca doi „colaboratori externi“ – cu „dom’ profesor“ Silviu Brucan, cum îi spunea, cu pişicher (însă real) respect, Lucian Mîndruţă. Am avut atunci un dialog (care ar trebui povestit cîndva) la fel de halucinant precum cel purtat cu ÎPS Antonie Plămădeală, în mai 1991, la Sîmbăta... 

Pe de altă parte, debuşînd gazetăreşte în postceauşism la Cotidianul lui Ion-John-Iancu Raţiu, m-am deprins să colez Mediafax-ul cu însăşi ideea de profesionalism şi perfectă eficacitate, cu informare deplină şi imparţială, acoperire obiectivă, implicare totală, surse multiple şi demonstraţie verificabilă. Totul, la minut. Dacă m-am dus în cele din urmă la Gala Mediafax, în ciuda inadecvării în peisaj, pe care mi-o presupuneam, a fost cu gîndul la primii mei ani de Cotidianul (1991-’96) şi mai puţin legat de ulterioara legătură adulterină cu PRO TV-ul. (O legătură graţie căreia am trecut de la fidelitatea de castă – cînd scriam aproape exclusiv pentru autorii comentaţi, prietenii şi... inamicii lor – la ideea de public). Cineva, o doamnă, a spus un adevăr uriaş la Gala din 24 februarie: odată ajunse în redacţii, ştirile Mediafax nu mai sînt, încă de mult, verificate de nimeni. Sînt, din start, considerate credibile şi răspîndite ca atare. Semn de brand intangibil, dar şi de maximă responsabilitate. Să vă mai spun ce fericit a fost paseistul din mine cînd, la Gală, se tot vorbea de veşti, şi nu de ştiri sau informaţii?

Legătura PRO TV-ului cu „American dream“ a fost exemplificată o dată mai mult, cu ghiduşă nostalgie. Mediafax-ul s-a născut dintr-o furie a lui Adrian Sîrbu, aflat în 1990 la cîrma informaţiilor în Guvernul Roman, cum că nu ştiu care ziar relatase distorsionat o chestie. Sîrbu – reacţie tipică! – şi-a luat cîţiva oameni, a găsit o cameră, cîteva mese şi un fax şi a născut Agenţia. Punct. Iar demonstraţia de forţă din acest 24 februarie a fost una desăvîrşită, amuţitoare. Cînd au mai fost de întîlnit, la fel de zîmbitori, în aceeaşi sală Ion Iliescu şi Emil Constantinescu (mare păcat absenţa lui Traian Băsescu, premiat laolaltă cu ceilalţi doi! Prezenţa lui ar fi fost de un şic nebun, demonstrînd nonşalant nepăsarea suverană a sultanului, seducătoare pentru admiratori, dezarmantă pentru inamici), Mugur Isărescu, Angela Gheorghiu, Elena Udrea şi Ion Ţiriac, Petre Roman, Mircea Geoană şi Marin Moraru, Sorin Oprescu, Adriean Videanu şi Toader Paleologu, Răsvan Popescu, Viorel Hrebenciuc şi Sulfina Barbu, Eugen Simion, Ionel Haiduc, Gică Hagi şi Adrian Vasilescu, ambasadori, bancheri, preşedinţi de fundaţii, ONG-uri, trusturi media, avocaţiale, antreprenoriale, sportive, juridice, meseriaş-oculte ş.a.m.d.

Printre toţi m-am pierdut, am strîns mîini în neştire, cu sfielnică vanitate, am surîs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bîrfit apăsat, aşa cum se cade-n Valahia cîrşelnică, infinit cîrcotaşă, ideea organizatorilor cu cravata roşie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „şoimilor patriei“, iar de alţii cu nostalgia cravatei cu inel), legată volens-nolens de gîtul tuturor, pînă am căzut de acord că, într-un fel sau altul, fiecare dintre cei prezenţi va fi fost filoxerat în viaţă, mai mult sau mai puţin, de (ne)vinovatul simbol.

Premiile Mediafax 20 le-au luat cei trei preşedinţi care ne-au marcat tranziţia, cu sau fără mineriade, kaghebisme, americanisme, axe, para-taxe şi alte alea (Iliescu, Constantinescu, Băsescu), apoi Angela Gheorghiu şi Gheorghe Hagi, Mugur Isărescu, Ion Ţiriac, Dan Şucu şi Cristian Tudor Popescu, alături de părintele Nicolae Tănase („Pro Vita“, Valea Plopului, jud. Prahova) şi înduioşătoarea copilărime păstorită de domnia sa.

Faze haioase, din mers. Sorin Oprescu complimentat cum că arată fain. „Păi la cîţi morcovi îmi înfig ăştia toată ziua, te cred şi io că sînt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a picat la fix: „Nu morcovii contează, cît aranjamentul frunzuliţelor“ – rîsete intense – eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potenţial candidat la Primăria Bucurescilor.

Nu vă imaginaţi ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocîndu-i delicioasa scenă din Operaţiunea Monstrul cu adormirea boss-ului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei Izbăşescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înţeles gafa: cînd ai jucat aşa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliţă cu Draga Olteanu-Chiriţa, asta devine curat asasinat la blazon. Meştere, s-avem iertare, însă domnia voastră şi cînd pune mîna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizaţi apariţiile! Cînd eşti Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devin teatru copleşitor.

Scenă tare, de şocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi şi să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucişat (mă pitisem sfielnic într-un colţ, la trataţia de după, împreună cu Stelian Ţurlea, bunul meu prieten şi mare aliat protevistic), încai să-l întreb casant pe urmaşul lui Mitiţă Sturdza de ce nu găsesc în librării, la trei săptămîni de la apariţie, noua ediţie Caragiale, cinci volume în „Pleiadele“ academice de la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă. „Păi, grăbeşte-te, că nu mai sînt multe exemplare. Tirajul e de 400. Vino mîine la Fundaţie, la doamna Jeni! Dar fii atent că scoatem în curînd două volume cu toate cărţile lui Cioran în româneşte, îngrijite de Marin Diaconu...“

Vezi bine că, a doua zi, m-am devalizat cumpărînd de la „doamna Jeni“ cele cinci volume (la 300 lei), inexistente în librării. Dar m-au luat şi dracii: faci tu ediţie de opere complete Caragiale doar în 400 de exemplare, la ditamai centenarul morţii!? Oroare sado-maso! Mi-am amintit revoltat că un volum din corespondenţa lui Mircea Eliade, ediţia Handoca, a apărut, acum cîţiva ani, la Editura Academiei, în 300 de exemplare, ca şi excepţionalul Dicţionar cronologic al romanului românesc, o valoare care ar trebui să împodobească permanent rafturile librăriilor! De ce? Zău aşa: de ce?

Iertare: am intrat nepermis de tropăitor, cu bicisnice gîlcevi literare, în greul, multiplu etajatul peisaj mediatic.

Ca idee de final, oricum aş întoarce-o, nu-mi vine-n minte decît formula Andreei Esca: „Toţi sîntem un casting în capul lui Sîrbu...“

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.