Ed Dowie, The Obvious I, Needle Methodology, 2021.

În septembrie 2013, cînd Paravion Press, o mică editură care își propusese să tipărească ediții artizanale ale unor texte pentru care nu mai exista copyright, publica Unpacking My Library, scris de Walter Benjamin în Germania anului 1931, Ed Dowie, un muzician englez, îi livra cărții o replică sonoră cu același titlu. Cîndva, alături de Paul Hanford și Andy Guttridge, membru al trioului Brothers in Sound, semnat prin anii ʼ90 de marcantul label Regal Recordings – alături de mai cunoscuta formație Beta Band, cu care BiS a fost uneori comparată –, Dowie făcea cu această ocazie primul pas în cariera solistică.

UML intra imediat într-o arie odd-pop care, deși mai păstra cîte ceva din sound-ul „psychedelicdubdisco” al grupului din Bournemouth, se afilia unor idei despre compoziție care veneau (și) din studiul muzicii experimentale. „Între antemergătorii (n.a. – sic!) avangardei, experimentalism și muzica pop există un eclatant teritoriu de explorat – spațiu de joacă plin de oportunități”, îi spunea el acum aproape trei ani lui Jamie Walker, într-un interviu pentru The Quietus. Faptul că Ed Dowie a ajuns acolo nu este neapărat dovedit de primul său album, The Uncle Sold (Lost Map Records), și el legat în mod explicit de o carte importantă, The Unconsoled / Nemîngîiații a lui Kazuo Ishiguro. LP-ul din 2017 captează o zonă soft a așa-numitului pop experimental, în care atmosfera pieselor este una contemplativă, adeseori texturizată monoton și întunecat – „Richard, youʼve come through the dark and seen sorrow!” –, dar – fie! – pasabil: balade rareori vesele și mai mereu triste care urmează un fir poetic alambicat, salvate de intuiția lui Dowie, de felul în care își poate el modela propriul sound amestecînd sinteticul și organicul, de sample-urile neașteptate din piesele sale.  

Torpoarea aceea decepționantă de pe The Uncle Sold se va transforma, patru ani mai tîrziu, într-un soi de dream pop electronic iradiant, încărcat cu aluzii și detalii sonore delicioase. Co-produs de John Burton, alias Leafcutter John – membru al Polar Bear și colaborator al Matmos sau Imogen Heap –, cel mai nou album al lui Ed Dowie, The Obvious I, curge spectaculos. Minimalist, melancolic, aventuros, caleidoscopic, dominat de vocea (de fost corist) trecută prin arpegiator a lui Ed Dowie – „I tend / To listen to reason / And records to the end. / It stops me feeling vulnerable / And yet, / A second to protect / Regrets than never end / I ran into a hole / Again, / And everyday I fell / Into obvious / I run into the obvious...”.

The Obvious I, cel de-al doilea album solo al lui Ed Dowie, lansat de label-ul Needle Methodology, poate fi ascultat și achiziționat, în format digital sau fizic, ca disc de vinil și CD, pe pagina de Bandcamp a muzicianului englez, la adresa eddowie.bandcamp.com/album/the-obvious-i.

Paul Breazu este jurnalist.