Un cîntec pentru colonel

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

În blocul de garsoniere în care am locuit, aveam un vecin colonel în rezervă. Trecut de 75 de ani, un om serios, liniştit, aproape că nu-l auzeam niciodată, deşi stăteam perete-n perete. În aparenţă, pensionarii sînt vecinii ideali. Au tabieturi, dorm mult, nu te deranjează cu nimic. Îşi consumă în tăcere tristeţea de a fi bătrîn, în spatele unor uşi închise. Nu şi într-un bloc de garsoniere. Nicăieri în altă parte nu te simţi mai sufocat de oamenii din jur, de poveştile lor de viaţă, neterminate, de ură şi frustrare care se impregnează în ziduri, de mirosurile lor. Doar aici, viaţa „la comun“ devine insuportabilă.  

În urmă cu zece ani, cînd se mutase, colonelul reuşise să scandalizeze blocul. Fostul proprietar recuperase vila unde el ocupase o mansardă şi, ca să scape cît mai repede şi într-un mod onorabil de chiriaşi, le oferise cîte o locuinţă. Nu cu acte, însă plăteau o chirie simbolică şi li se garantase că nu-i va mai da nimeni afară cîte zile le mai rămăseseră de trăit, căci erau oameni în vîrstă. Colonelul adusese la bloc, din vila lui ultracentrală, un singur cufăr, însă acolo îşi ducea traiul, în pace şi bună înţelegere, un popor întreg de gîndaci. După exilul lor forţat, gîndacii care locuiau într-o ţărişoară de mărime medie spre mică – respectivul cufărul –, s-au trezit în situaţia de a cuceri un întreg imperiu, adică un bloc cu opt etaje şi vreo 60 de apartamente. Şi nu s-au dat înapoi. L-au invadat într-o singură după-amiază, strecurîndu-se prin cele mai ascunse şi nebănuite găuri, pătrunzînd în reţeaua electrică şi provocînd o pană de curent de proporţii. Iniţial, vecinii s-au isterizat şi au trecut la măsuri de exterminare în masă, însă, în scurtă vreme, gîndacii colonelului au început să fraternizeze cu alţii, aduşi de alţi bătrîni, de prin tot soiul de magherniţe şi dărăpănături ale Bucureştiului, şi nimeni n-a avut ce să le mai facă. Era blocul lor.  

Dar să revenim la colonel... Mi-am dat seama repede că armata îi disciplinase viaţa şi îi trasase un destin. Aşa cum spuneam, pensionarii au tabieturi. Al lui era să scuture haine şi preşuri peste balcon. Că le scutura dimineaţa era una – voia omul să le împrospăteze; că le scutura seara era din nou de înţeles – scăpa de praful de peste zi; însă plăcerea lui cea mai mare era să le scuture noaptea. Am numărat: îşi scutura bulendrele în medie de zece ori pe noapte. Şi pentru că era vară şi era foarte cald, dormeam cu toţii cu ferestrele deschise, aşa că visam numai preşuri, unele fermecate, care prindeau viaţa în mîinile colonelului, zvîcneau ca nişte cai nărăvaşi şi-şi luau zborul pe deasupra oraşului, ca-n povestea lui Aladin.

„Cu pensia pe care o am, te îmbrac din cap pînă-n picioare! N-ai vrea să ne unim garsonierele şi să trăim fericiţi împreună?“ mi-a zis într-o zi, pe un ton de parcă ar fi spus că afară sînt 20 de grade şi bate vîntul dinspre sud. Am zîmbit şi am răspuns politicos: „Nu, mulţumesc!“ Peste cîteva zile, prietenul meu l-a vizitat şi i-a făcut cadou nişte pantofi mai vechi. S-a bucurat mult, ai lui se scîlciaseră toţi.

Într-o vreme, îl vizita destul de des o fată cam de vîrsta mea, Alina. Îi făcea cumpărături, din cînd în cînd îi mai gătea. Probabil spera să moştenească garsoniera. Îi auzeam prin perete, sporovăind cîte o oră întreagă – vocea ei tînără, ca un ciripit vesel, a lui la început stinsă, apoi din ce în ce mai vioaie, pînă cînd devenea aproape o voce de bărbat, într-o conversaţie cu partenera lui de viaţă. Cînd fata s-a prins că nu era rost de moştenit nimic, n-a mai venit. L-am văzut pe colonel din ce în ce mai abătut. „Nu ştii ceva de Alina? Fata care venea pe la mine...“, mă întreba el cînd ne întîlneam la lift. Era ca o litanie, de fapt se întreba pe sine însuşi. Apoi venea noaptea şi începea să-şi scuture preşurile. Metodic, cu înverşunare. Abia atunci mi-am dat seama cît era de singur, de fapt, iar vălătucii de praf care ieşeau din preşurile lui inerte şi lipsite de viaţă, nu fermecate ca-n visele mele, erau ca o chemare, un strigăt disperat în noapte al unui om bătrîn.  

După plecarea Alinei, lucrurile au început să o ia treptat razna. L-am întîlnit o dată pe la piaţa Galaţi, răvăşit, cu cămaşa ruptă la umăr, parcă pornise într-o campanie de cucerire. Nu m-a recunoscut. Într-o noapte, cînd nu puteam să adorm din cauza căldurii şi a preşurilor, m-am dus în bucătăria care era lipită de a lui şi am început să cînt. Unul dintre cîntecele munţăreşti pe care le ştiam, din cele melodioase şi sfîşietor de triste, poate „Rîpa“ sau „Pădurea nebună“. Ştiam că e treaz şi că mă ascultă. Măcar atît puteam să fac pentru el – să-i ofer un cîntec.  

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.