De ce (nu) e fotbalul fotbal

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Nu m-a interesat niciodată fotbalul. Pe stadion, la meci, am fost o singură dată, pe la sfîrşitul anilor ’90, iar în liceu am jucat mai degrabă baschet. Mi s-a părut dintotdeauna un pseudosport, cu o încărcătură gregară şi ipocrită, un fel de simulare a unei confruntări reale, complexe, echitabile. Pînă într-o zi, cînd mi-am dat seama că tocmai de-asta – fiindcă e pseudosport – e fotbalul atractiv. Dar să vă spun ce nu-mi place la fotbal. În primul rînd, faptul că se poate discuta atît de mult – şi mai ales laudativ – despre un gol dat cu mîna, aşa cum a fost cel al lui Maradona – prin 1986, dacă nu mă-nşel – împotriva Angliei. Mi se pare şi mi s-a părut o încălcare dezgustătoare a regulilor. Chiar dacă s-a văzut numai în reluare, ea îl descalifica/priva de onoare pe autor. Dar, în loc de asta, o mare parte a presei – nu cea britanică, desigur – a vorbit la vremea respectivă despre „mîna lui Dumnezeu“.

Chiar aşa? Atunci cînd văd oameni rugîndu-se pentru sănătate în loc să se ducă la doctor, rugîndu-se doar, stau şi mă gîndesc dacă fac acelaşi lucru şi cînd li se arde un bec. Sigur, rugăciunea e bună, mai bună chiar decît sănătatea, dar Dumnezeu nu e doctor, electrician, taximetrist şi altele. Şi cu atît mai puţin, jucător de fotbal-cu-mîna. Asta nu puteam înţelege.

Cel mai cunoscut fotbalist de pe Pămînt făcuse, la vremea respectivă, într-un meci de vîrf, un lucru ruşinos, care, descoperit, ar fi determinat un cavaler medieval să se retragă definitiv din turniruri şi, eventual, să se apuce de penitenţă. E drept, în Evul Mediu nu existau televiziunea şi, mai ales, reluările. Dar, ca tacîmul să fie complet, discuţia care urmează unor astfel de mizerii – din punctul de vedere al regulamentului şi al adversităţii sportive, reale, oneste – merge adesea în direcţia justificării, a legitimării gestului, cel puţin pentru partizanii echipei. La fotbal, nu poţi pur şi simplu să nu te uiţi deloc şi nici nu poţi să nu vorbeşti deloc despre el, ca dovadă textul de faţă. Aşa că am prins şi eu cu coada ochiului, la TV, tot felul de cotonogeli, de crampoane pe tibie, de extremităţi smulse şi altele – de regulă, atunci cînd arbitrul era cu spatele şi nu putea pedepsi. Mîna lui Dumnezeu a lui Maradona nu e singura care intervine în felul ăsta.

Dar, în fine, dincolo de astfel de controverse, pe mine mă miră tocmai faptul că discuţiile, umorile, justificările, aura eroică se creează fix în jurul lor, al controverselor. În România – şi sînt convins că nu numai – meciurile de fotbal nu durează 90 de minute, ci vreo trei zile. Cei 22 de fotbalişti de pe teren sînt doar nişte marionete, un pretext, actul introductiv al balamucului de după, în care cel puţin 50% din populaţia ţării, aia de sex masculin, trebuie să aibă o părere şi, mai ales, s-o exprime fie în tribună, fie la TV, fie a doua zi, în editoriale de hîrtie.

Acum, că am ajuns în acest punct, cei mai mulţi dintre dumneavoastră, care înţelegeţi la ce e bun fotbalul, priviţi acest text şi pe autorul lui cu scîrbă. Mi-aduc aminte de ultima dată cînd am scris despre fotbal – mai precis, despre metaforele-clişeu, inepte, cu panzere, ieniceri şi cocoşi galici, care umplu gura comentatorilor de sport cu probleme de IQ. Vă daţi seama ce-a urmat în subsolul articolului: principala acuzaţie, pe lîngă cea de nesimţit, a fost de nepriceput, personaj care nu „ştie“ fotbal şi se bagă în ciorba iniţiaţilor. Trag nădejde, însă, că există o minoritate de cititori – infirmi, ca mine – care continuă să se întrebe unde-i poanta, de ce se agită atîta lume din cauza unor lucruri care pentru mine sînt clare: jucătorii care fac mizerii ar trebui scoşi definitiv pe tuşă, arbitrii cumpăraţi ar trebui excluşi din breaslă, preşedinţii de club şi antrenorii demenţi ar fi cazul să dispară din viaţa publică.

Răspunsul l-am găsit într-un text al lui Roland Barthes despre catch. Este chiar cel care deschide Mythologies, bine-cunoscuta culegere de eseuri din anii ’50. Acolo, Barthes spune, în linii mari, că la catch – un fel de Mortal, Total sau Local Kombat –, trucarea înfruntării, caracterul ei teatral nu deranjează spectatorul, ci dimpotrivă, constituie esenţa acestui gen de pseudosport. „Ceea ce publicul vrea e imaginea pasiunii, nu pasiunea însăşi. Adevărul nu e o problemă în mai mare măsură în catch decît în teatru“ – scrie filozoful francez. Dar ce fel de adevăr? „Ceea ce catch-ul e mai ales destinat să imite e un concept eminamente moral: dreptatea. Ideea de răsplată este esenţială în catch.“

Barthes vorbea despre lupte fizice între doi adversari, cu însuşiri fizice contrastante, ca în Commedia dell’arte. Cum se aplică asta la fotbalul zilelor noastre? Echipele sînt mai degrabă personaje colective. Dar înfruntarea propriu-zisă a competenţelor sportive e doar preludiul sau pretextul meciurilor de după, de la televizor. Atunci cînd moderatorii şi invitaţii lor încep să întoarcă meciurile pe toate feţele, principala preocupare a tuturor pare identificarea unui Bine sau a unui Rău transcendent. Despre un cartonaş galben controversat sau un penalty acordat prea repede (sau dimpotrivă) se discută cu o energie care pe mine, unul, mă lasă perplex. Dar, sigur, dacă vezi totul ca pe o piesă de teatru, lucrurile se limpezesc, de la Barthes citire: „Publicului nu-i pasă absolut deloc dacă lupta e trucată sau nu, şi are dreptate; se încredinţează primei virtuţi a spectacolului, care e abolirea oricărui mobil şi a oricăror consecinţe: e interesat nu de ceea ce crede, ci de ceea ce vede.“

Chiar dacă, aşa cum sugeram, coregrafia se mută din teren în tribune şi din tribune în studiouri, în fotbal, cel puţin, Binele şi Răul sînt uşor de identificat. Politica, businessul, literatura, performanţa ştiinţifică din România sînt zone acaparate de neconvingător, de relativitate, de incompetenţă. Publicul are nevoie de o reducţie a realităţii, chiar dacă aceasta se numeşte ficţiune, de un domeniu în care duşmanul e clar identificat. Iar fotbalul nostru – aşa, falit cum e din punctul de vedere al performanţei propriu-zise – are, în mod firesc, mai multă audienţă decît talk-show-urile politice. Personajele de pe teren sînt, poate, greu de deosebit. Dar ce campionat se poate lăuda cu un ortodox atît de fistichiu ca Becali, un antrenor atît de filozof precum e Cornel Dinu sau un briliant atît de fals ca Mutu?

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.