Hipercontribuabilul

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
Tocqueville pe gheaţă jpeg

Aparent, ca locuitor al sectorului 3, sînt un tip mai fericit. Am mai scăpat de o factură. Nu mai există contracte individuale pentru colectarea gunoiului la noi în sector. Primăria va plăti de acum înainte serviciile de salubritate, din bugetul local. Aparent, e un aranjament convenabil pentru toată lumea. Noi, asociaţia de locatari, scăpăm de nişte bani de colectat în ritm trimestrial. Rosalul are siguranţa încasărilor. Primarul are prilej de umplut zona Unirii cu bannere în care ni se laudă cu o gratuitate suplimentară, oferită de administraţia-i înţeleaptă.

Să vedeţi cum am ajuns aici. S-a presupus că orice proprietar, locuitor al sectorului, încheie un contract de servicii de salubritate pe care îl plăteşte regulat. Se presupune că acel „oricare locuitor“ produce o anumită cantitate de gunoi de care trebuie să scape. Asta costă. Vine firma (în cazul ăsta, Rosalul), încheie un contract cu locuitorul şi îl scapă de gunoi. Aşa a mers cîţiva ani. La un moment dat, blocul meu a început să aibă probleme cu plăţile. Unii dintre locatari (vreo patru) nu au mai plătit întreţinerea, din varii motive. Căi de recuperare a restanţelor nu prea aveam. De unde avocat, de unde timp pentru hîrtii, somaţii, tribunal? Sîntem doar 12 familii în bloc. Au năvălit peste noi furnizorii. Prima victimă: gazele. Ne-am pus centrale proprii. A urmat apa. Am reeşalonat. A venit la rînd curentul din părţile comune. O vreme am avut beznă pe scară, apoi ne-am montat pe fiecare etaj cîte un bec cu senzor de mişcare. Cu liftul am rezolvat rapid: abonamentul este plătit de etajele de sus, iar factura este dedusă din plata întreţinerii. La un moment dat, a venit rîndul Rosalului. Nu au mai venit să ridice gunoiul din tomberoanele colective. Oricum, erau din ce în ce mai puţine, pentru că ni le-au tot furat. Ce a urmat? O mare grămadă de mizerie în faţa blocului, la colţul străzii, lîngă stîlp. Oamenii lăsau gunoiul acolo. Rosalul venea şi îl lua, că nu era să-l lase în stradă.

Nu mi-a convenit situaţiunea. Se făcuse un ditai focarul de infecţie, apăruseră şi şobolanii. Era al naibii de neplăcut să ieşi din bloc într-o frumoasă zi de vară şi să nimereşti în plin miros pestilenţial, fiind nevoit să faci slalom printre resturi de tot felul. Aşa că am făcut un alt contract (limitat) cu Rosalul. Am ales doar cele cinci familii bun-platnice ale blocului, am încheiat un soi de „contract persoană fizică“ şi treaba a mers ceva vreme. Necazul e că restul locatarilor (adică aceia neincluşi în contract) lăsau mizeria tot în faţa blocului, tot la stîlp. După o vreme, să te ţii dandana. Prin iulie, îmi recunosc propriul sac de gunoi zăcînd deschis şi indecent revărsat, la stîlp, deşi îl dusesem în locul regulamentar, din curte, cu numai zece minute înainte. Aflu că administratorul, locuitor la parter, lua, rînd pe rînd, sacii de mizerie din tomberon şi îi muta în faţa blocului, la „general“. Motivul suna logic. Pe stradă, maşina Rosalului trece de două ori pe zi. La „abonament“ trecea, conform contractului, de două ori pe săptămînă. Două zile în plus în luna iulie înseamnă o duhoare suplimentară. Văzînd că avem tomberoanele goale, băieţii de la Rosal nici nu au mai oprit să ia „contractu’“. Ridicau doar „stradalu’“. Cînd a mai venit (prin septembrie) doamna Didi să îi plătesc serviciile, eram într-un film absurd. De ce să plătesc servicii de care nu beneficiez? Ce servicii să ne ofere, atîta vreme cît nu aveau gunoi de ridicat?

O lună mai tîrziu, primim o înştiinţare: primarul Negoiţă a decis ca serviciile de salubritate să fie gratuite. Eh, de fapt, nu chiar gratuite, pentru că vor fi plătite din taxele locale. Sincer, am răsuflat uşurat. Nu mai trebuie să adun banii de la vecini, la intervale regulate. Apoi, mi-am dat seama că noi, 12 familii din centrul vechi al Bucureştiului, nu am fost în stare să ne ţinem curat în ogradă. Să strîngem nenorocitul ăla de gunoi într-un loc ferit, să ne organizam într-un fel, să nu fim nevoiţi să dăm cu nasul în mormanul puturos, de cîte ori ieşim din casă. De fapt, acum sîntem chiar mulţumiţi că sîntem serviţi, în calitate de contribuabili. Plătim taxe, nu?

Sîntem hipercontribuabili, numai că am devenit hipocetăţeni. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.