Răzvan Scurtu este directorul executiv și artistic al Smida ­Jazz Festival din Parcul Natural Apuseni (15-18 august). Programul concertelor şi mai multe despre a patra ediţie a festivalului la www.smidajazz.ro 

Anul trecut vorbeați despre „nevoia de consistență și de o viziune pe termen lung“ a celor care organizează festivaluri de muzică la noi. Pare că avem mai multe festivaluri ca oricînd, dar cum credeți că stăm cu viziunea, per ansamblu?

Din perspectiva mea, se diferențiază și se observă destul de ușor cele care au o viziune, care urmăresc un anume concept. Sînt mai multe festivaluri, dar nu consider că avem o piață aglomerată. Mai ales nu cu evenimente de calitate. Poate doar în anumite zone din țară sau pe un anumit segment de festival. Sper să apară din ce în ce mai multe festivaluri solide și în zone din țară care nu au neapărat un istoric bogat de evenimente.

Festivalul Smida Jazz a ajuns la a patra ediţie, s-a maturizat, este încă în creştere? Ce dificultăţi s-au păstrat şi ce dificultăţi s-au estompat după primele ediţii?

Sîntem totuși un festival tînăr și, deși am ajuns la o vizibilitate semnificativă și ne bucurăm de o imagine foarte bună, fiind menționați în topul festivalurilor de jazz din țară, nu sîntem un festival ajuns la maturitate, mai avem de crescut. Dificultățile țin în continuare de faptul că, deși zona e foarte izolată și cam lipsită de infrastructură, urmărim să oferim condiții de confort cît mai bune și să organizăm festivalul la un standard cît mai înalt. Acestea vin la pachet și cu multe costuri care nu sînt deloc ușor de acoperit. Ne-am propus să oferim o experiență și mai bună, per ansamblu, cu tot ce ține de organizarea zonelor din festival, facilități, ofertă culinară, baruri, activități de zi, acomodare și altele pe care participanții le vor descoperi la Smida. 

Ce va aduce nou ediţia de anul acesta?

Pe zona de muzică, am adăugat o scenă secundară de muzică, cu DJ care vor mixa muzică potrivită pe conceptul festivalului, dar și act-uri live, înainte și după concertele de pe scena principală. Ştiu că unii participanți care stau în camping și-ar dori liniște după ce se termină concertele de pe scena principală, dar trebuie să înţeleagă că sînt la un festival unde partea de muzică este totuși elementul principal și că, în același timp, foarte mulți participanți apreciază mult o altă scenă de muzică. Celor care și-ar dori să aibă o noapte mai liniștită le recomandăm să campeze spre latura mai îndepărtată de festival, unde credem că vor avea o experiență mai pe plac.

Cum a fluctuat în aceşti ani interesul sponsorilor privaţi şi al autorităţilor pentru jazz?

Pentru noi, interesul e în creștere, așa a fost în fiecare an. Avem o imagine bună, audiența festivalului crește în fiecare an și asta atrage și atenția sponsorilor. Sînt destul de mulțumit, dar nu e deloc ușor pentru un proiect ca al nostru, mai mic ca dimensiune, mai nișat. E multă muncă și pe acest segment, în a atrage și dezvolta relații stabile cu parteneri. În plus, anul acesta a fost unul și mai dificil, unii parteneri au motivat o restrîngere a implicării lor cauzată de modificările fiscale din acest an.

Line-up-ul festivalului este un mix de jazz modern şi de avangardă, dar unele trupe au mai cîntat şi pe alte scene din România. Ce-i trebuie unei trupe de jazz pentru a fi invitată de mai multe ori, şi la alte festivaluri?

Dacă avem încredere că unele grupuri, care au mai fost în România, se potrivesc pe conceptul festivalului și vor oferi o altfel de experiență pe scena de la Smida, le vom invita. Pînă acum așa s-a și dovedit, mulți participanți ne-au transmis că au avut parte de experiențe unice, memorabile, chiar dacă îi mai văzuseră pe artiștii respectivi și cu altă ocazie.

Cum mențineți echilibrul dintre numele necunoscute şi cele pentru care publicul de la noi a făcut deja o pasiune?

Încă urmărim să ne fidelizăm participanții, să capete încredere din ce în ce mai mult în programul pe care îl prezentăm în fiecare an, și pentru asta ne ajută și numele mai cunoscute, pentru a lua un prim contact cu festivalul. E un mix care a funcționat pînă acum, pe care îl vom continua și care ne și diferențiază destul de mult de alte evenimente de profil din țară.

Ce mi-aș dori să văd din partea artiștilor români ar fi mai multă deschidere spre experiment, spre inovație, spre abordări mai avangardiste“, spuneați cîndva. Cum vedeți acum scena (tînără) de jazz românească? Mai ales că în fiecare an invitaţi şi muzicieni români.

Din păcate, nu am remarcat o evoluție semnificativă în ultimul an. În continuare sînt în căutare de proiecte autohtone. Anul acesta mă bucur că au apărut Flatsharks, e un grup care cîntă altceva. I-am și selectat pentru ediția curentă.

Care dintre invitaţii inediţi ai acestei ediţii credeți că va fi „marea surpriză“?

Pariurile mele sînt James Holden & The Animal Spirits, Leo Betzl Trio și Szun Waves. Ultimii au fost revelația personală a anului trecut. Le-am ascultat albumul de foarte multe ori și cred că se vor potrivi foarte bine în contextul de la Smida. Leo Betzl Trio au o abordare atipică pentru jazz, cîntă un fel de techno-jazz pur acustic. Iar James Holden, care deja e o legendă în muzica electronică, a creat proiectul acesta superb, The Animal Spirits, total ieșit din tiparele lui personale, și despre care cred că va lăsa o amprentă puternică asupra publicului. Toate acestea sînt proiecte mai atipice, uneori la limita muzicii jazz, care cam încalcă granițele stilistice, dar sînt exemple despre cum e muzica actuală, cum provoacă tot mai mult ascultătorii.

În fiecare an invitaţi şi cîţiva scriitori pentru lecturi şi discuţii în aer liber despre cărţi. Cine sînt invitaţii de anul acesta?

Anul acesta îi avem invitați pe Andrei Dósa și Vlad Moldovan. Sînt în continuare propunerile lui Mihai Mateiu, curatorul acestei secțiuni.

Ce alte activităţi conexe mai vechi şi mai noi oferiţi peste zi?

Avem activități în program pe care le continuăm (drift-urile celor de la Cercul Întreg, discuțiile cu autorii, workshop-urile de manufactură, jam session-urile), s-au dovedit de interes pentru participanți, așa că vor fi prezente și în programul ediției curente. Dar urmărim să dezvoltăm cît mai mult și dimensiunea aceasta a festivalului, din mai multe motive. Participanții ne-au transmis că își doresc asta, le apreciază, dar ține și de viziunea noastră privind o dezvoltare multidisciplinară a festivalului.

Anul acesta am adăugat o zonă nouă în structura festivalului, orientată pe parte de panel-uri și alte workshop-uri, cred că va fi de interes și o vom dezvolta și mai mult. Avem un workshop nou de fotografie, altul de scriere creativă, extindem și mai mult zona de activități pentru copii. În plus, organizăm festivalul într-o zonă cu natură superbă, care e o experiență în sine, și ne dorim să oferim și să încurajăm participanții să iasă și să descopere împrejurimile festivalului. Tururile ghidate din zonă, speleoturismul și caiacele de pe lac au mare succes.

Ce condiții de acomodare oferiți acum celor care vin din țară?

Anul acesta, pe lîngă varianta standard pentru campingul pe care îl amenajăm lîngă festival, în care participanții vin cu propriul lor cort, iar noi le punem la dispoziție facilități precum dușuri cu apă caldă, lavoare, toalete, am introdus și o variantă mai confortabilă, căsuțe de patru locuri, dotate cu paturi, saltele, lenjerie. Participanții trebuie să vină doar cu un sac de dormit sau o pătură, pentru a se înveli. Și pentru rulote am creat o zonă conectată la camping, pentru a oferi acces la facilitățile din zona de campare, dar și pentru o distanță mai mică față de festival.

În plus, au mai apărut cîteva pensiuni noi în zonă și pare că se vor mai deschide și altele. Zona se dezvoltă, ceea ce e bine, ne ajută și pe noi. S-a îmbunătățit calitatea semnalului telefonic, sînt planuri să se refacă și drumurile din sat, cred că va fi și mai bine per ansamblu pe partea de infrastructură. 

Aveţi şi public străin? Încercaţi să vă promovaţi şi internațional?

Avem mesaje de la persoane din tot mai multe țări străine, care ne transmit că vor veni la festival, din Spania, Grecia, Turcia, Ungaria, Ucraina, deși nu am făcut prea multe pe partea de comunicare în afara României, doar mici campanii. Ne-au ajutat și unii parteneri pe partea aceasta.

Ce artişti noi – din zona jazz-ului, dar nu neapărat – ați descoperit în anul scurs de la ultima noastră discuţie şi ce ne-ați recomanda să ascultăm?

Andrea Belfi e un artist care m-a impresionat, dintre cei pe care i-am descoperit mai recent. Dintre cei de jazz, Grey Paris, un grup pe care l-am descoperit și premiat în cadrul concursului Jazz in the Park de anul acesta și care vor avea un concert special la Smida, duminică, în ultima zi de festival.

Ştiu că preferați să ascultaţi muzică pe discuri de vinil. Nu v-ați gîndit şi la un mic tîrg de viniluri în cadrul festivalului?

Ba da, anul acesta vor fi prezenți cei de la Pure Indie Records București cu un stand de unde participanții vor putea cumpăra discuri cu albume ale artiștilor prezenți la festival, dar și multe alte apariții. Poate vom extinde acest segment, vom analiza după această primă experiență.

Ce părere aveți de revival-ul casetei audio?

Mai degrabă consider că e și un instrument de marketing, dar poate fi și o abordare a unor artiști spre a se diferenția. Nu cred că va urma o perioadă și mai de succes a casetei audio, totuși sînt tiraje și apariții foarte limitate, mai degrabă pentru colecționari. Personal, nu mă regăsesc în a achiziționa și asculta muzică pe casetă. Vinilul și formatul digital îmi sînt suficiente.

Recomandați-ne o biografie a unui muzician sau un documentar muzical văzut recent.

În ultima perioadă recunosc că nu am mai văzut prea multe documentare, cu atît mai mult despre muzică, dar l-am văzut și mi-a plăcut recentul Woodstock: Three Days That Defined a Generation de Barak Goodman. Mi-a părut cumva utopic, în zilele noastre nu cred că se mai poate întîmpla așa ceva, ca abordare, concept, impact.

Dacă ați putea trimite un singur album de jazz într-o capsulă spaţială pentru a întîlni alte civilizaţii, ce disc ați alege?

Jon Hassell, Listening to pictures (2018).

Ce muzician ați invita să facă parte din public la ediţia de anul acesta a festivalului?

Mi-ar plăcea să-l văd din nou prin public pe Bugge Wesseltoft. Cînd l-am avut invitat la festival, în 2017, și-a dorit în mod special să ajungă cu o zi mai devreme, pentru a se bucura de festival și de zonă. E bun prieten cu Ilhan Ersahin, care venise la noi cu un an înainte și i-a povestit despre Smida. Din anumite motive, nu a ajuns decît în ziua festivalului și a fost puțin cam dezamăgit din cauza asta. Dar i-a plăcut mult și sper să avem ocazia să-l vedem din nou pe scena Smida și printre participanți.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Marius Maris