Despre căderi, cu Asaf Avidan

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Despre căderi, cu Asaf Avidan jpeg

„Concertele sînt cele două ore pe zi în care trăiesc“, spune el, la sfîrşitul show-ului, în vreme ce publicul aplaudă şi-i cere să mai rămînă pe scenă. Cîteva mii de oameni s-au adunat în ultima seară de Balkanik Festival ca să fie martori la magia lui Asaf Avidan. A fost, într-adevăr, spectaculos: singur pe scenă, doar cu instrumentele sale, muzicianul înalt şi zvelt a hipnotizat întregul auditoriu cu vocea sa.

În vîrstă de 38 de ani, Asaf Avidan nu mai ştie de cîte ori a trebuit să cadă pînă să termine The Study on Falling, cel mai recent album al său. Şi-a găsit inspiraţia în propria realitate: în „săpătura arheologică“ a iubirii, a durerii şi a despărţirii, în frica de singurătate, în zei căzuţi şi aşteptări nerealizate. Muzica sa este un rollercoaster de emoţii. The Study on Falling, dedicat celor două femei din „Green and Blue“, spune povestea unui triunghi amoros, „călătoria nebunească în căutarea conexiunii unul cu celălalt, însă nu într-un mod tradiţional.“ Asaf Avidan îmi spune că generaţia noastră pune o presiune prea mare pe relaţiile amoroase. Unii dintre noi pur şi simplu nu pot fi cu adevărat fericiţi cu o singură persoană alături pentru întreaga viaţă. „În «Golden Calf», am scris despre ideea asta că ne inventăm zei ca să fim văzuţi, ca să fim ţinuţi în braţe. Însă pînă şi zeii noştri imaginari ne dezamăgesc. A aştepta de la o altă fiinţă umană, o entitate complexă, cu propriile dorinţe şi topografii, a aştepta să fii, la nesfîrşit, văzut şi ţinut în braţe şi existent prin ochii lui – asta e ceva sortit eşecului.“ Nu ar trebui să ne aşteptăm să fim salvaţi sau emancipaţi de alţii, adaugă el. Însă, uneori, nu ne putem abţine: „Chiar ştiind toate acestea nu neagă nicidecum dorinţa omului de a avea în continuare aceste aşteptări, de a împinge, sisific, piatra în sus, cu toate că ştie că va cădea.“

Ascultînd The Study on Falling, putem observa o anume apropiere de muzica lui Bob Dylan sau Leonard Cohen, artişti pe care Avidan îi admiră profund. Albumul a fost inspirat, mai spune el, de performance-ul coregrafei Marika Leila Roux: corpul uman jucîndu-se cu frînghii, sfidînd gravitatea şi evitînd prăbușirea. Căderea apare – pusă clar în cuvinte sau doar sugerată – în fiecare dintre melodiile de pe album. Teama de cădere face parte din viaţă. „Mi se pare că la Lewis Carroll e o frază frumoasă, din Alice în Ţara Minunilor – ea cade şi tot cade şi se întreabă: «Dacă e să cădem suficient de mult, mai este asta o cădere?» Dacă extinzi acea mişcare la infinit, se mai poate spune că este o cădere?“ Asta încearcă Asaf Avidan să facă: în loc să numere de cîte ori cade sau de cîte ori e nevoit să se ridice, el extinde momentul căderii, „trăind în interiorul său şi găsind acolo frumuseţea şi demnitatea“.

Există o vîrstă anume pentru a te apuca de artă?

Pe Asaf Avidan îl pasionează de mult timp poezia, şi a făcut artă de cînd se ştie. A studiat animaţia şi a făcut filme, însă a lăsat toate acestea în urmă atunci cînd s-a apucat de muzică, la 26 de ani – mai întîi pornind o trupă, Asaf Avidan & The Mojos, şi mai tîrziu avînd o carieră solo. Îşi doreşte să fi început mai devreme, mărturiseşte el. „Leonard Cohen a scos primul său album la 30 de ani şi a fost, mai înainte, poet. Însă majoritatea muzicienilor au făcut muzică încă din adolescenţă. Simt un oarecare regret privind abilităţile mele tehnice. Mi-aş dori să fi făcut asta de 25 de ani, şi nu doar de 10, doar pentru ca degetele mele să poată face ceea ce vreau eu să facă.“

Îi încurajează pe oameni să experimenteze cu arta cît de mult pot. „Generaţia noastră – noi pur şi simplu nu putem să nu ne reinventăm. E vorba şi de aşteptările pe care le avem de la viaţă.“ Alte generaţii îşi aveau vieţile deja trasate – urmînd alegerile luate de părinţi înaintea lor, carierele acestora. „Însă azi avem atîtea opţiuni, sîntem bombardaţi cu ideea că trebuie să gustăm din toate, tot timpul. E un lucru valabil şi pentru relaţii, şi pentru cariere sau artă.“ Avidan însuşi era unul dintre acei oameni care simţeau nevoia să sară dintr-un loc într-altul de fiecare dată cînd se plictiseau. Însă muzica e o amantă neobosită, care cere multe de la el: să scrie, să înregistreze, să cînte, să producă, să exerseze la diverse instrumente – iar toate acestea îi sînt suficiente deocamdată.

Pune, de asemenea, accentul pe nevoia de a învăţa în mod constant: „Nu cred în această prostie New Age: «Sînt artist pentru că fac artă.» Nu, eşti artist pentru că te investeşti pe tine în artă. Nu pui albastru pe pînză doar pentru că te simţi trist – ar trebui să cunoşti tehnicile, să ştii de ce foloseşti albastrul şi de ce acea pînză anume. Sînt atîţia oameni mari care au făcut asta înaintea ta şi trebuie să-i priveşti cu atenţie, trebuie să te uiţi spre viitor şi să te întrebi ce vrei să laşi tu pentru alţii.“ Pentru Asaf Avidan, arta sa pare a fi singurul adevăr: să facă muzică, să-şi expună cele mai profunde sentimente. „Sînt un om neprotejat – de mult timp, mi-am dat jos acest înveliş protector şi pentru mine asta e viaţa, orice altceva e o pierdere de timp. Nu înţeleg de ce s-ar proteja cineva de a simţi emoţii. Pentru mine, să retrăiesc aceste sentimente în fiecare seară, pe scenă sau cînd înregistrez ori scriu, mi se pare aproape ca şi cum asta e menirea mea ca om.“

Poate că acesta e unul dintre motivele pentru care Avidan preferă concertele ceva mai intime, cu cîteva mii de oameni, unde energia e diferită şi se poate conecta mai bine cu publicul. „Mă simt norocos să mă aflu în România, sînt foarte fericit să fiu aici, în acest moment.“ Atunci cînd cînţi pentru 50.000 de oameni – aşa cum face el în Europa de Vest sau în State –, s-ar putea să ai nevoie de focuri de artificii ca să le menţii atenţia, spune el. Pe de altă parte, însă, Avidan recunoaşte că şi numerele contează, şi că ar trebui să ai, ca artist, un ego sănătos, din punct de vedere al carierei – „e ceva ce trebuie să ai, ca să te poţi împinge pe tine mai departe.“

„Tristeţea nu dispare“

Muzica poate avea un efect terapeutic pentru mulţi oameni. Iar muzica lui Asaf Avidan, puternică şi melancolică, cu siguranţă scoate la suprafaţă, pentru ascultătorii săi, multe sentimente adînc îngropate. Dar cum rămîne cu muzicianul? Poate arta să ajute la diminuarea suferinţei artistului? „E o experienţă cathartică doar în sensul în care îţi zgîndări rănile“, răspunde Avidan. „Pe moment, te simţi bine, însă apoi rămîi cu tăieturi deschise. Trec printr-o excavaţie emoţio-nală în fiecare seară de concert. Apoi oamenii îşi îmbrăţişează partenerii sau ies împreună cu prietenii lor, în vreme ce eu rămîn la un hotel singuratic, dintr un oraş singuratic, faţă în faţă cu demonii pe care tocmai i-am stîrnit.“ Îmi spune că nu crede într-o existenţă duală – nu eşti „fericit“ sau „trist“, ci mai degrabă ambele există simultan, mereu. Poate că scriind cîntece despre asta tot timpul pune cumva durerea pe un piedestal, observă el. „Melodiile triste nu dispar, la fel cum tristeţea nu dispare, rămîne acolo. Dacă vrei s-o scoţi la suprafaţă, e problema ta. Dar dacă asta funcţionează, atunci am putea presupune că şi opusul funcţionează la fel de bine – că poate există un spaţiu al fericirii chiar şi în cele mai întunecate locuri din noi, poate chiar şi în cele mai negre vremuri ne putem chema fericirea. Eu n-am încercat asta. Dar cred că da, arta ajută, îţi ia din suferinţă.“ Îşi aminteşte de mitul Creaţiei, din credinţa iudeo-creştină. Pe măsură ce Dumnezeu creează lucruri, le dă un nume, spunînd „Să fie lumină“, iar Omul face la fel: dînd nume animalelor, le controlează, le constrînge la un anumit cadru. La fel este şi cu durerea, spune el: „Suferinţa devine suportabilă atunci cînd o constrîngi într-o formă“ – cînd o pui în cuvinte sau pe muzică.

Acesta e planul de viitor: să exploreze această perioadă de timp, cu bune şi rele, pentru următorul său album, fără să se mai ţină atît de mult de trecut. „În momentul acesta, simt mai puţin ca niciodată – pentru mine –, dar probabil tot mai mult decît majoritatea oamenilor. Sper că mă voi trezi. E ca atunci cînd nu observi că lucrurile se întîmplă în jurul tău – te trezeşti într-o zi şi îţi dai seama că, de ceva vreme, au avut loc îndepărtări tectonice. Asta e schimbarea.“

Foto: Năluca

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.