Barbarul favorit al Greciei

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Barbarul favorit al Greciei jpeg

În scrisorile atribuite lui în epoca elenistică, Anaharsis le spune grecilor că nu prea e-n regulă ca pe de-o parte să ridiculizeze accentul lui scitic, dar pe de alta să profite de munca sciților aduși în Atena (unde puteau fi văzuți ca sclavi, dar și ca arcași). Mai tîrziu, la Plutarh, îl găsim zicînd că legile grecilor sînt pînze de păianjen care îi prind pe săraci, dar sînt sfîșiate de bogați (sau, în formularea lui Costache Negruzzi: „pravilele sînt o mreajă a paingului, în care muscuţele se prind, iar prin care muştile cele mari vor scăpa totdeauna”). Dintre cei „șapte înțelepți” ai Greciei arhaice, între care e adesea numărat, Anaharsis – străinul – n-are cum să nu mă atragă cel mai mult.

Punînd cap la cap sursele scrise de la Herodot încolo, reconstruim un Anaharsis de viță regală, care în vine din Sciția în Atena lui Solon (secolul VI î.Hr.) E, pe de-o parte, fascinat de această cultură, căreia îi și aparținea pe jumătate, deoarece mama lui era grecoaică. Pe de alta, este criticul ei cel mai franc, un hîtru cu bun-simț și ironie seacă, din păcate cam apocrif – i se atribuie, ca lui Solomon, multe vorbe de duh fără stăpîn. Se vede că grecii au primit bine această cusurgeală. O cultură avansată vrea să fie nu doar lăudată, dar și înjurată inteligent. (Uneori chiar prinde gustul autoflagelării.) Și Lucian l-a folosit într-un dialog pe Anaharsis pentru o asemenea critică a centrului prin periferie, ca Montesquieu pe persani mai tîrziu. 

Scitul e un om al naturii, pe care o opune instituțiilor. Agora și palestra îl lasă rece. Nu-i convine viața publică din Atena, unde retorica e sterilă sau mincinoasă, unde cei care se pricep la ceva concurează și cei care nu se pricep aleg cîștigătorul. Mai spune că în fiecare oraș grec există un loc unde lumea înnebunește zilnic – acolo unde sînt concursuri sportive. Anaharsis, nomad liber, nededulcit la viața urbană, e un „cetățean al lumii” încă înaintea lui Diogene (al cărui maestru poate să fi fost) și un cinic avant la lettre prin critica „protestantă” a decadenței vieții religioase sau recursul esopic la pilde cu animale paradigmatice.

Finalul poveștii despre alteritate spuse de Herodot e esențial. Întors în Sciția, Anaharsis este ucis de fratele lui, regele, pentru că adusese din cetatea greacă Cyzic cultul Cybelei – în ansamblu, pentru că era prea grec. Chiar dacă nu trebuie să-l vedem ca pe un martir al filelenismului, rămînem oricum cu impresia că turismul cultural și depeizarea comunică pe undeva, iar mișcarea între culturi nu e lipsită de primejdii. Povestea mai veche a lui Anaharsis e susținută de Herodot cu o poveste curios de asemănătoare, din zilele lui, despre Scyles, un rege scit ucis tot de fratele lui, pentru că trăia prea grecește, tot în zona Olbiei, și pentru că și el avea o devoțiune personală, fără prozelitism, pentru o divinitate străină (dar de data asta pentru Dionysos). Acest Scyles era fiul unei grecoaice din Dobrogea – chiar din Histria – care îl învățase și limba. (Că veni vorba, pe lîngă grecoaică, tatăl lui Scyles avea, din dedicație pentru multiculturalism, încă două soții, una din Sciția, alta din Tracia.) Spre deosebire de posteritatea extraordinară a lui Anaharsis, pe care antichitatea tîrzie încă îl pomenește alături ba de Platon, ba de Aristotel, Scyles e complet uitat după Herodot (nu și de arheologi, care i-au găsit numele pe un inel de aur din acea vreme sau un pic mai tîrziu). Notez aici doar că apostolatul lor e foarte diferit – primul se grecizează călătorind la sursă, altul, cu mai multă credință, stînd acasă.

Uitasem, într-adevăr, de arheologie. Și de săpăturile de la Olbia, pe țărmul ucrainean al Mării Negre, locul de unde, cel mai probabil, Herodot și-a cules informațiile. Acolo, pe o amforă de la mijlocul secolului VI î.Hr. a apărut o inscripție care menționează ofranda de miere adusă lui Apollo de un anume Anaperres, fiul lui Anaharsis scitul – chiar înțeleptul nostru, zic epigrafiștii. Pe un ciob găsit la Luxor, în Egipt, datat în vremea lui Antoninus Pius, sînt scrise de un școlar cîteva versuri grecești în care Anaharsis este (lucru necunoscut pînă atunci) judecător. Speța e tipică pentru școlile de retorică: un tată își duce fiul bogat la judecată, ca să-l facă să-i acorde cele necesare traiului, în vreme ce fiul argumentează că, după părerea lui, nu este cazul. Remarcăm acest lucru: că, pe scurt, Anaharsis se făcea la școală. Tot în Egipt s-a descoperit, de altfel, un papirus din secolul III d.Hr., care are pe o față o listă de terenuri pentru calcularea impozitelor, iar pe cealaltă o listă de autori și opere ce trebuie procurate pentru nevoi școlare, poate de către un negustor de cărți din Alexandria.

Mai mult ca orice, povestea lui Anaharsis trebuie proiectată nu doar pe fundalul filologiei clasice, ci și pe cel al interacțiunii, vizibile arheologic, a sciților cu grecii – concepte etnice care, în cultura materială, au suprapuneri pentru care dihotomiile lingvistice nu te pregătesc. Nu vreau doar să zic că vreun ornament scitic în formă de ancoră ar putea explica de ce lui Anaharsis (care, sătul precum Ulise de călătorii, zicea că cea mai sigură corabie e cea trasă la țărm) i se atribuia invenția ancorei cu două brațe. Dar îl înțelegem altfel pe Herodot dacă pe un vas de la Kul Oba (în Crimeea) vedem într-adevăr ilustrația poveștii spuse de istoric despre originea sciților, care s-ar trage din Heracle și Echidna. Olbia, protectorat scitic după campania lui Darius, e probabil locul unde au fost produse multe asemenea obiecte de artă scitică. Vasele acestea, de argint și aur, sînt făcute de maeștri greci, reluînd stilul și tradiția scitică pentru a fi pe gustul clientelei. (Și probabil că și unii greci comandau meșterilor greci vase cu teme scitice, ca să-i zăpăcească de tot pe arheologii care au azi nevoie să dea repede o interpretare pînă la fără un sfert și să plece acasă.) Așa a fost înlocuită influența asiriană asupra artei scitice cu cea ioniană în epoca arhaică și apoi atică în cea clasică. Arheologia furnizează în orice caz exemple locale, ca decorația greco-scitică a unui pieptăn de aur, cu nimic mai prejos decît arta din Atena vremii.

Poate Anaharsis e primul bon sauvage al lumii, poate doar un Balki Bartokomous dintr-un lung serial identitar. Diderot spune din senin o chestie profundă despre el: că era mai fericit decît grecii. Aceeași fericire pe care le-o rezervă, mai mult sau mai puțin condescendent, Fenimore Cooper indienilor sau căpitanul Cook sălbaticilor din insulele Pacificului. Povestea lui Anaharsis are însă un secret pentru care rezistă: faptul că dovedește simultan că barbarii sînt inferiori celor civilizați, dar și superiori.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.