Înainte de Ivanka (lîngă Theresa May, Angela Merkel, Xi Jinping și alții), cu mult înainte și în cu totul alt context, a existat Anna (lîngă Winston Churchill și Charles de Gaulle, de exemplu). Mai exact, Anna Roosevelt Boettiger, fiica președintelui Franklin Delano Roosevelt.

După ce soțul ei, Clarence John Boettiger, s-a înrolat în armată în 1943, Anna s-a mutat la Casa Albă pentru a fi mai aproape de tatăl său, care se îmbolnăvise. Îi ținea companie președintelui și se ocupa de organizarea cinelor de stat, dar se pare că rolul ei nu se limita aici. O ediție a revistei Life de la începutul lui 1945, bunăoară, scria că „Anna Roosevelt Boettiger contribuie la rezolvarea unor chestiuni confidențiale în numele tatălui său“. Fiica președintelui nu avea un program fix, nu primea salariu (spre deosebire de fratele său, Jimmy, care încasa 10.000 de dolari pe an în funcția de asistent al președintelui) și lucra la biroul din camera sa, asigurîndu-se că orice document ajunge la timp la destinatarul potrivit. Dacă erai un politician democrat și doreai să ajungi la Franklin Delano Roosevelt, Anna era persoana pe care o contactai.

Iar dacă în 1945 ar fi existat Facebook sau Twitter, probabil ar fi fost invadate de fotografiile care o înfățișau pe Anna Roosevelt lîngă Winston Churchill sau Charles de Gaulle, însoțindu-l pe tatăl său la întîlniri oficiale. L-a acompaniat pe domnul președinte chiar și la întîlnirea de la Yalta cu Stalin. Oricum, să nu uităm, alt context.

Ar mai fi încă unul.

Sub blițurile fotografilor s-ar fi încadrat (și mai bine, poate) și Alice, fiica altui Roosevelt – Theodore. Tînăra provoca un viu interes pentru mass-media din epocă datorită animalului ei de casă: un șarpe. Fata președintelui atrăgea atenția și grație aparițiilor spectaculoase în rochii de culoare albastră, care au dat naștere și unei tendințe în epocă: albastru Alice (Alice Blue). În 1905, președintele Theodore Roosevelt a trimis-o pe Alice ca reprezentant într-o călătorie oficială în Asia. Se pare că planul era ca fiica liderului, aflată în vizorul presei, să distragă atenția de la activitatea diplomaților, astfel încît aceștia să își poată desfășura cît mai eficient misiunea. Cel puțin aparent, strategia a funcționat, avînd în vedere că, în anul următor, Teddy Roosevelt a devenit primul om de stat care a primit un premiu Nobel pentru Pace pentru rolul avut în negocierea conflictului ruso-japonez.

În diferite contexte, istoria continuă.

Foto: Alice Roosevelt