Etica și neuronii

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Etica și neuronii jpeg

Am convingerea – empirică, desigur, nu sînt nici medic, nici antropolog – că etica, simțul principial al individului, impulsul distingerii răului de bine reprezintă niște realități neurologice. Sînt, cu alte cuvinte, sau ar trebui să fie segmente bine delimitate în interiorul rețelelor noastre neuronale. Există așadar, în anatomia omului, ceea ce s-ar putea numi creierul moral. Într-o carte relativ recentă (din 2006), intitulată, sugestiv, Moral Minds, un profesor de la Harvard, Marc D. Hauser pe numele său, a încercat, pornind de la celebra „gramatică universală“, predicată odinioară de Noam Chomsky, să demonstreze materialitatea unei similare „gramatici morale“ în evoluția umanității pe Terra.

Dacă inegalabilul lingvist de la MIT credea că ne naștem cu un fel de program gramatical, de natură „informatică“, în genele noastre, program ce ne face capabili ulterior să învățăm orice limbă pămînteană, Hauser bănuiește, tot așa, că deținem, în ADN, codul etic, arătîndu-ne apți, în timp, să exercităm judecata morală. Limba e înnăscută în noi (sîntem dotați, nativ, cu un „creier lingvistic“), iar etica, identic, ține de universul embrionar al ființei (insul ar fi „echipat“, încă din stadiul prenatal, cu un „creier moral“). O întîmplare din istoria americană, despre care am scris aici în trecut, confirmă, cum să zic, în mod practic, această teorie. Mă gîndesc la muncitorul de la căile ferate, din secolul al XIX-lea, Phineas Gage, accidentat, la un moment dat, de-a dreptul macabru. În urma unei explozii, o bară de metal i-a străpuns craniul, printr-unul dintre lobii oculari, ieșind apoi afară în zona parietală. Lobul frontal i-a fost practic zdrobit, însă bietul om nu a murit. A trecut prin mai multe operații și a mai trăit cîțiva ani. Au rămas povești uimitoare despre el. După traumă, se pare, Gage și-a schimbat complet caracterul. Din băiatul harnic, onest, săritor și afabil, a devenit un leneș, mincinos, egoist și mitocan fără pereche. În linia argumentației de mai sus, aș concluziona, fără mari ezitări, că nefericita rangă-torpilă îi distrusese, de fapt, creierul moral.

Fără o experiență științifică în domeniu, eu aș vedea lucrurile ceva mai nuanțat. Tind să cred că doar am fost programați să avem un „creier moral“, nu și că, automat, deținem cu toții unul. Nu mă feresc să observ că, în contemporaneitate, creierul în cauză constituie mai degrabă un accesoriu anatomic de lux, o veritabilă raritate biologică, decît o constantă a naturii umane. Merg chiar mai departe cu speculația și afirm că, în prezent (nu am competența să mă pronunț asupra întregii istorii, deși, o știm prea bine, poveștile noastre rămîn, în ciuda aparențelor, sub semnul unei eterne ciclicități!), sensibilitatea etică nu cunoaște „grade“ ale manifestării sale în individ. Ea este unidirecțională – fie există, fie nu există. Susțin de aceea că mulți dintre semeni nu au creier moral. Am verificat asta nemijlocit, relatînd, în diverse contexte, mici alegorii cu substrat etic unor inși pe care îi suspectam de impermeabilitate la ideea de moralitate. Ele se loveau de orizontul lor hermeneutic ca de un zid. Nu dezvăluiau „organ“ pentru etică, percepția axiologică pentru binele moral era acolo nulă. Și nu mă refer la oameni fără abilități intelectuale. Dimpotrivă, majoritatea „subiecților“ micilor mele teste etice au fost, de-a lungul vremii, ipochimeni educați și, în general, sofisticați în exercițiul cerebral. Cu toate acestea, s-au dovedit obtuzi la „problema morală“, pe care nu reușeau să o proceseze (în conversație, ea rămînea mereu în exteriorul cîmpului de analiză rațională). Exemplu. Îi comunici unui astfel de personaj faptele mărinimoase săvîrșite de un terț, cunoștință comună. Ce se va întîmpla? „Amoralul“ (absentîndu-i organul etic, îmi vine să-i spun mai curînd așa decît „imoral“) te privește cu ochi goliți de expresie și, imediat, îți „explică“ partea ascunsă a narațiunii pe care tocmai i-ai expus-o și pe care, în naivitatea ta insurmontabilă, ești inapt să o pricepi. Ce „descoperi“ în „traducerea“ decerebratului etic? Nici vorbă de generozitate la eroul tău! Numai meschinărie disimulată, ipocrizie pernicioasă și interese voalate.

Dizabilul moral „vede“ lumea prin lentila deformatoare a propriei sale carențe structurale. Binele ajunge rău, frumosul – urît și adevărul – minciună, în sistemul lui „interpretativ“. Lumea e atinsă, iremediabil, de morbul corupției, oamenii sînt viciați, destinul umanității are doar dimensiune fatalist-apocaliptică. Îți prevede, inevitabil, eșecul prin inocență și te condamnă, aluziv, la marginalitate, într-un mecanism al degradării morale pe care nu‑l înțelegi. Uneori, mă îngrozesc vorbind cu asemenea „constructe“ umane, „rezultate“ ale neputinței naturii. Mă gîndesc, oripilat, că ei ar putea avea, într-o bună zi, dreptate. În consecință, plin de scepticism, ajung să meditez că, treptat, creierul moral ar putea deveni o extensie inutilă în noi, aidoma apendicelui. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.