În apărarea Angelei Merkel

Bernard-Henri LÉVY
Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
În apărarea Angelei Merkel jpeg

Coperta recentei ediţii

care îl arată pe cancelarul german Angela Merkel în faţa Acropolei, înconjurat de ofiţeri nazişti, are un mare avantaj: pune în sfîrşit frontal problema germanofobiei europene.

Abuzurile împotriva Germaniei durează de ceva vreme. În martie 2013, demonstranţii din Cipru au purtat pancarte cu caricatura Angelei Merkel în chip de Adolf Hitler. În Valencia, în aceeaşi perioadă, cu ocazia sărbătorii anuale Fallas, aceeaşi Merkel apărea ca o maşteră afurisită, dictînd şefului Guvernului spaniol şi miniştrilor săi „cele zece porunci ale Angelei exterminatoare“; efigia ei a fost arsă, în cele din urmă, pe rugul Sf. Iosif. 

Două luni mai tîrziu, demonstraţii similare din Portugalia evocau, din nou, o Angela Merkel „hitlerizată“, cu manifestanţi în haine de doliu, care zbierau, înfierînd „politica de masacrare a săracilor“ a liderului german. 

Şi mai e, fireşte, Grecia, unde fenomenul a atins apogeul, în timpul cvasirevoltelor din octombrie 2012, cînd lumea a putut să vadă spectacolul steagurilor naziste şi germane fluturate împreună şi arse apoi în faţa Acropolei, într-o scenă care anticipa recenta copertă

În Italia, cotidianul de dreapta

nu se sfieşte să dedice prima pagină a ediţiei din 3 august 2012 naşterii „celui de-al patrulea Reich“. Tot astfel, pagini Internet conspiraţioniste din ţări nord-europene au susţinut că entuziasmul Germaniei în susţinerea preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko împotriva lui Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, e o reconstituire a subjugării Ucrainei de către Hitler.

Iar, în Franţa, extrema dreaptă (cu Marine Le Pen, şefa Frontului Naţional, care o acuză pe Merkel pentru „suferinţele“ impuse popoarelor Europei) şi extrema stîngă (cu Jean-Luc Mélenchon, de la Partidul de Stînga, tunînd şi fulgerînd împotriva politicii ei de „austeritate“ şi cerîndu-i „să-şi ţină gura“) se întrec în denunţări populiste ale noului şi detestabilului „imperiu german“. 

Problema cu această germanofobie este nu doar că e stupidă sau că e încă un simptom al descompunerii, sub ochii noştri, a nobilului proiect al integrării şi al uniunii europene. Altfel decît ar vrea să credem ucenicii vrăjitori care instigă la ură, germanofobia din ziua de azi nu e un semn al opoziţiei lor, ci al adeziunii şi chiar al participării lor la adevăratul fascism care se conturează la orizont. De ce spun asta? 

Sînt mai multe motive. Mai întîi, a te opune politicilor sociale, economice şi externe ale Germaniei, asemuind-o pe Angela Merkel cu Hitler, este o banalizare a lui Hitler. Oricît de legitim ar putea fi diferendul cu privire la aceste politici, Germania este una dintre democraţiile cele mai meticuloase şi exemplare ale continentului. A spune despre ea că se aseamănă cîtuşi de puţin cu regimul nazist – care încă reprezintă, în Europa, anularea democraţiei (şi a însăşi civilizaţiei) – înseamnă a exonera acest regim şi a-i consola şi încuraja pe neonaziştii de azi, permiţîndu-le, cu sau fără această intenţie, să participe din nou la dezbaterea publică. 

În plus (şi asta e esenţial), cei mai vehemenţi critici ai lui Merkel se întîmplă să fie aceiaşi oameni care nu ezită să valseze cu neonaziştii vienezi sau să se alieze, precum la Atena, cu liderii unui partid cu adevărat extremist. Tot tapajul din jurul unei Germanii care, pasămite, „a reînnoit pactul cu demonii“ nu face decît să ascundă vocile unor partide fasciste – Golden Dawn din Grecia, Jobbik din Ungaria, SNS-ul slovac, Vlaams Belang din Belgia şi Ataka din Bulgaria – care sînt pe cale să se consolideze în Europa. 

Trebuie de asemenea remarcat că Merkel e femeie, iar ura faţă de femei – dispreţul cu care erau privite, alături de evrei, de teoreticienii rasei ai anilor ’20 şi ’30 – a fost o dimensiune esenţială a oricărei forme de fascism. De asemenea, sloganurile scandate la Valencia, în octombrie 2012 – cu demonstranţii îndemnaţi să strige în faţa efigiei cancelarului „Iubeşti banii mai presus de orice“ şi „Venerezi băncile şi Banca

– au izul inconfundabil al vechilor mantre împotriva „viţelului de aur“ şi a „plutocraţiei cosmopolite“. 

Oamenii au înţeles, în sfîrşit, că antiamericanismul, născut la extrema dreaptă şi hrănit, în Germania, bunăoară, de filozofia lui Martin Heidegger şi a acoliţilor săi, e o componentă a fascismului. 

E momentul să înţelegem că asta e valabil şi în cazul germanofobiei. În Franţa, fenomenul s-a manifestat prin romancierul şi activistul francez antisemit Maurice Barrès, care vedea în filozofia lui Immanuel Kant un mijloc de „evreizare“ a minţilor europene. A triumfat cu

a lui Charles Maurras şi îndelungata sa luptă cu „abstracţiile evreieşti şi germanice“. Şi a culminat cu grupările roşu-brune care oferă, chiar şi în ziua de azi, pe site-uri pe care prefer să nu le menţionez, „pîine“ şi „adăpost“ persoanelor dispuse să-i lichideze pe „şefii“ de pe „ştatul de plată“ al Angelei Merkel. 

Istoria ideilor are logica ei, raţiunea şi nebunia ei, inconştientul ei şi o proprie traiectorie. Să le negăm este deopotrivă inutil şi periculos. 

De aceea, în ziua de azi, este esenţial să o apărăm pe Angela Merkel, în faţa forţelor întunecate care iau naştere, cresc şi se propagă în Europa. 

Left in Dark Times: A Stand Against the New Barbarism.

© Project Syndicate, 2015 -

traducere de Matei PLEŞU   

Foto: Der Spiegel, nr. 13/2015

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.