Cine-i ce?

Publicat în Dilema Veche nr. 132 din 3 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dearborn, Michigan este un orăşel tipic pentru Midwest, nu departe de Detroit (face parte, de altfel, din spaţiul metropolitan al marelui oraş), locuit de aproape 100.000 de suflete. Îmi amintesc că am trecut de vreo două ori prin acest oraş, conducînd spre Detroit, şi nimic nu m-a făcut să opresc şi să explorez. În America, acest orăşel este cunoscut pentru trei motive. Primul este că aici îşi are sediul central imensa corporaţie "Ford Motor Company", Dearborn fiind locul de naştere al faimosului Henry Ford, cel care a revoluţionat nu doar industria automobilelor, ci însuşi capitalismul. Apoi, pentru că aici a domnit, vreme de 36 de ani, din 1942 pînă în 1978, cel mai rasist primar din nordul Americii, un anume Orville Hubbard. În aplauzele localnicilor, primarul a implementat în oraş o legislaţie atît de segregaţionistă şi a rostit asemenea ditirambice discursuri rasiste (la care albii din Dearborn rîdeau, cam aşa cum rîdem noi, acum, la C.V. Tudor) încît i-a ţinut pe negri departe de Dearborn pentru multe decenii. În fine, al treilea lucru care face faima aşezării este că aici se află cea mai mare concentraţie de arabi din afara Orientului Mijlociu (30% din locuitori mărturisesc origini arabe) şi a doua mare comunitate arabă din America, după cea din New York. Nu e de mirare că aici se află instituţii-cheie pentru comunitatea arabă din toată America, precum Arab American National Museum sau Islamic Centre of America. Tot aici se află cea mai mare moschee din America, iar inscripţiile bilingve anglo-arabe sînt ceva comun în vitrinele oraşului, pe afişe ori pe reclame. Recenta escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu a ridicat temperatura populaţiei arabe din Dearborn. Mai mult sau mai puţin spontan, s-a declanşat o cuprinzătoare operaţiune de strîngere de fonduri pentru ajutorarea victimelor arabe din Liban. Zeci de tineri arabo-americani colectează voluntar bani, vînzînd pe trotuare, prin parcări sau pe la semafoare, tricouri cu steagul libanez, insigne sau alte diferite nimicuri. Există temerea că banii merg, de fapt, la Hezbollah. Un reporter CNN se apropie de un tînăr voluntar, arab după înfăţişare, şi îl întreabă ce garanţii au oamenii că banii nu ajung la Hezbollah, ci la victimele atacurilor israeliene. Tînărul e derutat de întrebare. Apoi explică, într-o engleză impecabilă, care arată limpede că este născut şi educat în America, că, deşi Guvernul SUA spune contrariul, Hezbollah nu este o mişcare teroristă, ci o mişcare de eliberare, că, împotriva a ceea ce se ştie, Hezbollah desfăşoară vaste operaţiuni umanitare şi că, în fond, Hezbollah este victima acestui atac, iar banii se strîng anume pentru victimele atacului. Deruta de pe stradă este o prelungire a derutei din marile cabinete ale lumii. La ONU, nimeni nu a fost în stare să propună o definiţie a terorismului general acceptată, aşadar terorismul este definit, în continuare, în mod diferit de fiecare ţară. Iar diferenţele există nu doar între ţările arabe şi ţările euro-atlantice (de aşteptat, avînd în vedere distanţa culturală dintre aceste două spaţii) sau între SUA şi Rusia (de aşteptat, avînd în vedere competiţia strategică mondială), ci chiar între ţările spaţiului transatlantic, de vreme ce listele oficiale cu organizaţii teroriste ale SUA şi UE nu sînt congruente. Chiar şi pentru SUA, ceea ce era terorist ieri, poate fi respectabil partener de discuţii astăzi, cazurile Muamar al-Gaddafi şi Yasser Arafat fiind cele mai cunoscute. Pentru lumea arabă, ceea ce fac Hezbollah, Hamas şi chiar Brigăzile Al-Aqsa nu e terorism. Dar dacă în aceste cazuri pare că există o deplină concordanţă între lideri şi popor, în cazul Al-Qaeda apare fractura. Mai toţi liderii politici arabi sînt de acord că organizaţia lui Bin Laden este teroristă, dar poporul de pe străzi şi din moschei crede contrariul. În general, arabii par a avea propria lor înţelegere a termenului "terorism". Pentru noi, importante sînt mijloacele, iar cauza e secundară. Pentru ei, cauza e importantă, iar mijloacele sînt secundare. Aparent, arabii sînt mai machiavaleci decît noi. Cauza IRA nu era deloc blamabilă după standardele europene, dar mijloacele folosite pentru promovarea cauzei, mai ales în anii ’70 şi ’80, au făcut ca această organizaţie să fie, fără dubiu, o organizaţie teroristă. Cauza unui stat palestinian nu (mai) este ceva subversiv, ea face parte din orice viziune politică lucidă de astăzi şi, de la Bill Clinton încoace, este parte a politicii oficiale a SUA. Însă mijloacele multor organizaţii, care o promovează, definesc aceste organizaţii drept teroriste. Pentru noi, orice acţiune a unui grup non-statal, prin care se induce teroarea asupra populaţiei civile ca mijloc de presiune pentru atingerea cauzei politice, este terorism. Noi trăim o epocă în care aproape orice cauză e acceptabilă. La limită, chiar şi cauza lui Bin Laden - o lume califat - e acceptabilă în Occident. Cîţi islamişti din Europa sau America, imami sau universitari, nu propagă public şi fără consecinţe aşa ceva? Ei nu sînt însă terorişti, dacă nu pun bombe, dacă nu deturnează avioane sau dacă nu instigă la asemenea acţiuni. Se poate discuta, fireşte, dacă nu cumva ideile radicale de acest gen sînt indestructibil legate de mijloace radicale. Cu alte cuvinte, nu cumva lumea poate deveni califat numai prin acţiuni de tip Al-Qaeda, aşa cum, pentru Germania hitleristă, idealul "spaţiului vital" nu a fost posibil decît prin agresiune armată sau, cum, ceva mai subtil, idealul socialismului marxist a chemat după el, în mod firesc, Gulagul? De partea cealaltă, în lumea arabă, terorismul pare că înseamnă altceva. Hezbollah poate să dea cu mii de rachete spre Israel, poate să organizeze zeci de atentate şi răpiri, dar atîta timp cît a dezvoltat un program social, prin care sprijină mii de arabi în dificultate, nu e o organizaţie teroristă. În acest moment, mi se pare esenţial să încercăm să aflăm mai multe despre diferenţa pe care o fac arabii între o mişcare de eliberare (ceea ce, în principiu, este de susţinut, admiţînd că mişcarea de eliberare eliberează, adică aduce libertate) şi o mişcare teroristă. Poate că aşa vom avea şi cheia tot mai sîngeroasei încîlceli din Irak.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.