Cum a păcălit Trump presa americană

Publicat în Dilema Veche nr. 632 din 31 martie - 6 aprilie
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Cu declarațiile lui împotriva imigranților, în mod particular musulmani și mexicani, cu incorectitudinea politică și insultele pe care le împarte nu numai altor actori politici, ci și presei, cu minciunile de toate felurile pe care își sprijină argumentațiile, Donald Trump pare de neoprit în marșul pentru nominalizarea republicanilor la candidatura la președinția SUA. Interesant e faptul că miliardarul și-a construit succesul demagogic manipulînd cu inteligență chiar media care e de regulă subiect în frazele despre manipulare.

Trump este construit dintr-un a­luat de demagog care prosperă chiar pe seama presei, pe care adesea o ostilizează cu declarații critice care merg pînă la insulte. Notabil e faptul că o spune chiar un jurnalist american pe nume Nicholas Kristof, în New York Times, într-un comentariu autocritic intitulat „Partea mea de rușine: Trump a fost creat și de media“. Magnatul american, unul din puținii miliardari care s-au vîndut publicului printr-un efort constant de a se situa în atenția media, a prosperat politic așa cum au făcut-o la noi Corneliu Vadim Tudor sau Gigi Becali. O analiză a aceluiași NYTimes, citată tot de Kristof, afirmă că Trump a obținut ceea ce se numește earned media (reflectare neplătită în presă) în valoare de 1,9 miliarde de dolari, de aproape 200 de ori mai mult decît bugetul investit de candidat în reclamă. Editorialistul de la New York Times recapitulează trei mari greșeli făcute de presă. Prima e aceea de a-l fi pre­luat la modul cinic, din nevoia de audiență. A doua, de a nu-l fi luat în serios, la începuturile campaniei pentru nominalizarea Partidului Republican, cu sugestia că preluarea gogoșilor și insultelor emise de Trump ar fi putut să-l ridiculizeze și, în fine, al treilea lucru – faptul că media nu a verificat suficient (așa-numitul fact checking) declarațiile candidatului.

Dacă primele două erori surprind mai puțin, pare ciudat faptul că o presă exactă și plină de resurse, ca aceea americană, a trecut atît de ușor peste erorile intenționate din discursurile lui Trump. Explicația o găsim în Slate, care a avut ideea de a transfor­ma ziariștii care relatează campania lui Trump în subiecte, într-un articol sem­nat de Seth Stevenson. Stevenson vor­beș­te despre atmosfera depresivă și in­ti­mi­dantă în care lucrează jurnaliștii a­cre­ditați pe lîngă Trump, nu o dată închiși într-un fel de țarc, pe deasupra căruia susținătorii politicianului le a­run­că insulte. Dincolo de asta, a relata de­spre Trump este o experiență atipică pentru jurnaliștii americani de politică. Unul din jurnaliștii intervievați se plînge de faptul că demontarea minciunilor emise de politician nu mai e de interes pentru public: „De cîte ori poți scrie că o declarație e neadevărată? De la un punct încolo, minciuna nu mai e știre“, cu atît mai mult cu cît demontarea ei în presă nu îl împiedică pe Trump să o repete. „Verificam tot ce spunea, în fiecare zi, dar de la un punct încolo nu am mai putut ține pasul“, se plînge un alt reporter, iar Stevenson amintește că Politico a contabilizat nu mai puțin de 60 de minciuni într-o singură săptămînă.

Simptomatic e modul cum lucrează Trump cu presa: nu există un birou de presă complet, ci doar un fost top-model pe nume Hope Hicks, care îndeplinește funcția de manager de comunicare, dar se rezumă la a trimite e-mail-uri cu comunicate. Jurnaliștii o descriu ca pe o persoană greu accesibilă, genul „cu care nu poți lua cina“. Față de felul de a face lucrurile al altor candidați, Trump este mai accesibil pentru jurnaliștii-celebrități, dar nu are un aparat de presă mai extins, pe seama căruia să lase o parte dintre răspunsuri, drept care, adesea, acestea nu vin.

Una peste alta, Trump a găsit în campanie o presă la fel de nepregătită pe cît de pregătit era electoratul pentru afirmațiile și metodele lui ieșite din făgaș. Singura consolare vine din faptul că miliardarul pare a-și fi construit un personaj mai violent, ticălos și stupid decît este în realitate. Dacă va obține nominalizarea Partidului Republican – iar acum, în interior, există încercări de blocare a acesteia –, discursul lui s-ar putea schimba substanțial în campania națională, în care trebuie să atragă alegători mai echilibrați și indeciși între el și candidatul democrat. Ar fi o dovadă substanțială că ne aflăm în fața unui om mai complex și mai versatil decît pare. Dar cine spune că speranțele și optimismul funcționează în politică?

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.