Despre o anume majoritate

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

În memoria colectivă a societăţii americane, termenul „majoritate tăcută“ este legat, imediat, de Richard Nixon. În noiembrie 1969, în faţa unui val de mari demonstraţii împotriva războiului din Vietnam, zgomotoase şi, adesea, nervoase, preşedintele Nixon a cerut, într-un discurs patetic, susţinerea majorităţii tăcute (silent majority). În fond, Nixon observase că, deşi manifestaţiile cu care se confrunta adunau zeci sau chiar sute de mii de oameni, deşi media reflecta copios aceste acţiuni şi dădea impresia că întreaga societate se exprimă astfel, deşi discursul public era cu totul dominat de vocile care susţineau mesajul acestor manifestaţii, societatea americană era cu mult mai vastă în opţiuni. După Nixon, mulţi politicieni mai mici sau mai mari, din America sau de aiurea, s-au referit în discursul lor la majoritatea tăcută. Plecînd de la evidenţa că ea există, propun o rapidă incursiune spre majoritatea tăcută din România de azi, fără a avea pretenţia că cele cîteva rînduri care vor urma îi conturează perfect chipul. 

Să începem cu ceea ce majoritatea tăcută nu este. Întîi, majoritatea tăcută nu este o majoritate neimplicată şi, cu atît mai mult, nu este o majoritate dezinteresată ori, mai grav, socialmente autistă. Dimpotrivă. Iar cea mai bună dovadă este tocmai faptul că politicienii i se adresează. În al doilea rînd, majoritatea tăcută nu este o majoritate morală. Dacă admitem că, în exerciţiul principiilor morale imuabile, o colectivitate aproximează în funcţie de o grămadă de factori de conjunctură şi că ceea ce înţelege acea colectivitate prin „bine“ este rezultatul unei înţelegeri majoritare tradusă constant în atitudini, atunci binele pe care acea colectivitate, în majoritatea ei, îl practică nu are legătură cu sfera majorităţii tăcute. În majoritatea tăcută găseşti fel de fel de oameni, cît se poate de diferiţi în privinţa felului în care înţeleg şi practică etica. În fine, majoritatea tăcută nu este deloc o majoritate electorală, deşi mulţi politicieni îşi pot prea lesne imagina acest lucru. Majoritatea tăcută este, pur şi simplu, majoritatea oamenilor ale căror voci nu se aud deloc în spaţiul public. Asta nu înseamnă că opiniile lor nu sînt exprimate de unii dintre cei care se aud şi se văd. Într-o oarecare măsură, majoritatea tăcută este reprezentată pe scena publică. Interesantă a fost, întotdeauna, acea parte a majorităţii tăcute care nu se recunoaşte în nimic din ceea ce se petrece în văzul tuturor. După părerea mea, această parte a majorităţii tăcute nu este atît de consistentă pe cît pare unora, mai ales acelora complet nemulţumiţi de orice discurs astăzi audibil. 

Mă uit în jur. Aglomeraţie, zgomot, agitaţie, policromie. Scena publică românească este plină. Este, oricum, largă. Primeşte pe oricine. Mă întreb, cum se simte majoritatea tăcută? Îmi imaginez că, într-o lume normală, fiecare dintre cei care alcătuiesc majoritatea tăcută se recunosc măcar într-una dintre vocile publice. Dar lumea românească nu-mi pare a fi chiar normală din punctul acesta de vedere. Orice este public are relevanţă numai în măsura în care exprimă ceva sau pe cineva din majoritatea tăcută. Dacă spaţiul public românesc, grav deteriorat de mizerie, ură şi urît, va avea vreodată şansa să se reconstruiască, atunci o va putea face numai cu ochii spre majoritatea tăcută. Mai mult, apostolii viitorului nou spaţiu public ar fi de dorit să fie tocmai oameni din actuala majoritate tăcută. 

Majoritatea tăcută de acum, însă, ar putea fi doar un iluzoriu rezervor al noului. Este foarte posibil ca cei care populează acum spaţiul public, chiar dacă admitem că nu sînt întru totul reprezentativi pentru întregul spectru de interes al majorităţii, să o reprezinte, totuşi, fidel din punct de vedere stilistic. Mi-e teamă că agresivitatea sufocantă, care pare a fi norma exprimării publice acum, este o trăsătură generală a societăţii noastre. Şi mă întreb dacă alte idei şi alte viziuni decît cele care se aud acum pe scena publică, dar exprimate în acelaşi stil lătrat şi intolerant, ar putea însemna, de fapt, altceva. E doar o dilemă. Încă una.  

P.S. De cîtăva vreme, mă urmăresc vorbele puse de Shakespeare în gura lui Marc Antoniu, imediat după asasinarea lui Iuliu Cezar: „Am venit aici, pe Cezar să-l îngrop, nu laude să-i aduc. Răul pe care un om îl face trăieşte şi după moartea lui – binele este adesea îngropat cu el“. Tot încerc să găsesc motivul pentru care memoria mea mă agasează cu aceste vorbe, în aceste zile. Le reproduc aici, mai degrabă, în scop terapeutic. Dacă nu mă lasă în pace în cîteva zile, cu ele îmi voi începe textul de săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.