„Ateul astăzi e teolog, / Giuvargiul arheolog“

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
„Ateul astăzi e teolog, / Giuvargiul arheolog“ jpeg

Am dat peste distihul din titlu căutînd în opera lui Eminescu – ce altceva ? – cuvîntul „arheologie” și derivatele lui. Am dovedit astfel aceeași lipsă de imaginație cu care un adolescent ar căuta în indexul unei filmoteci cuvîntul „sex” și derivatele. (Azi, mai ales derivatele.)

Pe 6 mai 1878, Eminescu publica în Timpul un articol numit „O rectificare”. Vorbește acolo de o poezie ce tocmai apăruse în ziare ale vremii (Războiul și Presa), care o atribuiseră lui Ion Heliade Rădulescu. Eminescu notează că ea îi aparține de fapt lui C. Bălăcescu, „scriitor cu mai puţin renume, dar cu mai mult talent poetic decît Eliad”, și încheie zicînd că este „caracteristic pentru multe din reputaţiunile noastre literare că toţi îi citează dar nimeni nu-i citeşte”. În orice caz, poezia acestui domn Bălăcescu – pe care eu, mărturisesc, nici nu l-am citit, nici nu l-am citat – este genul de text care ne arată cum lucrurile s-au dus de rîpă, subtextul fiind că înainte era mai bine, că adică „progresul toate le-a sfărmat”: „Toate veniră cu susu-n jos / Şi lumea geme de mult folos”. E puțin curios că Eminescu o citează integral, deși la urma urmei lucrul nu era necesar pentru ca rectificarea lui să-și atingă scopul. Îmi place să cred că din cauza curiosului pasaj despre arheologi.

Pe mine chiar m-a pus pe gînduri chestia asta cu giuvaiergiul și arheologul. Celelalte versuri mai treacă-meargă: cînd zici că azi sînt „toți veneticii mari patrioți” și „ceaslovarii mari literaţi”, sau că „astăzi patricii sînt contraccii / și vezi miniştri pe toptangii ”, pricep schema. Școala m-a învățat să recunosc fără întîrziere cînd ceva se înfierează. Dar să vrei să arăți că o societate a decăzut și să alegi pentru asta metafora unui giuvaiergiu care ajunge arheolog este de o sofisticare cam suspectă. Epigramiștii antici mă ajută eventual să înțeleg ce-i cu imaginea patricienilor romani care ajung să se tocmească pe mizilicuri. Dar nici un manual de arheologie nu m-a pregătit ca azi, aflînd că giuvaiergiul este inamicul numărul 1 al profesiei noastre, să nu simt aceeași stupoare ca atunci cînd am aflat că marea problemă pentru Harap Alb e omul spîn. Come on, sare în ochi că acest biet om spîn nu vine din înțelepciunea indo-europeană, ci a fost introdus arbitrar în poveste pe baza experienței personale a unui singur individ.

Habar n-am cine anume era, în epocă, giuvaiergiul care, rușine a rușinilor, a ajuns arheolog. Dar cu un an înainte de apariția articolului din Timpul, Odobescu publica un curs universitar de „Istoria archeologiei”, în care relua criticile împotriva ideii că arheologul ar fi un colecționar de obiecte, un anticar și atît, care țese povestioare în lumina slabă a muzeelor, fără vreo știință a săpăturii arheologice. Răfuiala lui era, în principal, cu Cezar Bolliac și cu felul în care el interpreta (și prețuia) obiectele rupte de contextul lor arheologic. Bolliac – altminteri președinte al Comitetului archeologic – publică de pildă în 1873 un articol numit „Uzul fumatului în timpii preistorici”, în care zice că anumite fragmente ceramice de la Vădastra și din alte situri sînt lulele dacice. Odobescu răspunde imediat – și zdrobitor – cu „Fumuri archeologice scornite din lulele preistorice de un om care nu fumează” (foto coperta) și continuă să-l ironizeze ani de-a rîndul pe Bolliac în chestiunea sensibilă a narghilelelor dacice. Satirele lui Odobescu împotriva lui Bolliac au mai tăiat din cheful diletanților de-atunci de a răscoli aiurea situri arheologice și de a publica fantezii nocive arheologiei științifice. Fumul din aceste lulele e însă destul de gros și azi prin muzeele care achiziționează obiecte de pe piața neagră, inclusiv dintre cele procurate ilegal de detectoriști. Lăsînd în urmă tot acest context istoric, meciul care îi opune pe giuvaiergii arheologilor pare azi la fel de straniu ca războiul între cocori și pigmei în vechea mitologie elenă.

Merită subliniat că, în acest mic poem de acum 120 de ani, decăderea unei națiuni e văzută nu numai dintr-un unghi politic, dar și – exotic – dintr-un unghi științific. Pe de-o parte e versul bizar despre arheologi, dar pe de alta: „Omul ştiinţei e bojogar / Şi medic mare un potcovar”. E mare lucru să te doară că omul de știință a ajuns un borfaș! Dacă aș ruga acum pe cineva pe stradă să înfiereze nițel România de azi, nu cred că ar veni vreodată vorba de oamenii de știință. Pur și simplu pentru că ei nu există pentru populație, nu mai au nici un loc în imaginarul nostru. Cum să-ți treacă prin minte să incriminezi decăderea a ceva ce oricum nu-și face cu nimic simțită prezența în cetate?

„Ateul astăzi e teolog, giuvargiul arheolog”, care va să zică. Ciudat diagnostic al marasmului, ciudați adversari, de parc-am discuta de coropișnițe și răsadnițe. Și în această oră crepusculară, simpatia mea se îndreaptă spre giuvaiergii, rămași atît de puțini, în vreme ce noi, arheologii, am acoperit pămîntul.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.