Păi, ce știam eu despre țara doamnei Merkel? Că are o administrație apropiată de perfecțiune, că ale sale căi ferate îi merg ceas, că nu există nimic în Europa care să se apropie de eficiența nemțească în orice: economie, funcționărime, organizare. Germania mi era cam antipatică, după cum i-am detestat pe toți colegii tocilari din școală. Perfecțiunea administrativă este demnă de invidie, dar și de antipatie, în egală măsură. Apoi, făcură cei de la ministerul lor de Externe un gest de diplomație publică și mă invitară să vizitez instituții relevante pentru criza refugiaților. O săptămînă, atît a durat. După aceea, nemții mi-au devenit simpatici. Brusc.

În primul rînd, deoarece trenurile lor în­tîrzie. Am avut a face o călătorie de la Berlin la Dresda și înapoi. Oribilă experiență! Geamurile nu se deschideau și aerul condiționat a fost defect atît la dus, cît și la întors. Pe un smartphone, temperatura din compartiment era de 46 de grade Celsius. Mai mult, la întoarcere, trenul a mai și în­tîrziat 70 de minute. Așa am aflat că acoperirea GSM este mai bună în România. Între Dresda și Berlin (circa două ore) nu am avut semnal la telefon. Parcă eram în avion! Nu am reușit să îmi onorez promisiunea făcută colegilor de la știri, să transmit impresii despre Brexit din Germania, pentru că nu am avut semnal pentru telefonul mobil. Incredibil!

Cînd să plec spre țară, cu Air Berlin, m au anunțat în megafon că avionul va întîrzia 70 de minute (am dedus că asta e perioada standard pentru întîrzierile din Germania). Am zis să îmi ocup timpul cu ceva și am decis să cumpăr un Toblerone pentru fii-mea, adică achiziția standard din orice aeroport. Nu a fost posibil. Ușor jenat, vînzătorul de la magazinul din terminal mi-a arătat un sac negru de plastic, plin cu ciocolată topită, urmare a defectării instalației de aer condiționat a aeroportului. Am cumpărat niște jeleuri Haribo care rezistaseră mai bine.

Mi-au devenit, brusc, simpatici nemții. Trenurile lor întîrzie și nu au aer condiționat. Mori de cald în vagoane. La aeroport îți arată ciocolata topită. În România, faci reclamații la Protecția Consumatorului pentru că nu poți transmite în 4G un selfie din telecabina spre Babele. La nemți, nu ai semnal la telefon între Dresda și Berlin. E ceva! În plus, am avut parte de multă autoironie din partea lor. Atît ghidul oficial, al ministerului, cît și ceilalți nemți întîlniți pe traseu au fost umani. S-au beștelit singuri pentru toate imperfecțiunile de programare, pentru toate întîrzierile neprevăzute (în Germania!), pentru tot disconfortul simțit din plin. Am avut plăcerea de a avea conversații pline de umor cu personalul oficial, menit a ne îndruma pe drumurile Germaniei. Principalul meu subiect era un tînăr care vota cu Die Linke (foștii comuniști – vă dați seama cît l-am tocat!), dar care avea o prietenă superbă, sofisticată, de origine iraniană și care căuta să-l aducă pe drumul cel bun. Principala mea plăcere au fost conversațiile cu cei doi. Doi cetățeni nemți cu care am combătut splendid, utilizînd toate resursele de cultură generală apte a fi folosite într-o polemică amicală. Am ajuns pînă la Hitler, ce credeți?! Dragilor, am întîlnit oameni splendizi. El – neamț, ea – iraniancă. În­tr un Berlin năuc.

Un Berlin zăpăcit, ca toată Germania. Nu se așteptau ca faimoasa lor abilitate administrativă să se dovedească atît de labilă. Și-au dat seama că sînt și ei pămînteni, că nu se trag din neamul lui Superman, că nu au fost în stare să înregistreze cumsecade refugiații și, la mai bine de un an de la Marea Năvală, habar nu au ce să facă pentru a nu se trezi cu (alți) șoferi de taxi cu doctorate în neurochirurgie sau cu teroriști cu pregătire sumară în mînuirea macetei.

După o săptămînă pregătită institu­țio­nal în Germania, nemții mi-au devenit simpatici tocmai pentru că nu sînt premianții clasei. Sînt, ca noi toți, la fel de prost pregătiți pentru provocările Lumii Noi.

(Călătorie realizată la invitația Ministerului Federal de Externe al Republicii Federale Germania și susținută de Public Diplomacy Initiativkreis e.V. și Ambasada Germaniei la București.)