Ce vor Statele Unite în Siria?

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
Ce vor Statele Unite în Siria? jpeg

În contextul actualei debandade din Orientul Mijlociu, Rex Tillerson, secretarul de stat al SUA, ar trebui lăudat pentru a nu fi uitat de conflictul sirian, cu prilejul recentei sale vizite în regiune.

El nu a avut o sarcină ușoară. Diplomația americană a fost mai mult decît vizibilă în Orientul Mijlociu, iar Departamentul de Stat nu pare să aibă nici cea mai mică idee sau, mai îngrijorător, nici o finanțare care să îi permită să preia inițiativa. Dacă SUA chiar au de gînd să intervină în criza ucigașă, tot mai profundă, din Siria, trebuie să înceapă să arate un interes susținut – și să-și dovedească intenția prin fapte, nu doar prin vorbe.

Complexitatea situației din Siria a depășit cu mult capacitatea lumii de a o gestiona. Evenimente care se succed cu viteză, numărul tot mai mare de actori și liniile frontului în permanentă schimbare – toate acestea indică un impas.

Cu numai șase luni în urmă, conflictul avea două direcții clare: președintele sirian Bashar al-Assad, sprijinit de Rusia, Iran și de Hezbollah, era la un pas de victorie, iar Statul Islamic (ISIS) era pe cale să fie înfrînt decisiv de o coaliție condusă de SUA. Astăzi, campania de succes împotriva ISIS pare, în cel mai bun caz, o victorie à la Pirus. S-au pierdut sute de mii de vieți și nu se întrevede nici o soluție pentru acest conflict de amploare.

Acum, lumea e, de fapt, chiar mai tensionată. În ultimele săptămîni, Israelul s-a confruntat cu forțele iraniene în sudul Siriei, pentru a arăta că nu-i va permite Iranului să-și stabilească prezența în regiune. Iar Turcia a lansat o campanie agresivă împotriva kurzilor sirieni, pe care speră să-i poată goni din provincia nord-vestică Afrin, pentru a nu le permite să se reunească cu kurzii turci de dincolo de graniță. Assad a acceptat, de voie, de nevoie, realitatea și a dat de înțeles că ar ceda teritorii kurzilor sirieni. Dar Turcia refuză să admită o entitate autonomă kurdă de-a lungul granițelor sale.

SUA, la rîndul lor, au petrecut ultimii șase ani coordonînd diverse grupuri de luptători arabi sunniți, sub auspiciile așa-numitelor Forțelor Democratice Siriene (FDS) – un vlăstar al ceea ce se numea înainte Armata Liberă Siriană. Unele elemente ale FDS au fost mai eficiente decît altele și au luptat chiar împotriva ISIS alături de kurzi. Însă, acum, ele se află nu numai în vizorul lui Assad, dar și în cel al Rusiei și al feluritor miliții șiite susținute de Iran.

SUA au avut dreptate să se concentreze asupra înfrîngerii ISIS, dar acum se confruntă cu o misiune mult mai amplă: să asigure supraviețuirea diverșilor săi aliați din teren. Ceea ce implică perspectiva unui conflict direct cu alte puteri, nu în ultimul rînd cu Rusia. De fapt, s-ar putea ca SUA să fi ucis deja zeci de contractanți militari ruși, cu ocazia recentelor atacuri aeriene.

SUA și partenerii săi europeni nu s-au încumetat să sancționeze Turcia, aliatul lor NATO, și s-au mulțumit să-l îndemne pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan la moderație. Dar vorbăria, unul din instrumentele diplomatice favorite ale SUA, are rareori efect asupra celor prinși în luptă.

Mai mult de atît, Turciei nu pare să-i pese despre ce cred aliații săi. De curînd, bunăoară, ea a dat din nou dovadă de nepăsare, achiziționînd, ca membru NATO, bateriile antiaeriene rusești de ultimă generație S-400. Ceea ce nu prevestește nimic bun în privința unui viitor proces de pace. La urma urmei, țările occidentale au nevoie de Turcia pentru a-i contrabalansa pe ruși, a căror vastă agendă strategică țintește dincolo de Orientul Mijlociu.

Atunci cînd istoricii vor privi în urmă spre conflictul sirian, îi vor lăuda, atît pe fostul președinte Barack Obama, cît și pe Donald Trump, pentru prigonirea neobosită a ISIS. Dar vor blama SUA pentru a nu fi înțeles adevărata amploare a războiului care a avut loc.

Acum e limpede că administrația Obama a sprijinit îndepărtarea lui Assad de la putere în 2011, fără să se gîndească la ce va urma și fără să știe, de fapt, ce vrea. În luna iulie a aceluiași an, Robert S. Ford, ambasadorul american în Siria, a fost trimis în localitatea sunnită Hama, unde tatăl lui Assad a ordonat, cu treizeci de ani în urmă, un masacru. Potrivit Departamentului de Stat de la acea vreme, scopul vizitei era „[exprimarea] susținerii profunde a libertății de întrunire pașnică și de expresie a poporului sirian”. Oare administrația nu a prevăzut că Assad va răspunde cu violență unei revolte populare – la fel cum a făcut și tatăl său în trecut?

Atunci cînd, cu șapte ani în urmă, au luat poziție împotriva lui Assad, Statele Unite și-au afirmat propriul interes național în Siria, ignorînd interesele altor actori-cheie, precum Turcia, Rusia, Iran și Israel. Iar acum, cînd SUA ezită, există un pericol cît se poate de real al unui război ruso-american în toată regula, prin delegați.

Pînă acum, catastrofa umanitară cu care se confruntă civilii sirieni nu a determinat administrația Trump să treacă la fapte. Ea ar fi poate mai motivată dacă ar lua în considerare amenințarea pe care acest conflict o reprezintă pentru întreaga regiune.

Dacă administrația Trump vrea să arate că are capacitate de conducere, un prim pas ar fi să se consulte cu celelalte puteri regionale, pentru a le înțelege interesele și a afla dacă pot fi conciliate. Poate că Tillerson încearcă deja să o facă. Dar mai înainte chiar de a-i întreba pe actorii regionali ce anume își doresc, administrația Trump ar trebui să-și pună ea însăși această întrebare. Pe fondul creșterii rapide a mizei siriene, nu putem decît să ne întrebăm unde anume se va situa America. 

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Est, este consilier principal al Cancelariei pentru Angajament Global, profesor de Diplomație practică la Universitatea Denver şi autor al volumului Outpost.

Project Syndicate, 2018
ww.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.