Nimfomana, Homo manelicus şi dronele

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Interzicerea Nymphomaniac 2 a provocat un val de comentarii consternate, în publicaţiile mai cuminţi, şi de obscenităţi furios-demonstrative, în mediile mai puţin convenţionale sau pe reţelele sociale. Dar, sub aceste reacţii, există un gen de tensiune socială la care e bine să fim atenţi. Mai ales că Nymphomaniac nu e singurul caz, din ultimele zile, în care putem vorbi de libertate de exprimare.

De fapt, interzicerea nici nu a fost interzicere. Clasificarea cu nume ezoteric IM18-XXX, acordată iniţial de Consiliul Naţional al Cinematografiei, însemna că filmul nu poate fi difuzat în cinematografe, ci numai pe DVD şi alte suporturi. CNC-ul a şi revenit a doua zi asupra deciziei, care pare o bîlbă gen Parlamentul României, aşa încît filmul lui Lars von Trier poate fi văzut în cinematografe începînd din aceste zile. Dar, sigur, von Trier are fani dedicaţi (şi eu sînt unul, chiar dacă nu pentru ultimele filme) şi cu vizibilitate publică, aşa că reacţia, alimentată şi de promotorii filmului, a fost puternică.

E drept, pînă la data la care CNC-ul era să excludă filmul din cinematografe, nici o ţară europeană nu făcuse aşa ceva, deci protestele n-au fost chiar gratuite. Dar, în aceleaşi zile, Consiliul Naţional al Audiovizualului refuza prelungirea licenţei pentru Taraf TV, postul de manele al lui Silviu Prigoană. Ştirea a trecut nu chiar neobservată, dar fără a face aceleaşi valuri ca Nymphomaniac. Pe scurt, postul va ieşi din emisie pe 15 februarie, dacă nu va primi aviz favorabil la contestaţia pe care a anunţat că o va depune.

Ce acuzaţii a adus CNA televiziunii? E vorba de clipuri cu manele, cu dansatoare îmbrăcate sumar, mimarea unor acte sexuale şi apariţia unor minori în chip de manelişti. Decizia e una oarecum subită, fiindcă postul, departe de a fi o culme a civilizaţiei, n-a provocat scandaluri de magnitudinea celor de la defunctul OTV. Postul lui Silviu Prigoană a fost amendat, în trecut, pentru promovarea unor produse naturiste şi a lui Traian Băsescu. Şi, altădată, pentru nişte manele care săreau peste cal.

Dacă sînteţi curioşi cum arată ce se vede pe Taraf TV şi nu aveţi Taraf TV, deschideţi pe calculator YouTube şi ieşiţi din contul cu care eraţi logat(ă), presupunînd că aveţi aşa ceva: printre Oane Zăvoranu şi Doza de Haş, stomacul de balenă al producţiei video mondiale vă va livra cu siguranţă şi cîteva manele, fiindcă ştie din ce ţară intraţi şi ştie ce consumă conaţionalii dumneavoastră. Maneaua tipică a lui 2013-2014 e binişor produsă, iar în ea, de regulă, un pitic se văicăreşte, înconjurat de blonde unduitoare. Din cînd în cînd, blondele se tăvălesc pe jos, dar, de regulă, camera stă mai mult pe – iertare – fundurile lor. E clar, dacă regizorii clipurilor ştiu ce fac, şi presupun că ştiu, publicul de manele are o preferinţă pentru – iertaţi-mă din nou – fundurile dansatoarelor, şi tare aş vrea să dau o explicaţie barthesiană pentru asta, cu atît mai mult cu cît ştiam că, în general, există bărbaţi cărora le plac picioarele şi bărbaţi cărora le plac sînii. Singurul lucru care-mi trece prin cap e clişeul darwinist conform căruia masculul Homo sapiens e atras de şoldurile late, care înseamnă aptitudini reproductive superioare. Tot ceea ce aş putea să adaug e că spectatorul-manelist, Homo manelicus, cum vreţi să-i ziceţi, posedă un eros mai puţin sofisticat (n-o fi un alt clişeu?), un traseu freudian mai scurt, o sublimare eficientă reproductiv.

E amuzant? Da. Şi dezgustător. Căutaţi clipurile pe YouTube. N-o să ştiţi dacă să rîdeţi sau să plîngeţi. Dar fundurile respective – iertare pentru a treia (şi ultima) oară – sînt îmbrăcate. Cam tot atît de îmbrăcate cît al lui Beyoncé sau al altor celebrităţi asemănătoare. Sigur, o să ziceţi, dar Beyoncé e o mare artistă de r’n’b ş.a.m.d. Aici intervine problema mea: un CNA care interzice Taraf TV, dar lasă-n pace posturile cu Beyoncé e foarte aproape de a emite judecăţi de gust. Or, asta-i mai rău decît toate codurile morale şi religioase în numele cărora s-au inventat comisii de cenzură, din Antichitate şi pînă azi.

În general, oricît de hilar-oribile sînt clipurile cu manele – şi am văzut destule, ca să pot să-mi fac o părere –, nu găseşti în ele nuditate, acte sexuale şi alte lucruri pe care le iei în considerare cînd formulezi interdicţii. Iar problema, în cazul Taraf TV, e faptul că interdicţia nu funcţionează. Clipurile sînt în continuare pe YouTube (apropo, o platformă talibană în materie de astfel de lucruri, fiindcă a vrut să evite proliferarea pornografiei), unde au milioane de vizionări. Internetul e mai ieftin şi cu siguranţă mai răspîndit nu decît televiziunea, ci decît pachetele opţionale în care cabliştii vînd Taraf TV. În cazul în care CNA a luat o decizie validă, e nevoie, oare, să inventăm şi un Consiliu Naţional al Internetului?

Comparaţia dintre cazul Nymphomaniac şi cazul Taraf TV interesează însă mai puţin, fiindcă vorbim de un context mai larg. Şi interdicţia referitoare la dronele cu aparatură de înregistrare intră aici. Conform unui proiect normativ, acestea nu mai au voie să zboare fără aprobare, chiar dacă au mai puţin de un kilogram. Povestea seamănă cu înregistrarea maşinii de scris la Miliţie, pe vremea lui Ceauşescu. Asta, cu atît mai mult cu cît dronele cu cameră au fost foarte prezente la marşurile de protest din toamnă. Cele pentru care, apropo, ar fi trebuit, de asemenea, aprobare de la Primărie, conform unei legi foarte blamate la începutul anilor ’90.

La toate acestea se adaugă sancţiunile pentru declaraţii critice la adresa magistraţilor, prevăzute în articolul 276 din noul Cod Penal. Prevederea e considerată prea dură, chiar de o parte a spectrului parlamentar, fiindcă un număr de liberali şi-au anunţat intenţia de a cere modificarea ei.

Dar, în definitiv, care e legătura dintre Lars von Trier, Nicolae Guţă, drone şi magistraţi? Sînt ştiri din ultimele zile, în care e vorba, în ultimă instanţă, de libertatea de exprimare, ca şi de senzaţia generalizată conform căreia „aşa nu se mai poate“. Trebuie făcut ceva, iar interdicţiile sînt cele mai la îndemînă. Problema e însă că o asemenea stare de spirit poate duce foarte uşor la excese gen Consiliul Media al vecinilor maghiari. Or, într-un spaţiu ca România şi vremuri ca ale noastre, prisosul de libertate e preferabil celui de reglementare.

Shimon Peres spunea că televiziunea face dictatura imposibilă şi democraţia insuportabilă. Însă democraţia insuportabilă e, totuşi, mai uşor de suportat decît dictatura. Iar libertatea de exprimare nu e niciodată cît trebuie. E ori prea multă, ori prea puţină.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.