Am fost plecat o săptămînă din România şi, prin urmare, nu am mai putut urmări fascinantele programe ale televiziunilor noastre. Cu siguranţă, am ratat o mulţime de lucruri interesante.

Cînd am plecat era mare agitaţie pe posturile de ştiri în legătură cu schimbarea siglei Partidului Democrat-Liberal. Se întorceau pe toate părţile variantele posibile, se analiza oportunitatea mărului, a ancorei sau a rozei vînturilor. Ce mai freamăt, ce mai vuiet! Şi dă-i şi toacă ore-n şir această cestiune arzătoare la ordinea zilei!
 
Cînd am revenit în România, nimeni nu mai vorbea despre acest subiect. Cum se poate una ca asta? O asemenea problemă de care depinde viaţa atîtor semeni ai noştri şi viitorul însuşi al naţiunii să fie lăsată de izbelişte? Iată că a fost lăsată... Eu zic că ar fi meritat cel puţin un referendum, la cît erau spiritele de încinse.
 
Cînd m-am întors, Dumnezeul jurnaliştilor de ştiri i-a binecuvîntat cu un viscol – şi, cu ocazia aceasta, am avut parte de o avalanşă de titluri apocaliptice, din seria „Şoc şi groază sub nămeţi“. Iadul este, bineînţeles, „alb“. Dar toată această mană cerească se pare că nu a fost de ajuns pentru neostoita poftă a ştiriştilor pentru senzaţional. Mai era nevoie şi de ceva ciomăgeală. Şi s-a găsit şi aşa ceva: un şofer de autobuz aflat – se zice – sub influenţa alcoolului l-a luat la pumni şi la picioare pe un sărman călător. Dumnincă seara, după ce s-a trecut în revistă problema viscolului, emisiunea Sinteza zilei de la Antena 3 a vrut să fie originală: a dedicat un amplu spaţiu acestei cafteli şi a găsit de cuviinţă, după ce a dat înregistrarea de nu ştiu cîte ori, să ilustreze şi cu alte filmuleţe cu bătăi, culese de pe YouTube. Bineînţeles, motivul clamat era unul de profund civism: cum de nu intervine nimeni cînd doi sau mai mulţi oameni se bat în plină stradă? Problema era că în unele filmuleţe chiar se băga cîte cineva să despartă beligeranţii, numai că Mihai Gâdea se făcea că nu observă asta şi tot cerea filme noi, la vederea cărora invitaţii din platou să-şi arate indignarea pentru lipsa de reacţie a publicului. De fapt, toată miza emisiunii era să satisfacă nevoia populaţiei de a asista la ciomăgeli.
Acum nu mai avem lupte cu gladiatori în arenă sau oameni sfîşiaţi de animale – şi e mare păcat! Meciurile de box sînt puţin, monşer! Noi vrem violenţă adevărată, ruptă din viaţă, nu jocuri de picioare în ring! Ei, lasă, că Mihai Gâdea ne furnizează şi doza de aşa ceva!... La facultatea de teologie pe care a făcut-o a învăţat că celui care cere trebuie să i se dea, nu?
 
De fapt, toţi ştiriştii, indiferent de la ce post de televiziune sînt, freamătă de plăcere cînd simt miros de sînge adevărat. De exemplu, Consiliul Naţional al Audiovizualului a realizat o monitorizare a reflectării în emisiunile de ştiri şi în talk-show-uri a cazului „Băhăian“. În urma monitorizării, s-au ales cu somaţie publică TVR 1, Antena 1, Antena 3, PRO TV, Prima TV, Naţional TV, Realitatea TV, Kanal D şi Vox News.
 
Desigur, cei de la CNA au fost interesaţi de „protecţia copilului“, dar n-ar fi rău să fim protejaţi şi noi, ceilalţi, de filmele realizate de DIICOT (filme de lucru, nedestinate publicului), cu probe şi cadavre mutilate, în diferite grade de descompunere. E adevărat, unele zone ale acestor filme au fost blurate, dar acest blur pus de televiziuni e la fel de ipocrit ca steluţele sau fluturaşii puşi peste sexele damelor fotografiate în poziţii ginecologice, în ziarele tabloide. De fapt, el nu ascunde mai nimic, ba, mai mult, nu face decît să stimuleze imaginaţia. Ca să nu mai vorbim de micile detalii juicy lăsate, ca din greşeală, în afara zonei blurate. La fel de ipocrit e şi anunţul prezentatorilor de ştiri înainte de a difuza filme cu orori: „Avertizăm că urmează imagini şocante“. De fapt, acesta nu e un avertisment, ci un promo, ceva de genul, „Lume, lume, vino să vezi ceva tare!“. Este un semnal că urmează să ni se arunce printre gratii carne proaspătă.