Tonomatele nostre sînt mai cinstite decît ale lor

Răzvan MARTIN
Publicat în Dilema Veche nr. 222 din 17 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Măi, păsărică, tu nu ai treabă azi?", "Cît era de agresivă ţiganca asta împuţită!" Ştim cui aparţin aceste expresii, deşi ele intră mai degrabă în registrul verbal al baronilor locali Mischie, Oprişan sau Sechelariu. Totuşi, iată că Traian Băsescu ţine să ne demonstreze că distanţa politică care-l desparte de personajele mai sus menţionate nu îşi găseşte corespondent într-o diferenţă de atitudine în relaţia cu presa. Regăsim acelaşi comportament agresiv faţă de jurnalişti, născut dintr-o pronunţată ranchiună împotriva celor care nu-i susţin 100% activităţile politice şi exprimă opinii diferite faţă de cele ale preşedintelui. Dacă preşedintele îşi permite să confişte telefoanele jurnaliştilor şi să-i jignească în cel mai marinăresc mod, ce aşteptări să mai avem din partea oprişanilor, mischiilor sau interlopilor despre care vreun ziarist mai curajos se încumetă să scrie? Surprinzătoare mi se pare lipsa de reacţie la derapajele prezidenţiale a unora care acum 3-4 ani dovedeau o maximă sensibilitate la atacurile pesediste împotriva libertăţii presei. Această toleranţă în faţa unor atitudini vizibil antidemocratice de care se face responsabilă inclusiv o parte a presei (mea culpa pentru exprimarea iliesciană) şi unii lideri de opinie contribuie la perpetuarea acestui gen de manifestări, indiferent de regimul politic sau actorii responsabili de producerea lor. Atitudinea preşedintelui le poate părea unora ca fiind o simplă descărcare nervoasă de moment, în comparaţie cu nevoia compulsivă a fostului premier Năstase de a controla presa pentru a elimina informaţiile critice la adresa regimului său, mai ales în zona televiziunilor. Totuşi, astfel de atitudini agresive sînt extrem de periculoase prin semnalul pe care-l transmit, acela de "undă verde" la comportamente agresive faţă de jurnalişti. TVR, perla din coroana politicienilor Altfel, apropierea anului electoral a crescut semnificativ miza presei, după ce primii doi ani post-electorali demonstraseră o oarecare relaxare a mediului politic în relaţia cu media. Anul trecut a consemnat o intensificare a presiunilor politice asupra presei, în special asupra instituţiilor care sînt inevitabil legate de zona politică - televiziunea publică şi Consiliul Naţional al Audiovizualului. După ce conducerile celor două instituţii au rămas vacante, în mediul politic s-a declanşat bătălia pentru controlul lor. Împărţeala s-a făcut transparent între PSD şi PNL, deşi negocierile s-au purtat în culise. Ghinionul lor a fost că, asemenea hoţilor care îşi împart prada, au apărut neînţelegeri majore între cele două partide, generate de lipsa de încredere reciprocă şi de posibilitatea ca unul dintre ele să-l "ţepuiască" pe celălalt şi să înhaţe conducerea ambelor instituţii. Inevitabil, toate aceste neînţelegeri au transpirat în spaţiul public şi au expus jocurile de culise. Una dintre victimele acestui murdar joc politic a fost, culmea ironiei, Valentin Nicolau, care fusese ales membru CNA din partea PSD în locul decedatului Ralu Filip şi avea promisă conducerea instituţiei. Între timp, negocierile între partide au transferat conducerea CNA la PNL şi aşa s-a trezit Nicolau victimă a jocurilor politice pe care tocmai el avea să le denunţe, renunţînd totodată la calitatea de membru al CNA. Valentin Nicolau este cel care a condus TVR în perioada 2002-2005, transformînd instituţia în portavocea Guvernului Năstase. Din păcate, povestea politizării TVR nu se termină aici. Conducerea TVR a ajuns, în premieră, pe mîinile unui politician, Alexandru Sassu. Evident, şi domnia sa a jurat de la bun început că se va bate pentru depolitizarea TVR, invocînd în favoarea sa un atu decisiv - faptul că vine din zona politică şi deci cunoaşte cel mai bine mecanismele politizării pe care are astfel ocazia să le combată mai competent decît alţii. Şi, pentru a ne demonstra că reţeta sa funcţionează, la doar trei luni de la instalare, a oprit de la difuzare a doua parte a înregistrării care ni-l prezenta pe fostul ministru Ioan Avram Mureşan înmînîndu-i un plic - presupus a conţine şpagă - ministrului de atunci al Agriculturii, Decebal Traian Remeş. Normal, cum să permită un politician să lase cetăţenii să vadă cum funcţionează corupţia, indiferent de partid? Parlamentarii au utilizat şi anul trecut atribuţiile legislative pentru a încerca să pună piedici libertăţii de exprimare. Dintre multiplele astfel de iniţiative, cea mai flagrantă aparţine deputatului PSD Eugen Nicolicea care, la doar cîteva zile după scandalul Remeş-TVR, a propus introducerea în Codul Penal a unui articol care să interzică difuzarea unor astfel de imagini. Adică, jurnalistul care va expune public imagini cu fapte de corupţie riscă să meargă la închisoare. Din fericire, protestele organizaţiilor de drepturile omului şi ale presei au reuşit să oprească această iniţiativă legislativă. Dacă anul 2006 a adus eliberarea jurnaliştilor de ameninţarea sancţiunilor penale pentru opiniile exprimate, prin eliminarea insultei, calomniei şi a defaimării ţării din Codul Penal, începutul anului 2007 a fost marcat de decizia Curţii Constituţionale de a anula această decizie, sub pretextul că nu există altă modalitate legală de protecţie a demnităţii persoanei. Clientul nostru, stăpînul nostru Presiunile şi ameninţările mediului politic nu sînt nici pe departe singurele care afectează presa din România. Există şi alt gen de presiuni, mult mai puţin vizibile şi pe care doar puţini sînt dispuşi să le facă publice pentru că riscă sinuciderea economică. Este vorba de presiunile venite din partea celor care cumpără spaţiul de publicitate al ziarelor, televiziunilor şi radiourilor. Avem, în ultimii ani, suficiente exemple de şantaj editorial practicat de corporaţii care ameninţă presa cu ruperea contractelor de publicitate (principala sursă de venit a presei) în cazul reflectării negative a activităţii lor în paginile ziarului. Anul trecut, ziarul Curentul a făcut publice clauzele abuzive introduse de Romtelecom în contractele de publicitate. Tot anul trecut, TV Galaţi a întrerupt o emisiune la jumătatea desfăşurării acesteia în urma presiunilor făcute de Mittal Steel. Emisiunea avea ca invitaţi doi lideri de sindicat care dezbăteau problemele întreprinderii, mangerul Mittal Steel refuzînd să participe la emisiune. Directorul televiziunii a invocat dependenţa presei locale de contractele de publicitate cu Mittal Steel în sprijinul deciziei sale de a întrerupe emisiunea. "Mogulii" şi "tonomatele" Nu putem evita să menţionăm o temă dragă preşedintelui (şi nouă, recunoaştem) - "mogulii de presă". Piaţa de media din România cunoaşte de cîţiva ani un proces accentuat de concentrare a proprietăţii, proces ce are cîteva aspecte pozitive, dar mă voi mărgini să menţionez aspectele negative care riscă să ameninţe libertatea de exprimare a jurnalistului şi dreptul la liberă informare al consumatorului de media. Avem, la ora actuală, o piaţă dominată la nivel naţional de trei mari grupuri media, cu un al patrulea nou intrat, dar care încă nu a devenit jucător semnificativ. Aceste grupuri au în componenţă ziare, reviste, televiziuni, radiouri, agenţii de publicitate avînd puterea de a influenţa formarea opiniilor la nivel naţional. Dintre cei patru mari moguli de presă (Adrian Sîrbu, Dan Voiculescu&familia, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dinu Patriciu), doi (Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu) au interese politice evidente, iar doi (Patriciu şi Vîntu) au probleme cu justiţia. Nu cred că are rost să detaliez modul în care Voiculescu îşi negociază poziţia pe tabla politică folosind media, pe care le controlează familia sa, ca principal argument. De asemenea, faptul că multe dintre instituţiile media membre ale acestor grupuri produc pierderi financiare naşte suspiciunea că sînt folosite pentru obţinerea unor avantaje politice, economice sau de altă natură. La final, mă voi referi la altă temă dragă preşedintelui, "ziariştii tonomat". Da, cu siguranţă avem şi astfel de jurnalişti dispuşi să-şi vîndă conştiinţa în schimbul unui job călduţ şi bine remunerat. Există însă şi jurnalişti, şi formatori de opinie care se întîmplă să aibă opinii diferite de ale preşedintelui. Întrebare: oare toţi ziariştii tonomat sînt în tabăra ostilă preşedintelui? Sau preşedintele nu poate fi criticat decît la comandă (cu toţii ştim că Traian Băsescu e infailibil în tot ce face), în timp ce susţinătorii săi sînt monumente de conştiinţă, adevărate repere morale ale României? Răzvan Martin lucrează în cadrul Agenţiei de Monitorizare a Presei şi este coautor al recent lansatului Raport FreeEx "Libertatea Presei în România - 2007".

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.