„O viaţă bună“ la televizor?

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Obiectul iubit jpeg

De ceva vreme am renunțat aproape de tot la televizor. Dacă în urmă cu doi ani îmi spunea cineva „Nu am televizor!“ sau „Am televizor, dar nu l-am mai deschis de cîteva luni!“, îl priveam ca pe o ciudățenie sau îmi imaginam că e doar spirit de frondă. Oare cum își petrece serile lungi în care n-ai chef de citit și nici altceva de făcut? Oare cum de supraviețuiește week-end-urilor ploioase? Pe de altă parte, noi, cei care am prins un pic de comunism în anii ’80, ne-am obișnuit ca televizorul să fie un element central al casei, un liant între membrii familiei, chiar dacă transmisia era doar de două-trei ore pe zi. Iar după 1990, în momentul în care „s-a dat drumul“ la televizor, ne-am lipit pur și simplu de el. Tot așa, înțeleg și apetitul exagerat al unor doamne trecute bine de 50 pentru seriale (serialul preferat, orice episod pierdut este o dramă) și pentru emisiuni mondene („înainte“ nu exista ideea de VIP, faptul că acum poți vedea oricînd diferite „personalități“ la TV, ba chiar, la o adică, te poți trage de șireturi cu ele, reprezintă pentru aceste doamne un mic miracol). Nu m-am considerat niciodată dependentă de televizor, însă faptul că am renunțat atît de ușor la el, sau mai degrabă la anumite posturi pe care înainte le urmăream destul de constant, m-a făcut să înțeleg că orice învăț are și un dezvăț. Ei bine, aș minți dacă aș spune că am renunțat chiar de tot. Îmi amintesc de telecomandă tîrziu după ora 10 seara, mi se pare că zapping-ul are ceva liniștitor care îți fragmentează gîndurile, că există filme perfecte „de adormit“ (cu cît mai superficiale și mai comerciale, cu atît mai bine), însă și mai bune sînt programele de tipul Discovery, animalele care își văd de viața lor în junglă și mai ales planete care orbitează în jurul unor stele îndepărtate cu care tu, o făptură neglijabilă de pe Pămînt, chiar n-ai nimic de împărțit. Mai toxic poate fi faptul că nu pot să dorm fără un televizor deschis prin preajmă, cel puțin o parte din noapte, pînă cînd acesta se închide singur. Însă povestea asta ține de anxietate și o poate explica mai bine un psiholog. Ecranul acela rămîne o fereastră deschisă spre o lume în care niște oameni se împușcă unii pe alții, trăiesc drame, sînt vii, așa că tu, anxiosul, nu te mai simți atît de singur în somnul tău.

Nu mă mai uit deloc la posturile „ge­­­­ne­ra­liste“ românești, care pentru mine ar putea să nici nu mai existe, la show-urile din prime-time oricît de bine făcute ar fi ele, la orice emisiune cu capete vorbitoare și un bla-bla-bla care îți încarcă într-un mod inutil memoria și, mai ales, la emisiunile de știri. Îmi iau informația de care am nevoie, într-un mod selectiv, de pe Internet și sînt convinsă că e mult mai sănătos așa. După doi ani în care am anulat orice români (cu sau fără talent, cu sau fără voce) care în timpul sărbătorilor „au petrecut“ în grup, au băut și au mîncat peste măsură și au ajuns la spital, am ignorat cu bună știință „accidentele cumplite“, infractorii, crimele, „teroarea albă“ din timpul iernii și „canicula care face victime“ din timpul verii, îmi dau seama ce orori sau pur și simplu stupidități se revărsau zilnic în casa mea dintr-un ecran. Ca un făcut, și atacurile de panică cu care mă luptam la un moment dat s-au mai rărit de atunci. De multe ori nu sîntem conștienți de modul în care toate aceste informații vizuale amestecate ne umblă prin creier și ce pot ele să producă.

Totuși, tot făcînd zapping, am descoperit două posturi din afara realității la care mă uit uneori din amuzament, deși aș putea spune că mă relaxează. Unul dintre ele este Paprika TV, un post de gătit. N-am nici o treabă cu gătitul, nu vreau să învăț rețete pentru că sînt oricum un dezastru în bucătărie și nici nu mă uit „de poftă“, cum fac mulți. Însă mi se pare fascinant faptul că se poate întîmpla orice în lume, pot cădea Turnuri Gemene, se pot scufunda bărci cu refugiați, se pot bombarda orașe și pot începe noi războaie, în vreme ce pe acest post se toacă impasibil și constant ceapa, se tranșează carnea, se frămîntă cu spor aluatul și se toarnă cu grație glazura peste prăjitură. Un alt post unde, practic, răul din lume nu există se numește Fine Living Network. S-ar traduce prin „rețeaua unui trai bun“. Ce însemană, în viziunea lor, „o viață bună“? Să trăiești și să mănînci sănătos, să faci yoga, să călătorești, să joci golf, să cumperi și să renovezi case. Oare așa să fie? „Viața bună“ se rezumă numai la asta? Dincolo de caracterul „burghez“ al programelor, dincolo de imaginile perfecte ale acelui Occident la care am visat cu toții înainte de 1990, ce se întîmplă pe acest post mi se pare cu totul ireal, o ficțiune. De pildă, în emisiunea Vînătorii de case, cupluri realizate, fericite și zîmbitoare de americani (cu sau fără o droaie de copii) fac cu nonșalanță credite pînă la un milion de dolari (nu se explică niciodată ce sacrificii implică astfel de credite, dacă implică) ca să cumpere case în Caraibe, în Hawaii sau pur și simplu în surburbii rezidențiale ale marilor orașe. Este visul american în cea mai pură și colorată formă a lui, ca o bulă imensă de săpun. Copiii mor de foame în țările din Africa, mai cade bomba, încă un atentat terorist a avut loc în Orientul Mijlociu sau mult mai aproape de noi, în Europa, și ea (soția) intră în viitoarea ei casă, perfectă, și spune: „Nu-mi place parchetul!“, „Blaturile ar trebui schimbate și vreau electrocasnice din oțel inoxidabil!“, „Baia e prea mică!“ Iar tu, telespectatorul, uiți complet de lumea reală, te plimbi împreună cu ea prin casa aia, urci și cobori scările și vizitezi pe rînd cele patru dormitoare, iar la final îi dai dreptate: „Hm, frumoasă casa asta, dar baia e într-adevăr foarte mică!“ Accepți convenția pentru că, din cînd în cînd, ai nevoie de o astfel de „nișă“ în care să te strecori, ai nevoie să-ți imaginezi „o viața bună“ și așa, artificială, superficială, însă atît de confortabilă încît singurele tale probleme sînt parchetul care trebuie înlocuit și blaturile din bucătărie care nu corespund.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.