● Dana Marijuana în dialog cu Andrei Ruse, Poveste de cartier. Biografia primei cîntărețe de rap din România, Editura Hyperliteratura 

Pe lîngă faptul că este prima carte dedicată unui gen muzical, rap-ul/hip-hop ul, esențial în edificarea și mitologizarea unui spațiu și, în consecință, a unui discurs cultural în România contemporană, dialogul lui Andrei Ruse, fondatorul editurii Hyperliteratura, cu Dana Coteanu înseamnă și revelarea unui personaj iconic pentru ceea ce am putea numi nouăzecism în cultura pop locală. „La 14 ani am devenit prima cîntăreață de rap de la noi“, spune undeva cea care a ajuns să fie cunoscută drept Dana Marijuana. Colaborînd cu cele mai importante două grupuri ale sfîrșitului de deceniu, B.U.G. Mafia și La Familia, Dana este în primul rînd eroina propriului roman tragic, dar și martora unor momente esențiale pentru o industrie muzicală care începe să capitalizeze masiv în acea perioadă. Cartea înseamnă, totodată, și un document radiografic al istoriei recente, văzute prin lentilele unui gen care a expediat în cultura pop, prin romanțare, spațiul de „după blocuri“, cu toate poveștile lui nouăzeciste, ilicite sau nu, imaginare sau nu – „bagabonțeală“, combinații, distracție, droguri, machism, tragedii etc. 

● Inana 

Extras din zona de influență a colectivului care a orbitat în jurul label-ului bucureștean Future Nuggets, Inana, proiectul solistic al lui Thomas Höfer, transgresează cu ușurință genuri, subgenuri și prejudecăți locale. Un fel de Ariel Pink local care nu se lasă inhibat de nimic, de la Omul cu Șobolani la Marius Babanu și Șatra Benz, Höfer poate fi găsit pe Soundcloud, Bandcamp, Facebook și YouTube cu ale sale piese lo-fiste și emo(tive). În 2018, Inana a lansat două EP-uri, 01 și Inana x Sarra – împreună cu Sarra Tsorakidis –, alături de o prezență pe compilația Fragmente pop, „o colecție de piese și reprize pop-iste adunate din tot felul de studiouri muzicale bucureștene“, produsă și lansată tot de Future Nuggets.

● Concertul Sex Pula Pistol în Control Club din București 

Intens, ireverent, meta, politic, paradoxal, comic, punk. Pe 31 octombrie, concertul, într-un Control Club plin, al celui mai misterios proiect muzical bucureștean al anului 2018 se transforma într-o schemă extatică cu dublu sens. Formație-memă, apărută de niciunde – dar, de fapt, din toate formulele pe care le-a încercat scena alternativă locală în ultimii 30 de ani, de la eurodance la trap –, SPP s-a parașutat direct în social media, țipîndu-și mesajele cu CAPS pe Facebook. Reacționînd instantaneu la umorile sistemului social, cultural și politic, – „Fredy Alcool (Marți în Control)“, „Poșta Mega Image“, „Necrofirea“, „Șobolanii albaștri“ – grupul (?) din București și-a lansat în numai cîteva luni trei albume, Compilație, Capodopere și Atenționare, și un Best of, Constelații SPP

Paul Breazu este jurnalist.