Ce fotografii păstrăm în memoria noastră afectivă?

Publicat în Dilema Veche nr. 921 din 2 – 8 decembrie 2021
FILIT – Iași 2021 jpeg

Una dintre cele mai subtile, touching și în același timp perverse, aș zice, invenții ale Facebook-ului este cea care îți amintește ceea ce făceai în urmă cu un an în aceeași zi. Pe de o parte, e touching, pentru că îți activează o memorie altfel mai înceată, mai cețoasă, dîndu-i claritate, consistență concretă. Îți aduci instantaneu aminte, în detaliu, momentul respectiv: o fotografie care brusc reconstituie un moment special, în detaliu. Un fel de madlenă a rețelelor pixelate, a lumilor virtuale în care ne desfășurăm existența și care ne stochează, iată, viețile. (Și-mi aduc aminte aici și de splendida metaforă narativă pe care o construise Marin Mălaicu-Hondrari în romanul Lunetistul, prin personajul Constantin, care ținea un album cu fotografii pe care ar fi vrut să le aibă, adică acele momente pe care ar fi vrut să le surprindă și să le păstreze cumva pe o retină a peliculei, dar, neavîndu-le, doar le nota într-un fel de jurnal.) Pe de altă parte, este și o invenție perversă, pentru că te obligă să rememorezi uneori momente care au trecut și nu se vor mai întoarce, unele devenite dureroase din felurite pricini. Te obligă să-ți amintești. Desigur, acest proces al stocării și rememorării precise, milimetrice, într-o cronologie incontestabilă, nu ca aceea a memoriei involuntare proustiene, poate fi blocat prin alegeri tehnice: fie nu postezi, deci nu are ce să-ți amintească virtualitatea, fie setezi opțiunea de a nu-ți arăta amintirile.

Alegerea mea din ultimul timp a fost să fiu mai rezervat în privința afișării publice a vieții mele private pe Facebook. Mă rezum în general la chestiuni profesionale mai importante: ce public, evenimente la care particip, rar cîte o impresie. Mai mult, mi-am făcut și curățenie printre postările vechi. Dar, cu toate acestea, îmi amintesc de felul în care arătau perioadele similare ale anilor antepandemici în plan profesional. Cîteva astfel de fotografii mi-au apărut pe ecranul memoriei. Vă aduceți aminte, dragi colegi profesori, părinți sau elevi?

În general, spre sfîrșitul anului, eram epuizați. Lunile octombrie și noiembrie sînt în învățămînt printre cele mai dificile, mai încărcate, mai solicitante. Finalul anului aduce presiunea notării, a evaluărilor, în paralel cu oboseala elevilor, care sînt și ei mai agitați, mai tensionați, mai lipsiți de energie și de răbdare. Cu toate acestea, în compensarea oboselii și a stresului, începea să se simtă acum, în această perioadă, emoția sărbătorilor, a Crăciunului, a bradului, a momentelor în care stai cu cei dragi într-o atmosferă caldă, în interioare intime. Apoi, gîndul la vacanță, la ieșirile în natură, la munte, zăpadă, sporturi de iarnă etc., făcea timpul acesta să devină mai prietenos, chiar dacă era încă încărcat de responsabilități.

Și, pentru că atmosfera sărbătorilor începea să capete contur, formă și miros, în paralel cu toate responsabilitățile, în această perioadă se pregăteau și se organizau activități specifice aceluiași cadru sărbătoresc. La școală, doamna de muzică, dar și toate învățătoarele, cu clasele lor, pregăteau cu înfrigurare serbările de Crăciun. Corul profesorilor poate, dirijat de doamna de muzică, tot ea dirijînd corul elevilor, pregătind colindele care aveau să se audă apoi pe coridoarele școlii și la serbări. Colindătorii erau pregătiți, desigur, pentru a merge cu cîntecele lor și în alte instituții. Se colindau școlile între ele, se colindau instituții partenere, iar la Inspectoratul Școlar, spre exemplu, în ultimele săptămîni, zi de zi veneau cîteva grupuri de colindători din școli.

La orele de desen, proful de arte pregătea cu copiii globuri și alte podoabe handmade. Și doamnele educatoare, și doamnele învățătoare făceau asta, cu copiii lor de la grădiniță și din primar. Împodobeau și brazii în clase, brazi mici, pe colțuri de catedre sau de dulapuri, cu ceea ce ei înșiși produceau, iar într-unul dintre locurile vizibile și largi ale școlii se împodobea bradul acesteia.

Diriginții, poate, își mobilizau elevii să se pregătească pentru momente de altruism și de recunoștință. Poate făceau colecte pentru pachete care să fie oferite unor comunități sărace. Poate își mobilizau elevii să facă vizite în spitale sau la case de bătrîni, unde să aducă alinare singurătăților și suferințelor. Și poate își îndemnau elevii să-și pregătească mici cadouri simbolice pe care să și le ofere aleatoriu între ei, în ultima zi de școală, cînd urmau să colinde împreună lîngă bradul din clasă și să mănînce o felie de cozonac. Și-apoi elevii, între ei, își organizau colindatul în găști, unii pe la alții, poate și pe la profii preferați. Venea timpul bucuriilor.

Educativul extracurricular era, probabil, în această perioadă a anului mai viu decît în orice altă perioadă. Memoria fotografică a minții mele înșiră imagini peste imagini ale trecutului din perioade similare ale anilor anteriori.

Pandemia a schimbat însă obiceiurile, a schimbat, cel puțin parțial, atmosfera, a redus apropierile, intimitățile, altruismele. Am fost obligați în anii din urmă să fim mai distanți, să devenim mai retrași unii față de alții, să ne îndepărtăm, să ne izolăm.

2020 a fost anul fără prezență față în față la școală, în perioada similară a anului. Mai nimic din cele descrise mai sus și din cele pe care nu le-am enumerat și se făceau nu s-a putut face în 2020.

2021 pare puțin mai apropiat de normalitatea acestor zile ale anului. Copiii merg, în marea lor majoritate, la școală. Cu măști, cu restricții, cu distanțări. Cît din cele ce fac farmecul apropierii sărbătorilor de iarnă se mai poate păstra, se mai poate activa? Ce va rămîne în memoria noastră, ce fotografii ale acestor timpuri va păstra ea?         

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.