Jurnal de campanie (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Există foarte puține exemple de politicieni români care știu să renunțe. O fac doar siliți de împrejurări, fără eleganță și, de aceea, fără să beneficieze de prezumția de decență. Emil Constantinescu nu a fost iertat pînă astăzi pentru că a luat decizia rațională de a nu cere un al doilea mandat, după ce primii și singurii săi patru ani la Cotroceni fuseseră marcați de decizii dificile (sprijinul pentru efortul NATO în Serbia), o criză economică ce părea fără final și veșnice neînțelegeri în interiorul coaliției de guvernare.

Modelul său e mai degrabă singular. Dl Ion Iliescu spunea, la un moment dat, că va ieși din politică doar cu picioarele înainte. Acest fost președinte poate fi încă văzut pe la congresele PSD, citind analize politice și făcînd predicții despre lucruri care se încadrează oriunde între politica de cadre a partidului și încălzirea globală. În momentele de criză emite, după caz, cîte un epitet eficient-veninos sau apeluri la calm.

La rîndul său, Traian Băsescu continuă să se afunde din ce în ce mai mult într-un soi de spirală a apărării arțăgoase și a subiectelor minore. Nici domnia sa nu renunță. Continuă să facă un oarecare rating, reevaluînd și reinterpretînd foști aliați și inamici din politică, media și administrație. Un spectacol mai degrabă stînjenitor și un pic necinstit.

Însuși regele Mihai a fost la un pas de a accepta o candidatură la președinția României, însă, din fericire, s-a repliat la timp. Asta nu l-a împiedicat însă, mai tîrziu, pe ginerele său să încerce marea cu degetul. Straniul său discurs de acum șapte ani este încă disponibil pe YouTube. Calculele ulterioare n-au făcut decît să sublinieze ridicolul acestei candidaturi care, pînă la urmă, a fost și ea abandonată. Răul fusese făcut însă, iar pagubele aduse din ce în ce mai puțin relevantei instituții a monarhiei au fost majore.

Sînt tentat să spun că, după contactul cu puterea, reprezentanților politici ai românilor li se atrofiază organele responsabile cu autoevaluarea. Stînci neafectate de ridicol sau inadecvare, politicienii români nu numai că nu știu să își calculeze corect prezentul, dar își neglijează complet posteritatea. Dincolo de Palatul Cotroceni avem, de asemenea, destul exemple de încăpățînare dăunătoare, pe alocuri stupidă și, în toate cazurile, nejustificată de un interes public.

De la Radu Vasile, premierul de sub care plecase un întreg Guvern, și pînă la Victor Ponta, cel care care și-a părăsit funcția doar speriat de stradă și sfidat de aliați, lista e lungă.

În condițiile astea, e destul de ușor de înțeles de ce în runda asta de alegeri locale vedem pe buletinele de vot oameni ca Marian Vanghelie, Cristian Popescu Piedone sau Adrian Severin. Maximumul de concesie pe care au reușit acești oameni să o facă a constat în depunerea candidaturilor din partea unor partide-fantomă, de care nu vom mai auzi indiferent dacă antenumiții vor cîștiga sau nu.

Adevărul este că e greu să nu zîmbești gîndindu-te la felul în care își proiectează moștenirea politică dl Severin, condamnat în primă instanță pentru luare de mită și trafic de influență. Sau, în funcție de caracter, e greu să nu te înfurii. La fel cum e greu să nu ai o reacție de respingere cînd îți amintești că principalul partid al României e condus de un om în al cărui cazier apare o condamnare definitivă. Și totuși, nimeni nu renunță. Toți merg mai departe, astfel încît nu de puține ori auzim o afirmație cu care ne-am obișnuit atît de mult, încît nu îi mai sesizăm nefirescul: „Lasă, că îl oprește DNA.“ Dar procurorii și judecătorii nu au printre atribuții instalarea decenței în mediile politice. Nu cred că există cineva care să își dorească așa ceva.

Auzim adesea că prezența unor caractere dubioase în organismele alese (Consilii locale, Parlament) vine de la nepăsarea sau chiar complicitatea publicului. Nu cred că ăsta e motivul principal, chiar dacă argumentul nu poate fi ignorat. Rațiunea pentru care acești oameni supraviețuiesc politic ține mai degrabă de dificultatea nou-veniților de a intra în sistem.

Campania aceasta ne-a arătat foarte clar că e aproape imposibil să treci de barierele legale și mediatice, dacă nu vii dintr-o rețea de influență deja bine cuplată la administrația publică. Pur și simplu, nu ai cum. Cîtă vreme sistemul politic românesc va funcționa pe baza unor stimulente perverse – cîștigătorii împart funcții și bani publici care devin avantaje determinante în următoarea rundă de alegeri –, o curățare a politicii românești de personaje toxice e foarte greu de prezis. Modelele pozitive de conduită sînt aproape inexistente, iar presiunea din exterior e aproape zero. Consecința e că sistemul are tendința să se replice la nesfîrșit.

De aceea, lecțiile pe care ar trebui să le reținem de aici țin mai degrabă de o eliberare a potențialului politic din rîndul comunităților. Altfel spus, miza pe decența unor oameni care nu și-au educat o astfel de trăsătură de caracter e inutilă și, maximum, poate provoca frustrări nerezolvabile.

Mult mai eficient e un calcul pe termen mediu, plecînd de la coordonatele de mai sus. Adică un refuz consecvent al asocierii cu oricare dintre partidele care au luat administrația prizonieră. Am mai spus-o și insist: după 26 de ani, votul util începe să își arate limitele.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.