Autodenunţ (cu spume)

Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Autodenunţ (cu spume) jpeg

Nu mai scriu, dom’le, nimic despre nici o iniţiativă legislativă. M-am săturat să comentez inepţiile unuia şi altuia, care cum se trezeşte vrea el să dea o lege a presei. Şi noi ne dăm de ceasul morţii, ca fraierii... Cam aşa dialogam cu mine însămi la ceasul marilor decizii (dimineaţa, în faţa oglinzii, cu periuţa de dinţi în mînă – acolo adevărurile grave se pot rosti în toată grozăvia lor). Mă răţoiam la oglinda care-mi întorcea un chip cu privire sastisită, cu un început de exasperare şi cu (vai mie!) spume la gură. 

Şi-apoi, oarece îndreptăţire aveam. Căci cum ai putea comenta altfel decît în şagă, frivol şi uşure, o iniţiativă legislativă care trimite jurnaliştii la psiholog an de an, ca să se asigure poporu’ că cei care îi furnizează informaţiile sînt zdraveni la cap. Sau năzdrăvănia ailaltă, cu CNA-ul care dă licenţe la presa scrisă... Hai să fim serioşi!... E ca în snoava cu piatra, lacul şi înţelepţii. 

Dar biruit-au gîndul (iar!), care s-a cutremurat cînd a pus lucrurile în perspectivă, trecînd de sila imediată. Căci, dacă e să tragem linie şi să adunăm, gîndul cel biruitor ar avea de ce să se sparie. În doar cîteva luni (de vară!), presa română s-a văzut trecută în strategia de apărare a ţării la „vulnerabilităţi“ ale statului (ca să fim riguroşi, cum şade bine, „campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului“), s-a văzut „autoreglementată“ pe Internet din iniţiativa unui parlamentar, în cooperare cu Biserica şi cu organizaţiile de protecţie a copiilor, „licenţiată“ de CNA şi trimisă la psiholog. Ba i s-a mai pus în cîrcă şi noutatea absolută a noţiunii de „semidelict“ – delictul săvîrşit fără rea intenţie. În tot acest timp, mogulii au continuat să se ţină de mogulisme: unul a recunoscut pe faţă că „a făcut lobby“ pentru suspendarea preşedintelui. Au fost revitalizate şi validate public, prin susţinere senatorială, organizaţii „de tineri jurnalişti“ care defilează de peste zece ani (cu pauze tehnologice) sub aceeaşi conducere (se pare că unii chiar au descoperit tinereţea veşnică) şi cu aceeaşi dorinţă acerbă de a face ordine în presă în stilul lor cu fracturi de logică şi sintaxă.  

Două lucruri grave şi unul înspăimîntător 

Pus astfel în lumină (sic!), aiuritorul tsunami de grijă faţă de presă nu mai pare chiar atît de rizibil. El ne spune două lucruri grave şi unul înspăimîntător. Ne spune, întîi de toate, că există o frustrare publică faţă de modul în care se face presă în România. Iertată-mi fie generalizarea vinovată, dar excepţiile devin din ce în ce mai puţin vizibile, dacă nu chiar cu totul rare. Există politicieni care simt această frustrare şi nu se sfiesc să capitalizeze pe seama ei. De aici, îngrijorările faţă de buna creştere a copiilor, morala publică, prevalenţa limbajului vulgar etc… Acestea sînt teme pe care „poporul“ le acceptă şi le valorizează, în timp ce libertatea de expresie este în continuare o valoare fundamentală pentru care nu mulţi şi-ar jertfi cafeaua de dimineaţă. Dincolo de aspectele politicianiste, ar fi o dovadă de lipsă de perspicacitate să nu recunoşti că nemulţumirea mărturisită a publicului faţă de anumite produse ale presei este o realitate. Şi chiar dacă pînă acum nu mulţi sînt cei care au început să boicoteze un ziar sau un post TV pentru a sancţiona astfel slaba calitate editorială, lucrul se va întîmpla curînd… Şi tot curînd s-ar putea ca, pe valul acestei legitimări „populare“, una din legile de înzăbelire a presei, făcută mai la rece şi cu ceva mai mult respect pentru logică şi tehnică legislativă, s-ar putea să treacă prin Parlament după toate regulile. 

Ne spune, totodată, povestea jalnică a ipocriziei instituţiilor româneşti (iar generalizez vinovat…). Cît de iuţi de lege sînt acestea, cît de iubitoare de ordine şi disciplină prin „servicii“ – şi cît de puţin interesate de tratarea rădăcinilor adînci ale relelor pe care le îndreaptă acum cu biciuşca! Aceiaşi parlamentari îngrijaţi de mogulizare şi tembelizare sînt cei care au refuzat să discute – sau au respins de-a dreptul – legi care ar fi impus control anti-monopol în industria de mass-media, limitarea Poprietăţii încrucişate, transparenţa proprietăţii, transparenţa surselor de finanţare. Aceiaşi oameni care acuză jurnaliştii de „tonomaterie“ şterg foarte discret criteriile tehnice obligatorii în alocarea publicităţii de stat (acelea care spuneau că „banii trebuie să urmeze oamenii“, că sumele din bugetele publice trebuie să meargă către cei care au accesul cel mai larg la public), lăsînd mînă liberă alocării contractelor către cei care bine-merită de naţie. 

Dar chestia îngrozitoare pentru mine este slaba reacţie a industriei. Fiecare iniţiativă legislativă de paie din cele de mai sus a fost arsă vajnic în piaţa publică timp de două zile, pe ici pe colo, prin părţile mai spectaculoase, după care s-a lăsat tăcerea. Schimbarea la faţă a legii achiziţiilor publice nu a fost subiect de presă decît pentru o singură publicaţie online. Dezbaterea pe marginea strategiei de apărare a ţării au organizat-o două ONG-uri, sindicatele jurnaliştilor sînt cele care au dus jalba la Bruxelles, în timp ce patronatele s-au mulţumit să trimită o scrisoare autorităţilor… O atare lipsă de apetenţă pentru apărarea temeliilor principiale ale negoţului cu informaţii este greu de înţeles. Este ca şi cum libertatea de exprimare – cu pandantul ei obligatoriu, libertatea presei – ar fi nişte flinticuri, nişte „fiţe de seminar“, cum s-a exprimat un distins faimos jurnalist.  

„Mogulii de presă“ 

N-am înţeles niciodată (deşi am depus eforturi semantice) de ce e rău să fii mogul în presă. De ce e rău – din principiu – să fii bogat, puternic, dominant pe piaţă. Dar îmi este şi mai greu să înţeleg de ce, dacă tot eşti mogul, îţi laşi domeniul bîntuit de stafii şi nimurici, de ce te laşi regulat de oameni cu imaginaţia fierbinte şi cultură legislativă puţină, fără să ai o reacţie profesională temeinică şi clară. 

De-asta mă trezesc în fiecare dimineaţă, mă spăl cu abnegaţie pe dinţi şi mă cert cu mine în oglindă, cu spume la gură, cu ferma convingere că, dacă voi înceta într-o bună zi să fac ce fac –-de oboseală, de plictiseală, de lehamite – se va găsi vreun flaimuc bun în clanţă care să reuşească să treacă o lege a presei după chipul şi asemănarea lui. Şi, dacă industria de mass-media – ca şi comunitatea jurnalistică – vor continua să stea pe tuşă, fără să reacţioneze la aberaţii legislative şi la aberaţii deontologice deopotrivă, invocînd necesitatea menţinerii locurilor de muncă întîi de toate, atunci chiar că o merită. 

Ioana Avădani este director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.