Filozoful actualității

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Iconofobie jpeg

Întîlnirea, deunăzi, cu Noem Plafon, fost profesor la Filozofie și coleg de generație cu mine, m-a tulburat peste măsură. Știam că trecuse printr-o criză majoră, dar nu-mi închipuisem că lucrurile ar fi putut degenera într-un asemenea hal. Locul întrevederii este, el însuși, suprarealist: lîngă tomberoanele de gunoi, unde eu reciclam, conștiincios, sticlele de plastic. Nu l-am recunoscut, deși l-am observat de la început, cu atenție, scotocind printre resturile de diverse proveniențe. Rufos, bărbos, pletos, părea descins dintr-o peliculă alb-negru veche, dedicată foametei postbelice. Cînd m-a zărit la rîndu-i, a tresărit voios și mi s-a adresat cordial: „Salut, Codrine! Ce faci?… Nu-ți amintești de mutra mea? Ei bine, sînt Noem. Noem Plafon, bătrînul tău amic din vremea facultății!“. Am fost teribil de încurcat. Aflasem, repet, că omul avusese – din ce se spunea – un soi de depresie, însă mă gîndisem că ar putea fi în concediu medical ori la o pensie anticipată. Nici o clipă nu-mi imaginasem că-l voi vedea în postură de… homeless. El a continuat totuși jovial: „Nu te speria de mine, prietene! Mi-am atins, abia acum, punctul maxim al evoluției. Am ajuns să experimentez, finalmente, fericirea. Așa că, te rog, nu te întrista! Dacă ai două minute, îți și povestesc etapele marii mele metamorfoze…“ Nu am reușit să îngaim un răspuns clar, dar am rămas cu ultima sticlă de „Borsec“ în mînă, privind la el. Noem a considerat gestul suficient de elocvent și, prin urmare, și-a început confesiunea...

A spus cu un aer solemn, de vorbitor în amfiteatru: „Dragul meu, mi-am construit, cum știi, o carieră academică strălucită. Am urcat toate treptele universitare posibile și imposibile, bucurîndu-mă de aprecieri și chiar elogii din partea comunității. Ceva mă rodea însă de pe timpul studenției – ratarea prezentului. Devenisem conștient, de tînăr, prin lecturarea platonicienilor și deci prin familiarizarea implicită cu gîndirea lui Socrate, că, de facto, în viețile noastre pămîntești nu există decît prezent, trecutul și viitorul nereprezen-tînd decît niște constructe mentale practic iluzorii: mintea noastră modifică trecutul printr-un influx de subiectivism în substanța lui, proiectîndu-l, în cele din urmă, în pură fantasmagorie, iar viitorului, tot printr-un element de psihologie emoțională, acel – atît de frumos numit de englezi – wishful thinking, îi atribuie dimensiuni malign-ficționale, mitologizîndu-l de-a dreptul. Ca atare, trebuie să acceptăm – realitatea este doar clipa de față, tot ce-i precedă și succedă căpătînd, ab initio, valoarea unui scenariu, cum să zic, literar, frumos poate, însă neadevărat. Mă urmărea chestiunea tenace, aidoma unui blestem. Dezvoltasem sentimentul că tot ceea ce realizam și realizasem ținea, inevitabil, numai de trecut și de viitor. Mereu cărțile, articole, congresele și celelalte se legau de trecut, erau noțiuni abstracte, bifate, precum istoria mică, moartă, într-un registru arhivistic, fie și electronic, iar ele, lucru complet derutant, se născuseră, vai, ca planuri de viitor.“

Noem s-a uitat la mine, pe sub bretonul slinos, cu stupefacție: „Înțelegi, bătrîne? Că, așa-bănuit, mare universitar, mare filozof, mare intelectual, eu de fapt nu existam. Reprezentam o iluzie penibilă, rezultată din împreunarea mortală a trecutului cu viitorul. Opera mea era o farsă, neregăsindu-se, chiar și miniatural, în realitatea prezentului, singura care conta… Apoi am primit lovitura de grație. M-a pus nebunia să-mi deschid cont pe Facebook și – ce să vezi? – primul filmuleț pe care îmi cad ochii e cu pledoaria unui înțelept indian pentru clipa de față. M-a executat direct moșul. Cică noi nu sîntem și nu putem fi fericiți, pentru că trăim în iluzia trecutului și cu speranța deșartă a viitorului. Din asta se nasc dorințe fără șanse de a fi împlinite, care ne încrîncenează și ne smintesc. Pînă aici! mi-am spus. Că sînt o farsă de profesor, puteam accepta, dar că nu voi cunoaște niciodată Nirvana, nicidecum! Aveam dreptul să-mi caut fericirea. El îmi era garantat pînă și de Constituția Statelor Unite ale Americii. Am eliminat așadar trecutul și viitorul din viața mea, raportîndu-mă, exclusiv, la prezent. N-am mai deținut CV-uri pompoase și nu am mai elaborat proiecte grandioase. Am devenit un om liber… Trebuie totuși, confidențial, să-ți mărturisesc și un dezavantaj al filozofiei carpe diem – plictiseala. Fără trecut și viitor, nu prea mai știi cine ești și nu prea mai ai ce să faci. Eu m-am apucat de băut bere și de uitat la TV. Mai întîi am fost dat afară de la Universitate, iar ulterior m-a părăsit familia și am pierdut și casa…“

În continuare, nu am reușit să vorbesc, dar am ieșit din catatonie. Am pus sticla de plastic în tomberonul potrivit și am scos o bancnotă de zece lei pe care i‑am întins-o, stingherit, lui Noem. A primit‑o cu reacție entuziastă: „Oho, bravo, Codrine! Îmi place că nu-ți faci griji pentru ziua de mîine!“.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.