„Ai săi colegi”

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
„Cu bule“ jpeg

Cu cîteva decenii în urmă, o anumită construcție gramaticală părea să fi dispărut definitiv din româna contemporană. Posibilitatea de a folosi posesivul înaintea substantivului (a mea casă) exista în limbă și fusese bine reprezentată în trecut, dar părea cu totul abandonată în vorbirea curentă, în favoarea ordinii substantiv-posesiv (casa mea). E drept, Gramatica Academiei (Gramatica limbii române, 1963) menționa și posesivul antepus, pentru că folosea ample exemplificări din scriitorii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Textele literare din manualele școlare și lecturile obligatorii conțineau numeroase exemple de adjective posesive antepuse – „Așa scrie românul a sale fapte mari” (Alecsandri, Dumbrava Roșie), „al meu nume o să-l poarte / Secolii din gură-n gură” (Eminescu, Scrisoarea I), Ai noștri tineri... (Eminescu) etc. Într-o descriere foarte atentă la uzul curent al vremii, Structura morfologică a limbii române contemporane (1967), autorii – Iorgu Iordan, Valeria Guțu Romalo și Alexandru Niculescu – afirmau că „așezarea posesivului înaintea substantivului se întîlnește numai în poezie”. Ideea reapărea în foarte influenta Gramatică pentru toți a Mioarei Avram (ediția a II-a, 1997), într-o formă mai apăsat normativă: „Antepunerea adjectivului posesiv (al nostru steag) este permisă numai în poezie” (p. 173).

Or, astăzi observăm o revenire surprinzătoare a vechii construcții, în registrul standard și în cel colocvial, în texte jurnalistice și în comentarii postate în Internet. În unele cazuri este perceptibilă o notă ironică, o distanță critică față de cei desemnați prin formulele atipice: „ai mei vecini nu mai au curajul să dea muzica tare” (forum.softpedia.com); „ai noștri jucători țin mingea” (gsp.ro), „«ai noştri conducători ştiau de situaţia coronavirusului, dar ei erau mai preocupaţi de alegerile anticipate», conchide fostul prim-ministru” (mediafax.ro). În alte cazuri, tonul pare destul de serios: „s-a întors la genul muzical care i-a făcut populari pe ai săi părinţi” (fanatik.ro); „a trebuit «să se asigure că ai săi copii sînt bine»” (mediafax.ro); „o hotărîre judecătorească a dispus ca ai săi copii să se întoarcă la locul lor de reședință” (juridice.ro). În același timp, construcția s-a păstrat în limbajul bisericesc, al cărui caracter conservator e bine cunoscut (a Ta milă, ale noastre rugăciuni etc.)

Pot fi avansate mai multe ipoteze explicative asupra fenomenului actual de răspîndire a construcției. Ne putem gîndi mai întîi la imitarea parodică, glumeață, a unei particularități arhaice: o cauză posibilă, dar care nu ar explica amploarea fenomenului. A doua cauză – pe care am crezut-o la un moment dat hotărîtoare – ar putea fi influența englezei, limbă din care azi nu numai că se preiau masiv cuvinte și expresii, dar se și copiază construcții sintactice, mai ales în limbajul tinerilor și în traducerile grăbite. Ne-am putea însă întreba cum de puternica influență franceză din secolul al XIX-lea nu a produs același efect, din moment ce și în franceză adjectivul posesiv se plasează înaintea substantivului. De fapt, e posibil ca efectul să fi existat, dar mai ales asupra limbajului cultivat, a registrului înalt, în care a întărit un uz mai vechi.

Cred că ambele explicații sînt parțial valabile, dar li se adaugă un al treilea factor, care pare să joace un rol neașteptat de important azi: schimbarea ordinii cuvintelor permite evitarea cacofoniei, obiect al unei ciudate obsesii naționale despre care am vorbit de multe ori. Posesivul intervine între inevitabilele cuvinte-instrumente gramaticale că, ca sau cu și cuvintele care încep cu silabele amenințătoare pentru unii vorbitori: ca, co, că etc. Frecvența cu care apar mai ales formulele al său copil sau al său coleg se poate observa la o simplă căutare în Internet – „vrea ca ai săi copii să lucreze la McDonaldʼs” (libertatea.ro); „e normal ca ai săi colegi să se delimiteze de el” (hotnews.ro); „ducesa ar fi fost foarte afectată de faptul că ale sale colege rîdeau de ea” (national.ro). Pentru a dovedi rolul decisiv al „spaimei de cacofonie” e totuși nevoie de verificări statistice riguroase. Am făcut doar două mici investigații rapide și, desigur, superficiale. Am căutat pe Google construcțiile ai săi colegi și colegii săi, pentru a obține o imagine a frecvenței lor relative. Raportul – de aproximativ 2% pentru ai săi colegi, față de 98% pentru colegii săi – confirmă clara predominanță în limba actuală a posesivului postpus. Dacă însă restrîngem căutarea la contexte potențial cacofonice, raportul între că ai săi colegi și că colegii săi se schimbă: construcția cu posesivul pe prima poziție crește la aproape 40% din total. O altă dovadă este oferită de contrastul între două construcții posesive care desemnează obiecte. Formula ai săi bani (fără risc de cacofonie) este extrem de rară; în schimb, sintagma ale sale cărți are peste 9.000 de atestări pe Google: „întîlnirea cu romancierul american Nicholas Sparks, cu ale sale cărţi de succes” (adevarul.ro); „rupe granițe cu ale sale cărți” (aiciscriu.eu) etc.

Poziția posesivului pare așadar să ilustreze felul în care atitudinea vorbitorilor (în acest caz, teama de cacofonii) ajunge să influențeze – e drept, prin schimbări nu foarte profunde, ci de frecvență – trăsăturile gramaticale ale unei limbi.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât câștigă pe zi o manichiuristă din București: „Cât faci tu într-o zi, eu fac în aproape o lună"
Sunt tot mai multe fete care încearcă să-și îmbunătățească situația financiară și încep să facă cursuri pentru a deveni manichiuriste profesioniste. Unele dintre ele au parte de noroc, ajungând să câștige mii de lei pe zi. Este și cazul Izabelei.
image
Un șef din Poliție face legea pe șosele: șoferii băuți sau drogați merg direct în arest
Şeful Poliţiei Bihor, chestorul Alin Haniş, a declarat că agenţii rutieri vor dispune reţinerea tuturor şoferilor găsiţi la volanul maşinilor, în trafic, cu alcoolemii mari sau sub influenţa substanţelor interzise.
image
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
În martie 1886, celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane după ce ani de zile a dus un război de gherilă cu ocupanții, care i-au ucis familia și i-au alungat de pe pământului lor străvechi.

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.