Astupînd gropile care trebuie

Publicat în Dilema Veche nr. 344 din 16 - 22 septembrie 2010
Astupînd gropile care trebuie jpeg

„Legile gropilor“ sînt la fel de neiertătoare precum legile fizicii. Dacă te găseşti într-o groapă şi vrei să ieşi, primul lucru pe care îl faci este să te opreşti din săpat. Dacă ai mai multe gropi de reparat şi nu ştii cu care să începi, o alegi pe cea care presupune cel mai mare pericol. Aceste legi sînt în mod special adevărate cînd se aplică finanţelor guvernamentale.

Cînd John Maynard Keynes a vorbit despre persistenţa angajării la nivel scăzut, el nu a vrut să spună că, în urma unui şoc puternic, economiile stau îngheţate la un nivel neschimbat de activitate economică diminuată. Dar a considerat că, fără stimuli externi, revenirea din cel mai de jos punct ar fi înceată, nesigură, slabă şi susceptibilă de recidivare. „Echilibrul sub-angajării“ reprezintă pentru el o formă de atracţie gravitaţională, mai mult decît o condiţie fixă. 

Aceasta este o situaţie pe care Alan Greenspan, fostul director al Rezervei Federale a SUA, a descris-o drept o „cvasi-recesiune“, un termen mai potrivit decît „recesiunea în formă W“ (double-dip-recession). Denotă o revenire anemică, cu izbucniri punctate de colapsuri. Este situaţia cu care ne confruntăm astăzi. 

Contrar lui Keynes, economiştii ortodocşi cred că, după un şoc mare, economiile vor reveni „în mod natural“ la rata anterioară de creştere, cu condiţia ca guvernele să-şi echilibreze bugetele şi să nu mai ia resurse de la sectorul privat. Teoria care stă la baza acestui mod de gîndire a fost definită în ediţia de iulie a Buletinului Băncii Centrale Europene. Cheltuielile publice finanţate prin îndatorarea guvernului, afirmă BCE, vor „dispersa“ cheltuielile private, cauzînd creşterea dobînzilor reale sau determinarea familiilor de a-şi creşte economiile, întrucît se aşteaptă să plătească taxe mai mari, mai tîrziu. Oricum, un stimul fiscal nu numai că nu va avea nici un efect, dar economia va suferi şi mai mult, deoarece cheltuielile publice sînt, în mod firesc, mai ineficiente decît cele private. 

Autorii Buletinului nu consideră că o astfel de „dispersare“ chiar a avut loc în ultimii doi ani. Dimpotrivă, explică aceştia, dacă există resurse nefolosite, cheltuielile guvernamentale în plus le pot „dispersa“ pe cele private prin crearea de cerere suplimentară, care altfel nu ar exista. Rezumînd dovezile, Buletinul observă faptul că programele de stimulare fiscală din zona euro au determinat o creştere a PIB cu 1,3% în 2009-2010, mai mare decît ar fi fost în alte condiţii. 

Dovezi pentru impactul pozitiv al stimulării fiscale sînt chiar mai puternice în SUA. Totuşi, tăietorii de buget au o poziţie alternativă. Problema cu stimularea fiscală, spun aceştia, este că distruge încrederea în guverne, împiedicînd astfel revenirea economică. Aşadar, pentru a „consolida revenirea“ este necesar un program credibil de reducere a deficitului. 

Ce anume din micşorarea deficitului presupune a restabili încrederea? Ei bine, diminuarea acestuia i-ar putea face pe consumatori să creadă că o reducere permanentă de taxe se află la orizont. Acest lucru va avea un efect pozitiv asupra bunăstării şi va spori consumul privat. Dar de ce ar trebui să creadă consumatorii că reducerea deficitului şi creşterea taxelor acum vor duce la scăderea taxelor mai tîrziu? 

O ipoteză neplauzibilă urmează alteia. Consolidarea fiscală, susţin adepţii ei, „i-ar putea“ determina pe investitori să se aştepte la îmbunătăţiri pe latura de furnizare în economie. Dar cele care lovesc în această latură sînt şomajul, pierderea abilităţilor şi a încrederii în sine şi raţionalizarea investiţiilor. Mi se pare că argumentele BCE recurg la resturi intelectuale. Adevărul este că nu frica de falimentul guvernului, ci determinarea guvernelor de a echilibra balanţele este cea care reduce încrederea în afaceri, prin reducerea aşteptărilor de angajări, venituri şi comenzi. Problema nu o reprezintă gaura din buget, ci cea din economie. 

Să presupunem, totuşi, că BCE are dreptate şi că temerile de „finanţe defectuoase“ trag înapoi revenirea economică. Întrebarea trebuie totuşi pusă: sînt raţionale astfel de temeri? Nu sînt exagerate în situaţia actuală (exceptînd, probabil, ţări precum Grecia)? Şi dacă-i aşa, nu este datoria instituţiilor oficiale, precum BCE, de a contesta convingerile iraţionale legate de economie, şi nu de a le încuraja? 

Problema este că actuala criză găseşte guvernele neputincioase din punct de vedere intelectual, deoarece teoria lor referitoare la economie este o harababură. Evenimentele şi simţul realităţii le-au condus spre deficit financiar în 2009-2010, dar ele nu au abandonat teoria conform căreia depresiunea nu se poate produce şi că deficitele sînt, prin urmare, întotdeauna dăunătoare (exceptînd pe timp de război!). Aşa că acum se întrec unii cu alţii, în graba lor de a întrerupe asistenţa pe care ei înşişi o extinseseră. 

Politicienii trebuie să îl studieze din nou pe Keynes, să-l explice clar, să-i aplice învăţăturile şi să nu inventeze argumente pseudo-raţionale pentru a prelungi recesiunea.  

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova.  

Copyright: Project Syndicate, 2010  
www.project-syndicate.org  

traducere de Patricia MIHAIL

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.