Între intersecţionalitate, lifturi şi Gucci

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Între intersecţionalitate, lifturi şi Gucci jpeg

Fusei în Viena. Am prestat, relativ civilizat, în timpul zilei, la Agenţia pentru Drepturile Fundamentale. Mi-am luat îndeajuns de multă intersecţionalitate,

flexicuritate, holistic, scalabil, proactiv,

încît să mă apuce dorul de nişte neaoşe şi relativ tradiţionale meandre ale concretului. Am vrut să mă uit la un discurs de-al lui Iliescu pe YouTube, ca să îmi revin un pic. Dar m-am abţinut, căci am zis să pretind că am maniere. Greu tare.

Ideea că ar trebui să facem lucruri practice a părut aberantă majorităţii celor care au fost la întîlnire, oameni care, prin slujbele pe care le au, joacă un rol foarte important în influenţarea politicilor Uniunii Europene. Inventarea unor cuvinte noi-nouţe pe care să le înţelegem numai noi şi rudele noastre cu facultăţuri de fiţe pare să fi rămas cea mai bună soluţie pentru a rezolva situaţia copiilor care sînt chinuiţi să cerşească. Asta, plus folosirea obligatorie la fiecare 30 de cuvinte a sintagmei: „gîndirea în afara cutiei“ –

Tot ce încercam eu să zic pe partea profesională părea să nu auză nima. Am verificat de cîteva ori dacă vorbeam în engleză cu oameni de lîngă mine: am cerut o hîrtie, un pix. Mi-au dat. Eram treaz, lumea amabilă, putea să mă înţeleagă. Cum ziceam ceva de experienţa pe bune în lucrul cu copiii şi cu comunităţi foarte sărace sau folosirea banilor europeni pentru a-i ajuta în mod direct, cum se schimbau lucrurile. Lumea se uita la mine duios, dar compătimitor. Am priceput care era treaba: eram în cutie şi ei gîndeau şi auzeau numa’ în afara ei. 

Pînă nu am zis că îi doare holistic şi

în flexicuritate de frameworku’ mainstrimat al intersecţionalităţii pe copiii de pe străzi dacă folosim cuvîntul „vulnerabil“ sau „exclus“ în documentele zeilor de la Bruxelles, nu m-a auzit nimeni. 

M-am simţit un pic cam cum m-am simţit prima dată cînd am nimerit în liftul de la nava-mamă (clădirea unde şăd şefii ăi barosani de la Comisia Europeană). Cînd am ajuns la lifturi, era unul deschis şi, în mod civilizat, m-am grăbit să intru, ca nu cumva să îl pierd. Cred că experienţa de aproape două decenii cu autobuzele şi lifturile din România e de vină. Liftul frumos, elegant, dar canci butoane cu etajele. S-a oprit la etajul 4. Eu trebuia să ajung la 7. Uşile au rămas închise. Competent fiind (eram deja în Bruxelles de doi ani), am zis că o fi cu activare vocală. Am zis

ielegant, cu juma de gură. Niica. Am încercat cu

. Nu a mers. Am zis din nou

, că doar nu sîntem fraieri: vorbim şi franceza, şi engleza. Nimic, nimic. M-am gîndit să zic un

în ţigăneşte, dar m-am abţinut. Nu de alta, dar la cît de „deschisă“ era Comisia la vremea aia, blocau liftul şi apoi se lăsa cu dezinfectarea întregii clădiri şi alte probleme. Am zis să fiu responsabil şi să economisesc banii publici, deşi piticii mei protestau rău. Am aşteptat disciplinat să mă scoată cineva din belea. Lifturile erau cu comandă la intrare: e un tablou de control în mijlocul sălii unde sînt lifturile. Acolo apeşi numărul etajului şi îţi răspunde cu numărul liftului în care trebuie să te urci. M-am gîndit cît de tare ar fi fost să mă duc cu o pălărie de gabor într-un lift plin cu oameni îmbrăcaţi super-elegant de la Comisie şi să încep să urlu

… regret că nu am făcut-o, dar poate altă dată. 

Să revenim, însă. Am decis că ar trebui să fac cum am făcut cu lifturile şi a doua zi am anunţat de dimineaţă că eu sînt interesat să găsim soluţii care să fie nu numai aplicabile, dar şi de înţeles pentru cei despre care discutăm. A fost un pic mai bine. 

Seara m-am întîlnit cu Vlad. Omul avea o misiune – era naş în România şi trebuia să găsească ţoale pentru botez. M-a dus într-un magazin din buricul Vienei, aşa cum îi ordonaseră părinţii domnului bebeluş. La etajul trei – ţoale pentru copii. S-a dus ţintă la Armani. Sîntem noi ca fraţii, dar gestul mi s-a părut un pic ostentativ, că doar nu a înnebunit văru’ Guţă să îl pună pe Vlad naş. Am dat-o pe rîs şi am zis că uite-aşa ne copiază românii şi cît de tare e să ai trei luni şi să te caci în Armani pe bune. Ăsta – nimic. Să mergem să vedem şi la Gucci. Am întrebat dacă e naş la Pandele şi Firea, încercînd să aflu în mod discret dacă e vorba de co-etnici de-ai mei. De unde, ăsta se ducea la o familie de co-etnici de-ai lui, adică bancheri. La Gucci, un sacou cît să îmi îmbrac palma a părut să fie soluţia. Asta, pînă cînd ne-am uitat la preţ. Un nimic de 449. De euro. Cu pantaloni, scutece, cămeşe – lejer peste 1000. Am simţit nevoia să întreb dacă ne dau şi o Dacie uzată inclusă în preţ. Doamna nu a apreciat umorul, deşi nu cred că o chema Dacia. Vlad a întrebat dacă sînt şi reduceri. M-am şi gîndit: „Uite, băi, că frăţică s-a deşteptat – scoatem un 15-20% reducere, le zicem la bancheri preţul întreg şi ne îmbrăcăm şi noi pentru anul ăsta din ciubuc“. De unde, ăsta era serios. Voia să cumpere el – ca naş. M-am gîndit că ar trebui să mă botez şi eu de cîteva ori şi unul dintre numele noi o să fie neapărat Vlad. Ce tare ar suna:

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.