Corturi şi corturari

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

O prietenă mi-a spus de curînd că va merge cîteva zile la mare, cu cortul. Am tresărit fără să vreau. După aceea, gîndindu-mă, mi-am dat seama că, într-un fel, o admiram şi că a merge cu cortul în vacanţă, după 30-35 de ani, mi se pare deja un act de curaj. E adevărat că sînt oameni care n-au fost niciodată cu cortul nicăieri şi nici nu şi-ar asuma o astfel de aventură. La fel cum există „corturari“ cu state vechi, care ştiu cum să-şi gospodărească cei trei metri pătraţi de locuinţă provizorie, dormitul (şi alte lucruri care ţin de relaxare şi intimitate) în acea gogoaşă de pînză le face plăcere şi n-ar renunţa la cort nici la 60 de ani. Pe aceştia din urmă nu-i admir neapărat, dar pot să-i înţeleg. Totuşi, cred că „viaţa la cort“ ţine cumva de o vîrstă (chiar şi de una mentală) şi de o stare.

Relaţia mea cu corturile a fost una strict postadolescentină, n-a durat mai mult de cinci ani şi a avut o strictă legătură cu lipsa de bani. Nu m-am dat niciodată în vînt după ele, mi s-a părut un soi de rău necesar care era compensat de celelalte lucruri bune care te aşteptau odată ce te urcai în tren. Deşi nu am fost niciodată un om pretenţios şi nici n-am prea ţinut la confort, un pat şi o baie reprezintă cam tot de ce am nevoie, şi acum, cînd plec undeva. Iar un cort nu va însemna niciodată un pat şi o baie. Cînd prietena mea mi-a spus că pleacă cu cortul, am încercat să-mi reamintesc unde l-am pus pe al meu şi dacă nu l-am uitat cumva (intenţionat?) în fosta locuinţă. Dar nu, era musai să-l păstrez, ca pe o relicvă a tinereţii mele pseudohippie. L-am găsit în debara – săculeţul verde de trei kilograme şi jumătate care, odată montat, se transformă într-un igluu sufocant de două persoane. Nu cred, însă, că mai are suficiente beţe – am însemnat cu ele, de-a lungul vremii, diferite plaje ale patriei. Mi-am reamintit şi momentul glorios în care l-am cumpărat de la unicul magazin (pe atunci) de echipamente sportive, împreună cu doi prieteni, tot pseudohippie, care îmi dădeau diferite sfaturi. La corturi era ca la laptopuri, azi – cu cît e mai uşor şi mai „performant“, cu atît este mai bun (şi mai scump). Aveam prieteni munţomani care cărau în spate, fără să clipească, hardughii de cîte zece kilograme. „Căsuţe“ în toată regula, unde îţi permiteai chiar să intri aplecat, şi nu de-a buşilea. Lux! Dar nu, după cîţiva ani de „locuit“ prin corturile altora, mie îmi trebuia un cort finuţ, de fată, eventual care se montează singur. Chiar şi aşa, cu tot cu sac de dormit şi cu „izopreş“, se adunau vreo cinci, şase kile, în spinare. Apropo de montat, era operaţiunea pe care, de regulă, o tot amînam cînd ajungeam la mare, pînă cînd se lăsa seara. În tot acest timp, mă uitam oarecum amuzată la alţii din jur care „lucrau“ la corturile lor cu meticulozitate, aplicînd diferite tehnici de supravieţuire, şi atît de serioşi, de parcă ar fi fost o chestiune de viaţă şi de moarte. În cîteva ore, săpau şanţuri, construiau cazemate, nici un tsunami n-ar fi putut să le smulgă cortul de pe plajă! Mă gîndeam că poate voi avea noroc şi, cînd vor termina cu corturile lor, mă vor ajuta şi pe mine. Le-ar fi luat zece minute.

Nu pot să spun că mi-a fost drag cortul cel verde, însă am insistat să-l iau cu mine, pînă pe la 25 de ani, străduindu-mă din greu să mă adaptez vacanţelor fără un acoperiş real deasupra capului. Am învăţat diferite expresii, cum ar fi „a aduce apă la cort“, mai ales seara, înainte de culcare. Însă cel mai grav era cînd „îţi intra apa în cort“. I-am consolat periodic pe nefericiţii care, în urma furtunilor (şi a proastelor aplicări ale tehnicilor de supravieţuire), şi-au văzut corturile „plutind pe mare“. În mai multe rînduri, am găsit, în zorii zilei, beţivi care nu-şi mai nimeriseră cortul şi dormeau în cortul meu. Răsăriturile pe care le-am prins „din buza cortului“ nu m-au încîntat niciodată prea tare, pentru că ştiam că urmează curînd „efectul de saună“ şi că va trebui să părăsesc urgent cortul, bîntuind prost dispusă după o cafea. Mi-am îngropat diferite lucruşoare în nisip pentru că ştiam că din corturi „se cam fură“. Ştiu ce înseamnă să n-ai unde trage un pui de somn după masa de prînz, pentru că în cort nu se poate sta, să fii homeless prin Vama Veche şi să cauţi terase cu umbră (sincer vă spun că, din astfel de motive, o vacanţă la cort te poate costa mai mult decît una cu o cameră decentă, la pensiune). Şi mai ştiu ce înseamnă ca toate hainele tale să fie jilave şi să ai nisip peste tot, să-ţi scrîşnească noaptea în gură. Să nu poţi să dormi, pentru că auzi absolut tot ce se întîmplă în corturile vecine (o altă expresie – „vecin de cort“). Cît despre „locuitul“ cu un partener, nu e absolut nimic romantic aici, ba chiar aş putea face un studiu, fără să fiu vreun cercetător britanic – cuplurile care merg în vacanţă cu cortul se ceartă mai des decît celelalte.

Totul a luat sfîrşit la 2 Mai, într-o zi de august, pe la 8 dimineaţa. Am ieşit din cort, după vreo cinci ore de somn, şi eram ruptă, mă durea fiecare oscior. În acel moment, am simţit că urăsc marea, şi plaja, şi nisipul, şi pe hippioţi, şi tot! De atunci, merg la mare din an în Paşti, iar cortul verde zace în debara, ca o reclivă a acelor vremuri sau mai degrabă ca o mărturie că le-am rezistat.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.