I am Scarlett

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
I am Scarlett jpeg

Era în prima sau a doua zi de Crăciun, în 1989, cînd noua Televiziune Română Liberă (oare?) difuza în premieră filmul Pe aripile vîntului (cu o zi în urmă difuzaseră Dictatorul lui Chaplin). Eram la Cluj, șase oameni într-o sufragerie de bloc comunist, timp de trei ore nu ne-am dezlipit de ecranul unui televizor alb-negru. Mama-mare mai ațipea din cînd în cînd, apoi se trezea brusc și ofta de grija fetii ăleia din film și de ce pățește ea, sărăcuța! Aveam 11 ani și am rămas impresionată de film, era primul film altfel pe care îl vedeam vreodată la televizor, altfel față de filmele românești cu care mă obișnuisem, cu ingineri agronomi și muncitori pe șantier care depășeau planul de producție. Și mai ales era o deschidere spre o cu totul altă lume, îndepărtată și „exotică”, la care nu avusesem acces – America! Chiar dacă era America unei alte epoci, nu cea a blugilor și a chewing gum-ului după care tînjeam. America cu albii și cu negrii ei care îmi stîrneau în aceeași măsură curiozitatea (văzusem un singur negru în realitate, la shop, la Neptun), oameni de pe-o altă planetă.

Multă vreme mi-am dorit să fiu Scarlett O’Hara, categoric reprezenta un model „romantic” pentru toate fetițele de 10-14 ani, iar mai tîrziu, cînd am citit cartea în paralel cu Shogun, care era la modă („Nu-i mașină ca Lăstunu’ și nici carte ca Shogunu’!”), mă vedeam un soi de Scarlett mai masculină care călătorea în Japonia și știa karate. Datorită unui context istoric autohton, filmul, bun sau prost, așa cum o fi el, face parte din istoria mea personală și implicit a unei generații, nimeni nu va putea să-l șteargă de acolo, să-l retragă și să-l „explice” cu note critice, Scarlett – și toată lumea ei populată de albi și de negri din timpul Războiului de Secesiune – va rămîne pentru mine aceeași Scarlett. Așa cum un timp, o epocă nu se pot rescrie și reinterpreta, așa a fost atunci, îți asumi sau nu, nu mai poți repara nimic decît stricînd în altă parte. Oamenii sînt o specie meschină mai ales atunci cînd vor să facă „bine” cu tot dinadinsul… binele cui?

Am trăit un pic în comunism, am intuit mai mult și uneori retroactiv ce a însemnat comunismul, mi-a fost suficient ca să-mi repugne orice are tentă de ideologie. Adepții corectitudinii politice ne spun să nu ne facem griji – nu a interzis nimeni Pe aripile vîntului. E doar „o poziționare critică față de un context problematic care e resemnificat istoric”. Genul de fraze pe care le-am mai auzit cîndva, identic.

În urmă cu vreo doi ani, purtam un dialog cu un prieten din Germania, scriitorul Jan Cornelius, dialog care ulterior s-a transformat într-o carte. Printre altele, am discutat și despre corectitudinea politică. Iată ce-mi scria Jan:

„Acum 15-20 de ani încă mai exista în Germania celebra prăjitură Negerkuss, un produs de cofetărie pe care puteai să-l cumperi la orice colț de stradă. Îl consumau mai ales copiii. Și eu, desigur. Avea un interior alb, spumos, din albuș de ou, împrejmuit de o glazură neagră de ciocolată, de aici și numele, Negerkuss înseamnă în germană sărutul negrului. Un negru precum ciocolata săruta o albă precum spuma albușului, o metaforă efectiv dulce. Desigur că Negerkuss a fost de mult ingurgitat de istorie. Nu mai găsești prăjitura asta nicăieri, cine vrea  să mănînce politic corect își cumpără astăzi un Schokokuss, un sărut de ciocolată.

Și pentru că tot am pomenit copiii, acum voi face o mărturisire: îmi place încă să citesc cărți pentru copii, dar numai din alea bune, scrise pentru copiii între 3 și 103 ani. Și una dintre cărțile mele preferate în acest domeniu e Pippi Șosețica, a autoarei suedeze Astrid Lindgren. În Germania, pe Pippi Șosețica, o fetiță genial de vioaie și veselă, care face năzbîtii pe bandă rulantă, o cunoaște absolut oricine. Problema este că năstrușnica Pippi spune la un moment dat în carte, jucîndu-se de una singura cu fantezia: «Eu sînt Pippi Șosețica, iar tatăl meu este regele negrilor. Așa că eu sînt prințesa negrilor». Ei, da, Adina, ai ghicit: acum vreo trei-patru ani, Pippi Șosețica a fost acuzată din cauza asta de rasism și o comunitate din Suedia chiar a ars cartea a cărei eroină este, în public, pe cînd în Germania, unde arderea cărților nu se mai practică, din fericire, din 1933, cartea era cît pe-aci să fie scoasă de pe piață. Noroc că Pippi și-a retras, punîndu-și cenușă antirasistă în cap, nesăbuitele vorbe, declarînd în ultima ediție a cărții: «Eu sînt Pippi Șosețica. Tatăl meu este regele Mării Sudului. Iar eu sînt prințesa». Frumos și inspirat din partea ei, nu? Dar gîndindu-mă la cine are cu adevărat pretenția supremației în Marea Sudului, mi-e teamă că acum se vor simți ofensați pirații.”

Ca replică, mi-am exprimat la rîndul meu temerile personale legate de artă, în general, și de literatură, în mod special. Ce se va întîmpla cu literatura? Toate cărțile vor avea prefețe și note critice? I-am povestit despre acuzațiile de rasism pe care le-am primit de-a lungul timpului (și nu doar acuzații, am fost „dată afară” din niște proiecte pe motiv că „dosarul” meu nu corespunde) pentru faptul că încă folosesc în textele mele un cuvînt „interzis”, și anume cuvîntul „țigan”. Și că e vina mea că nu mi-l anulez din memorie, nu încerc să-l uit. Apoi mi-am dat seama că un scriitor care începe să uite cuvinte ar trebui să se lase de scris și să se angajeze la Poștă sau la Fisc. Totuși, ce se va întîmpla cu literatura? Vom ajunge cu toții să scriem corect politic? Am încercat chiar și un exercițiu stilistic și am scris un text care să „corespundă” noilor ideologii (poate vi-l mai amintiți), pe un subiect random, Piața Obor. Redau un fragment: „Cel mai animat loc din piață e bufetul unde se servesc mititei, băuturi alcoolice și nealcoolice. Spre bufet ne îndreptăm și noi pentru a lua pulsul pieții. La masa alăturată, un cetățean de etnie romă cu vizibile calități de lider le povestește experiența sa de viață altor cetățeni care îl însoțesc. Le vorbește despre cîștigurile financiare însemnate obținute în ultima perioadă, este clar un exemplu de succes, pentru că ceilalți cetățeni rîd și închină paharele în cinstea lui. Cu toții vorbesc apoi despre bunăstare și își fac strategii de marketing pe termen lung, apoi discută despre posibile extinderi ale afacerii lor în Germania. Din cîte înțeleg, e vorba despre industria auto. La o altă masă, niște cetățeni de sex masculin de vîrsta a doua înspre a treia poartă o conversație animată despre tinerețea lor, cînd erau, de fapt, la fel de capabili din punct de vedere fizic și psihic. Unul dintre ei își amintește cu nostalgie și duioșie despre o persoană de sex feminin care practica prostituția. Consemnez aici o replică, ușor modificată: «Mai ții minte, purtătorule de testicule, cînd i-am oferit bani persoanei respective de sex feminin ca să fiți fericiți împreună?»”.

Așadar, Huckleberry Finn, Pippi Șosețica, Scarlett O’Hara… care vor fi următoarele victime? Mă duc să mă uit la un film, poate o să aleg Vremea cetățenilor de etnie rromă de Emir Kusturica. Varianta de 30 de minute, recontextualizată, cu note critice.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.