Imuni la violenţa discursului politic

Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Diferența esențială dintre politicieni și intelectuali nu ține nici de moralitate (ticăloșii sînt democratic distribuiți în ambele categorii), nici de cunoaștere (nu sînt rare cazurile în care cultura unor politicieni este mai vastă și mai profundă decît cea a multor intelectuali), ci de o credință anume despre consecințele pe care le au vorbele rostite în public. Discursul politic pleacă de la convingerea că ceea ce se rostește are efect imediat, scontat: emoție scurtă de un anumit tip, opțiune electorală, adeziune de partid. Pentru politician, omul din fața lui contează exclusiv ca elector. O viziune simplă, unidimensională, care conferă politicianului îndreptățirea de a spune ce are de spus fără să-i pese de alte consecințe în afara singurei care îl interesează: cu cine votează omul. Discursul intelectual pleacă, dimpotrivă, de la convingerea că vorbele mișcă adîncimi incontrolabile în oameni, că un cuvînt rostit public este metabolizat îndelung și în chip greu de anticipat de ascultător, că ceea ce spui acum, de la orice tribună, poate provoca peste o vreme o acțiune care nici prin cap nu-ți trece, cam ca în faimoasa metaforă a legăturii de determinare dintre zborul fluturelui peste pădurea amazoniană și uraganul din Caraibe. Intelectualul, cînd vorbește, știe că are în față o natură morală, cu mii de determinații, cu sensibilități neștiute. Mai pe șleau: politicianul mizează pe un omenesc simplu și controlabil, intelectualul știe că are în față o natură umană complicată, insondabilă și, în libertatea ei, greu de controlat. De aceea, cînd discursul politic intens, agresiv, duce la crimă, politicienii se declară șocați și intelectualii se declară speriați. Politicienii pretind că gestul criminal nu are nici o legătură cu ce spun ei, intelectualii se tem ca nu cumva chiar cuvintele lor să fie pîrghia care a eliberat bestia din om.

Miercuri, 14 iunie, în zori, un bărbat de 66 de ani a ajuns pe un teren de sport de lîngă Washington, unde echipa de baseball a membrilor republicani ai Congresului american se antrena pentru un meci caritabil pe care urma să-l susțină împotriva selecționatei similare a democraților. Omul a întrebat pe unul de pe margine dacă asta e echipa republicanilor, a primit răspunsul afirmativ, a intrat pe teren, a scos o armă și a început să tragă. Gloanțele au lovit patru persoane, printre care pe șeful grupului parlamentar republican. Polițiștii prezenți la fața locului au reacționat imediat și l-au ucis pe atacator. Nu a durat mult și s-a descoperit că individul era infestat de ură politică – postările lui pe Facebook și corespondența lui electronică erau înspăimîntătoare. Precizez: înspăimîntătoare în raport cu gestul lui criminal, dar deloc ieșite din comun în contextul imens al vorbelor pline de ură, violență și moarte care se plimbă libere în spațiile comunicării deschise. Să strigi, de pildă, „E cazul să-i terminăm pe republicani și pe Trump al lor“ nu alarmează pe nimeni în lumea virtuală a susținătorilor progresiști din America. Dar după ce omul care scrie asta trece la fapte, toată lumea politică se declară șocată. Evident, purtătorii discursului politic al urii se arată indignați, condamnă ferm gestul, se delimitează. Evident, gîndurile și rugăciunile lor merg spre victime. Poate că ar fi fost mai util dacă gîndurile și rugăciunile lor ar fi mers spre ei înșiși, cînd se urcă la tribuna politică sau merg pe la televizor și spun ce spun.

Cînd, la o adunare cetățenească a alegătorilor dintr-un anumit loc, cineva se ridică din sală și proferează amenințări la adresa politicianului de pe scenă, nu prea știi ce să zici. Totuși, e libertate! Omul trebuie lăsat să se exprime. Dacă se întîmplă ca nici ție să nu-ți placă politicianul amenințat, ceva din stratul tău adînc spune „Bine i-a făcut“, chiar dacă altceva din stratul tău superior ar avea obiecții în privința protestului, spunînd „A cam sărit calul“. Afli, peste un timp, că tipul de la întîlnire a scos pistolul și a tras într-unul din politicienii pe care nu-i suporți. Te tulburi un pic, dar iarăși ceva din adîncul tău spune „Poate că o fi exagerat, dar nu e cu totul balambil, politicianul chiar era un nenorocit, pe undeva a meritat-o“. În același timp, o altă voce a sufletului tău strigă „E inacceptabil, nu putem ajunge să ne omorîm între noi pentru că nu ne place un partid – dă-l încolo de partid!“ Ar fi o ipocrizie să nu admitem că, spontan, sufletul nostru naște asemenea polifonii interioare cînd vine o veste precum cea care a umplut lumea în acea miercuri recentă.

Ceea ce vreau să spun este că nu e suficient să răspundem unei crime cu proteste ipocrite. Iar greutatea aici nu e pe cuvîntul „protest“ (firește, în fața crimei politice trebuie să protestăm energic, clar, fără echivoc), ci pe cuvîntul „ipocrit“. Și ipocrit este protestul energic care nu vine din toată inima. Mă grăbesc să adaug că așa e natura umană – n-ai ce-i face! Coexistă în fiecare dintre noi un înger bun și un demon. Doar cei mai buni dintre noi sînt în stare să abolească imediat antipatia față de cineva în momentul în care îl vede în suferință sau, mai dramatic, mort. Cei mai mulți dintre noi au simțiri mai complexe: oleacă de milă, dar și o satisfacție că un fel de dreptate tot s-a făcut. Ceea ce trebuie să facem nu este doar să exersăm atitudini publice de condamnare a gestului producător de suferință ori de moarte, ci trebuie să luptăm cu „diavolul“ din noi, cu cel care spune în adîncul nostru „A și meritat-o pe undeva“, cînd vedem că cel mai detestat om politic cade secerat de gloanțe. Este o terapie căreia imediat trebuie să ne supunem, pentru că altfel tot ce numim democrație se prăbușește. Problema cea mai mare a democrației este că cere oameni buni. Nu oameni ideali, precum utopiile. Ci doar (e o mică ironie!) oameni buni. Iar conținutul terapiei prin care trebuie să trecem este de natură culturală: lecturi din marile cărți, frecventarea artelor și îndelungată meditație, împreună cu stimularea tendințelor intime spre „a fi bun“ – asta e medicația. Iar rezultatul este creșterea imunității ființei noastre morale față de agresivitatea discursului politic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.