Amărăciunea lui Nostropello

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Iconofobie jpeg

Întrucît nu ne-am mai văzut face-to-face de multă vreme, din cauza pandemiei, prietenul meu Brotanni Nostropello – profesor, cumva predestinat, la Istoria numelor proprii – mă sună frecvent să vadă ce mai fac. Ultima dată părea extrem de abătut. „Bătrîne”, mi-a zis, „sînt foarte trist că nu m-am născut cu vreo două-trei decenii mai tîrziu. Resimt asta ca pe o nedreptate ontologică. Fiu-meu e în clasa a V-a și face Biologia cu o doamnă, Nuzza Traumella. Cică ea le cere elevilor să o apeleze pe numele mic – Nuța sau chiar Nuți. Ăștia mici – niște ticăloși – au protestat, urlînd că nu le place numele. «Și cum ați vrea să mă cheme?», i-a întrebat profa, firesc, nedumerită. După cîteva clipe de gîndire, pramatiile au început să strige: «Buuțaa, Buuțaa ori, mai biinee Buuții. Buți, Buți, Buți!». «OK», a acceptat doamna, «Buți rămîne.» «Dar nu ne place nici numele de familie – Traumella», a plusat un șmecher. «Și cum să-l schimb?», a replicat Buți, presupun, consternată. «Troootineeellaaa!, au zbierat ăia la unison. «Trotinella, Trotinella, Trotinella!» Și s-a bătut palma, cum ar veni. Doamna de Biologie este, de acum înainte, pentru fiarele respective, Buți Trotinella. Forma de adresare – nu trebuie să insist – va fi, invariabil, cu tu. Ce vremuri, Codrine! Să tot faci școală azi. Un deliciu. Mă simt profund frustrat cînd îmi amintesc gimnaziul trăit de mine pe la mijlocul anilor ’80 și, cu precădere, orele de Biologie, pe care le ținea unul poreclit Apocalipsus. Nu-i vorbă că și numele lui adevărat transmitea aceiași fiori! Schingea Călău îl chema. Habar nu am care era numele și care era prenumele. Teroarea institută de tip în clasă ne adusese în pragul compulsiilor paranoice. Muream, cu toții, de frică. Dîrdîiam.”

„Odată”, a continuat Brotanni după o scurtă pauză anamnetică, „eu și colegul meu de bancă, Licurin Retarpatu, am intrat, cu o seară înainte de ora de Botanică, în disperare mistică. Ne-am întîlnit la el acasă și am hotărît să ne rugăm împreună să nu fim ascultați a doua zi de Schingea Călău Apocalipsus. Pentru a fi ascultată, credeam noi, rugăciunea trebuia să urmeze un ritual sacrosanct, pe care, în absența cunoștințelor teologice, l-am inventat ad-hoc. Am aprins douăzeci și una de lumînări (la vremea în cauză, reții, sînt convins, lumea nu ducea lipsă de ele în casă, curentul electric oprindu-se, pentru economii naționale, cîteva ore pe zi) și le-am așezat pretutindeni în camera lui Licurin. Auziserăm că numărul ăsta, douăzeci și unu, ar fi fost miraculos, că ar fi avut mare trecere la Bunul Dumnezeu. Ne-am pus în genunchi și, trîntindu-ne, repetitiv, cu fețele la pămînt, într-o serie nesfîrșită de mătănii, ne tînguiam ca două bocitoare: «Scapă-ne mîine, Doamne, te implorăm, de Apocalipsus! Scapă-ne, Doamne, de Apocalipsus mîine la școală! Te rugăm, îndură-te!». Mama lui Retarpatu a auzit, dintr-o cameră alăturată, țipetele și a venit speriată peste noi. Cînd a deschis ușa, poc, a lovit lumînările din prag. Au căzut, desigur, pe jos și s-a aprins covorul. Nebuneală, pături aruncate pe podea, salturi maimuțești printre mobile, fum și așa mai departe. Iar apoi – apoi, bătrîne! – a urmat adevărata scrîșnire a dinților, vorba Bibliei. O cafteală parentală epopeică, magistrală. Eu, față de Licurin, am încasat chiar două bumbăceli. Am luat-o pe cocoașă, mai întîi, de la nenea Retarpatu acolo, loco, iar, ulterior, cînd am ajuns acasă, de la nenea de taică-meu, numit și Palmă Grea...”

„În ziua următoare, la școală, aveam amîndoi ochii umflați. Din fericire, toată clasa era paralizată de spaima Călăului și nimeni nu ne-a dat atenție. În recreația dinaintea orei de Botanică, un coleg, Socrate Varzămică, s-a pierdut cu firea într-un așa hal încît, în transă, teleghidat parcă, a plecat din bancă și s-a ascuns în dulapul cu materiale didactice de lîngă catedră. Nu a mai ieșit de acolo. A intrat Apocalipsus și a izbit catalogul pe masă de s-au cutremurat ferestrele. În aer mai plutea doar damful discret al micțiunii spontane. Ce să vezi? Sare direct la N și R, mîrîind: «Nostropello și Retarpatu, la tablă, lîngă planșa cu flori!». Îl mîniasem, în mod evident, pe Dumnezeu cu rugăciunea noastră obraznică. Schingea ne-a spart, pur și simplu, cu pistilul, mojarul și stamina. Nu puteam nici să respirăm, darămite să vorbim. (Oricum, fiind noi ocupați cu ritualurile, nici nu învățaserăm nimic!) Apoplectic, Apocalipsus ne «popea», precum Vodă Lăpușneanu. Atunci, atunci, prietene, s-a produs Apocalipsa! Dulapul cu Socrate Varzămică a început deodată să se clatine. S-a prăbușit peste catedră în doi timpi și trei mișcări. Ghiveciul cu flori din vîrful lui mi-a aterizat direct în cap, după care a căzut pe parchet și s-a spart. Proful a căscat ochii cît cepele și s-a năpustit asupra mea, urlînd: «Ce-ai făcut, nenorocitule? Ai ucis o floare nevinovată!». A urmat cel de-al treilea caft sălbatic pe care îl primeam în mai puțin de douăzeci și patru de ore...”

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.