Muzicianul norvegian Nils Petter Molvær a concertat vara aceasta în formula de cvartet în cadrul Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna. 

Cît de mult s-a modificat felul în care relaționați cu muzica între albumul de debut Khmer (1997) și noul Switch (2014)? Cum aţi caracteriza această călătorie de 17 ani?

Toată această perioadă a fost o permanentă căutare, o călătorie plină de descoperiri, exact ca în viață. În ultima sa parte, această călătorie a avut mai mult de a face cu muzicienii implicați – cu sound ul lor și cu modul lor de a relaționa cu muzica. Cînd am decis să-mi fac o trupă, am căutat numai muzicieni extrem de deschiși la ideea de explorare, pe care să-i pot scoate ușor din zona lor de confort. Acest criteriu a fost mereu cel mai important pentru mine.

Ați reușit să mai atingeți vreodată, cu oricare dintre proiectele dvs., nivelul de libertate și de dezlănțuire de pe Bande À Part din 1985?

Să fiu sincer, nu am mai ascultat acel album de aproape 30 de ani, astfel că mi-e imposibil să răspund obiectiv la această întrebare. Haideți să-i lăsăm pe jurnaliști și pe ascultători să răspundă singuri la ea…

Ați declarat de multe ori că unul dintre cei mai influenţi muzicieni pentru dezvoltarea dvs. artistică a fost Jon Hassell. Există și alte influențe majore?

Într-adevăr, sunetul său și felul în care Jon Hassell abordează muzica au fost foarte importante pentru mine, în special în anii ’80. Albumele Fourth World, Vol. 1: Possible Musics (Jon Hassell/Brian Eno, 1980) și Aka/Darbari/Java – Magic Realism (Jon Hassell, 1983) sînt absolut minunate și definitorii pentru viitoarea mea carieră. Dar și muzica lui Brian Eno a însemnat mult pentru mine. Mai tîrziu, am început să ascult din ce în ce mai multă muzică tradițională din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, dar am lucrat și cu celebrul interpret norvegian de muzică tradițională Sondre Brat­land, o experiență extraordinară. În concluzie, Jon Hassell este una dintre multele referințe. E drept, una dintre cele mai importante, dar, la urma urmelor, toate sînt importante într-un fel sau altul.

Cum ați descrie experiența de la ECM și colaborarea cu producătorul Manfred Eicher?

O experiență foarte importantă, din multe puncte de vedere. Am învățat puțin despre cum funcționează industria caselor de discuri, cu bune și rele, iar Manfred mi-a lărgit substanțial orizontul cultural, introducîndu-mă într-o lume plină de muzică, poezie, romane și filme extraordinare. În afară de asta, e dificil să punctezi ceva anume. Poate doar concentrarea. ECM este unul dintre cei mai importanți și exigenți producători muzicali contemporani și, pentru a crea ceva care să respecte standardele, ai nevoie de concentrare.

Ați venit de mai multe ori în România; aveți amintiri frumoase de pe aceste meleaguri?

Ohoo, atît de multe! Am fost la Gărîna, în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Castelul Bran, și peste tot m-am simțit excelent, oamenii au fost nemaipomeniți de fiecare dată. Totuși, una dintre cele mai speciale amintiri este prima mea participare la Gărîna. A fost absolut fantastic, ca și cum aș fi aterizat într-o altă dimensiune…

a consemnat Cătălin TOADER