Memoria televiziunii

Publicat în Dilema Veche nr. 237 din 28 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se spune că televiziunea nu are memorie, că trăieşte exclusiv din şi pentru prezent. Imaginile (şi sunetele) televizuale au un impact puternic şi imediat, însă emoţiile telespectatorilor se succed cu aceeaşi frecvenţă cu care operatorii schimbă cadrul. Chiar şi acele imagini, care par că ţi s-au lipit de retină, de-abia dacă lasă o urmă prin sertarele memoriei: fără referinţe, ele se pierd prin cine ştie ce apendice în care se mistuie lucrurile impresionante şi nesemnificative. Tocmai pentru că nu are memorie, televiziunea formează şi deformează conştiinţe, mai uşor decît alte forme de manifestare culturală. Institutul Naţional al Audiovizualului (INA) de la Paris este un imens rezervor de imagini şi sunete, o arhivă cu nenumărate paliere menită să păstreze şi să revalorifice ansamblul producţiei audiovizuale franceze. Instituţia a fost creată la începutul anilor ’70 ca o formulă de înlocuire (de fapt, de prelungire) a legii depozitului legal, care îi obliga pe producătorii de programe (pe atunci, erau mult mai puţine radiouri şi televiziuni) să păstreze o copie, un depozit legal cu programele difuzate. La scurt timp după înfiinţare, INA şi-a propus să recupereze toate aceste copii, să le restaureze, dacă e cazul, să le arhiveze, şi să înregistreze în continuare toate emisiunile radio şi TV transmise la nivel naţional. Pentru francezi, INA echivalează cu o memorie a televiziunii. TREI MILIOANE DE ORE DE EMISIUNE La INA găseşti înregistrări din 1933. În total, mai bine de trei milioane de ore de emisiune radio sau TV au fost recuperate, înregistrate şi arhivate în format electronic, pe un server mare cît o clădire. Un cercetător poate găsi la sediul central al instituţiei: imagini de referinţă, emisiuni întregi, fişe tehnice...; ca profesionist al audiovizualului, poţi să cauţi (şi să cumperi) dintr-o bază de date imagini de arhivă pentru programul de ştiri sau pentru documentare; ca simplu telespectator, găseşti aproape orice (şi de cele mai multe ori, gratuit) pe site: aproape întregul fond de care dispune INA e disponibil publicului larg. Cam şapte milioane de vizitatori are site-ul în fiecare an - o cifră la care nici măcar cei mai optimişti susţinători ai programelor pentru public (destul de împovărătoare pentru bugetul instituţiei) nu se aşteptau. La Essarts, într-o zonă limitrofă a capitalei, un ansamblu de clădiri stochează cea mai importantă parte a arhivelor: bobine de peliculă, benzi, casete. Şaizeci de ani de televiziune. Emisiunile mai recente sînt înregistrate şi păstrate la Bry-Sur-Marne. Tot aici sînt şi laboratoarele de restaurare, o parte din studiourile de producţie şi departamentele administrative. Documentele recente sînt stocate la Centre "Pierre-Sabbagh", iar arhivele radiofonice la Casa Radio. "Arhivele audiovizuale au aceeaşi valoare culturală ca producţia de presă scrisă sau de carte" - îmi explica unul dintre angajaţi acum o lună, în cursul unei vizite la centrul de la Bry-Sur-Marne. Nu a avut nici o ezitare în a compara cartea cu ceea ce se presupune a fi cel mai mare duşman al ei, televizorul: "Cultivarea acestei memorii este crucială pentru identitatea culturală". Probabil că acesta o fi şi motivul pentru care statul francez plăteşte anual factura pentru serviciile (din ce în ce mai scumpe, dar din ce în ce mai bune) prestate de INA: e vorba de sute de milioane de euro, dintre care numai o foarte mică parte sînt recuperaţi prin vînzarea unor producţii sau secvenţe din arhivă ori prin servicii de consultanţă oferite companiilor. ARHIVA DIN ARHIVE Misiunea principală a instituţiei este conservarea memoriei audiovizuale, însă directorii INA nu au vrut să o transforme în muzeu. Programele dezvoltate permit o valorificare intensivă a arhivelor, iar conservarea memoriei e gîndită în termeni extinşi: producţia de emisiuni care să folosească imagini recuperate este o formă de cultivare a memoriei. INA a produs o serie de 12 filme consacrate unor autori precum Louis-Ferdinand Céline, François Mauriac, Gaston Bachelard; un documentar despre televiziunea publică pe vremea generalului De Gaulle (Televiziunea Generalului); un altul despre Scriitori sub ocupaţie; sau un excelent portret de artist în Legend: Johnny Hallyday. Multe dintre aceste filme - obţinute cu imagini de arhivă - au intrat, la rîndul lor, în arhive: majoritatea producţiilor care poartă marca INA sînt premiate la marile festivaluri de film şi, graţie reţelei de institute culturale franceze, ajung rapid să capete notorietate internaţională şi chiar să fie apreciate de publicul larg.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.