Naşi şi năşiţe

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

Oare cine mai merge cu naşul pe tren în ziua de azi? În afară de navetişti, desigur, aceşti călători „de nişă“, pe rute secundare din satele lor pînă la cel mai apropiat oraş, cu Personalul (Regio, pardon!), care încă au pregătiţi în buzunar 2-3 lei şi îi întind pe post de bilet, fără discuţii de prisos, fără negocieri. Păi, fraţilor, mersul cu naşul era un adevărat ritual, o tradiţie! În trenurile serioase, adică Accelerate şi Rapide (Interregio, cică), n-am mai văzut în ultima vreme decît plicticoşi călători cu „acte“ în regulă, aşa că naşii nici ei nu se mai pot numi naşi, sînt nişte taxatori de bilete, nişte funcţionari oarecare – şi-au pierdut tot farmecul, pe bune! Unde sînt acei tineri excursionişti care îi aşteaptă la capătul vagonului, stau cuminţi pe bagajele lor, nu se aşază pe locurile altora, din bun-simţ, căci se simt cu musca pe căciulă pentru că n-au bilet? Ca, mai apoi, după o scurtă negociere în care mereu rămîne ca-n gară, căci banii se dau la finalul drumului, blatiştii tremură de frica unui „supra“ care să-i dea jos din tren, mai trece naşul din cînd în cînd, le mai face cu ochiul, de parcă ar exista o conspiraţie feroviară. Unde e şeful găştii, care face chetă pentru banii de naş şi care îi anunţă pe toţi că „Vineeee!“? „Hai, mă, naşule, mînca-ţi-aş guriţa ta de nas... că sîntem şi noi băieţi săraci, ăştia-s banii, n-avem mai mult!“ Unde-s studenţii care vin cu poezia învăţată, la cămin e viaţă grea, au rămas fără mîncare, fără bani, merg pînă la mama acasă ca să mai aducă o zacuscă, o găină? „Hai, naşule, că ai fost şi tu tînăr odată... sau poate ai şi tu copii la facultă şi ştii cum e!“ Şi cei care făceau blat negru, se ascundeau prin toalete şi îi tot fugărea naşul prin tren, iar un drum de întoarcere de la mare devenea o adevărată aventură...

E adevărat că erau naşi şi naşi. Erau naşii de Ardeal, mucaliţi, unii cu mustaţă ca pe oală, roşii la faţă de la ce or fi mai tras ei la măsea în compartimentul lor de naşi, vorbă lungă, răspunsuri improbabile. Cînd scoteai banii, se fîstîceau ca nişte fete mari la măritiş, niciodată nu ştiai dacă le era de-ajuns. Se uitau la tine ca la o cantitate neglijabilă, ca la un bagaj uitat sau ca la o insectă care nimerise întîmplător pe fereastră în trenul lor (asta era mereu premisa, trenul e al naşului, deşi ei ridicau din umeri şi ziceau: „Şi ce să-ţi fac eu? E trenul meu? Dacă ar fi, te-aş lăsa!“). Şi plecau. Aşa că rămîneai năpăstuit ore întregi la capătul vagonului, chiar lîngă WC-urile care puţeau, fără să ştii dacă ai sau nu o înţelegere cu naşul. Însă nu uita de tine niciodată. Venea la final, îi dădeai banii, totul era, de fapt, stabilit. Şi mai erau naşii din Moldova – aroganţi, ofticoşi, repeziţi, mulţi nişte scîrbe. Te ameninţau, te perpeleau, îţi tăiau amenzi fictive, ca pînă la urmă să-ţi ia banii cu lehamite. Iar naşii de Bucureşti erau cu fiţe, vedete: „De ce n-ai venit să vorbeşti cu mine încă din gară?“, „Mai pune şi tu 5 lei ca să fie măcar juma de bilet!“, „Dacă vine supracontrolul, nu mă cunoşti, nu te cunosc!“ Şi mai erau năşiţele, multe corecte şi intransigente, ca orice femeie. Totuşi, mai dădeai peste cîte o năşiţă bună ca pîinea caldă. Mi-amintesc una pe ruta Ploieşti Sud – Măneciu de Sus (Personal), singurul tren care te ducea pînă spre Cheia, ca să urci în munţii Ciucaş. Mare cît casa, cu un păr lung pînă la fund, lua şi cu stînga, şi cu dreapta, şi mai zicea şi bogdaproste. Ei bine, aveau şi bieţii naşi problemele lor: ţigani, aurolaci, beţivi, că doar nu aveau de-a face doar cu domnişori de la oraş, care voiau să fenteze CFR-ul şi să aibă bani de o bere în plus, în călătoria lor de plăcere.

La drumuri lungi, se schimbau naşii şi trebuia să le dai la toţi. Am venit odată tocmai din Apuseni, doar cu naşii. Unul ne-a dat jos din tren, am dormit prin gări, am mîncat eugenii şi am băut ultimii bani de naş, pentru cel de la Braşov – Bucureşti. Ce vremuri! Ce ne facem cu naşii ăştia, care au devenit folclor, au fost cîntaţi în balade de blatişti şi pe care deja i-am pierdut undeva, pe drum?

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.