Care strategie comună?

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Care strategie comună? jpeg

Eu vreau să salvez planeta. Nu mai doresc să-i aud pe oamenii de ştiinţă britanici sau de aiurea avertizîndu-mă că ursuleţul polar se îneacă lîngă o banchiză în continuă topire pentru că eu, nevrednicul, am o maşină, aprind becurile seara în casă, mă uit la televizor, deschid laptopul şi vara dau drumul la aerul condiţionat. În plus, am frigider şi maşină de spălat, astfel încît culpa e grozavă. De aceea, urmăresc cu sufletul la gură tot ce se întîmplă în materie de politici energetice comune. Comune, adică ale Uniunii Europene.

Cînd am început să urmăresc subiectul, tocmai se discutau documentele Consiliului de primăvară de la Berlin, din 2007. În mare, era vorba despre obţinerea unei independenţe sporite faţă de gazul rusesc, în paralel cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% şi despre o proporţie de cel puţin 20% din energie produsă curat, uscat, fără poluare. Cum s-ar zice, din surse regenerabile, prietenoase cu natura. Totul trebuia să se realizeze pînă în 2020. Una dintre marile negocieri dinainte de emiterea documentului final s-a purtat (cum altfel?) între cei doi piloni pe care se sprijină UE: Franţa şi Germania. Hexagonul îşi dorea clasificarea energiei nucleare drept „curată“ deoarece nu emite gaze cu efect de seră. Vecinii de peste Rin aveau interese mari în a introduce la categoria „prietenoase“ doar regenerabilele clasice: centralele hidro, solare şi eoliene. Motivele sînt relativ simple. Franţa obţine peste 80% din energie pe cale nucleară. Nemţii au un plan pe mulţi ani de subvenţionare a energiei eoliene, au o industrie extrem de dezvoltată în materie şi reprezintă forţa numărul 1 în lume în privinţa producţiei de vîrtelniţe captatoare de energie. Pe vremea aceea, biocombustibilii (adică uleiurile de soia, rapiţă şi etanolul din porumb) erau, de asemenea, la mare modă. Cam aşa stăteau lucrurile acum cinci ani şi părea că UE are o strategie energetică la comun.

Primii care au ignorat numitul document au fost, evident, ruşii. Nu oricare ruşi, ci, mai precis, aceia de la Gazprom. Renumita firmă a trecut la tratative bilaterale cu statele membre, bucată cu bucată, şi a obţinut contracte pe termen lung. Într-o ordine oarecare, îmi amintesc Germania, Ungaria, Italia, Bulgaria, Austria, Cehia. Evident, proiectul de gazoduct european (concurent celui al Gazpromului) stă încă în sertare şi mai are mult pînă la o primă cazma izbită festiv în solul vreunei ţări caspice.

Apoi, la rînd, a picat din schema „prietenii naturii“ ideea biocombustibililor. Ar fi trebuit să fie şi subvenţionate culturile cu pricina. Numai că, deh, a crescut enorm cererea de cereale pe plan mondial, preţurile la mîncare au luat-o razna iar fermierii au revenit la culturile clasice. În plus, nu era dezirabil să cultivi în Europa soiuri de rapiţă, soia sau porumb obţinute prin biotehnologii (mîrşavele organisme modificate genetic).

Accidentul de la Fukushima a aruncat (din nou) la categoria „dăunători“ centralele nucleare, aşa că, din toate cele enumerate a fi încurajate în strategie, am mai rămas doar cu apa, vîntul şi soarele. Necazul hidrocentralelor este că se construiesc destul de greu şi că distrug ecosisteme pe suprafeţe foarte mari. Pe undeva prin Statele Unite, în urma unor acţiuni ecologiste bine documentate, s-a şi trecut la demolarea unor baraje. Centralele eoliene, pe de altă parte, se construiesc acolo unde bate vîntul. Ceea ce înseamnă că, în majoritatea cazurilor, ele se află departe de oraşe, adică de consumatori. Apare o mare problemă legată de costul transportului energiei obţinute. De aceea, curentul este foarte scump. În plus, efectul numitelor vîrtelniţe asupra albinuţelor polenizatoare este devastator. Prin urmare, greu mai creşte ceva printr-un parc eolian. Ar mai rămîne panourile solare. Mda, numai că ele ar ocupa teren altminteri bun pentru produs mîncare şi ne-am întoarce la problema de la capitolul biocombustibili.

Sincer, nu-mi dau seama ce a mai rămas cu adevărat comun şi ecologic în strategia energetică a Uniunii. De fapt: care strategie?

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.