Keynes vs clasici - runda a doua -

Publicat în Dilema Veche nr. 298 din 29 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Economistul John Maynard Keynes a scris Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii şi a banilor (1936), pentru a "a pune capăt divergenţelor profunde de opinie dintre colegii economişti, care aproape au distrus, influenţa practică a teoriei economice…" Şaptezeci de ani mai tîrziu, economişti de talie grea încă se mai iau la harţă, în aproape aceiaşi termeni ca în anii ’30. La cea mai recentă încăierare iau parte campionul neo-keynesian Paul Krugman, de la Universitatea Princeton, şi noul campion clasic John Cochrane, de la Universitatea Chicago. Recent, Krugman a publicat un editorial intitulat "Cum s-au înşelat economiştii atît de tare?". Nimic din economia mainstream " scrie Krugman " "nu trimitea la posibilitatea unui colaps ca acela care a avut loc anul trecut". Motivul e acela că "economiştii, ca grup, au luat frumuseţea purtînd straiele strălucitoare ale matematicii, drept adevăr". Ei au oferit "o viziune idealizată a unei economii în care indivizi raţionali interacţionează în pieţe perfecte". Din nefericire, "această viziune aseptică asupra economiei i-a făcut pe cei mai mulţi economişti să ignore tot ceea ce ar fi putut să meargă prost". Economiştii vor trebui să accepte de acum "importanţa comportamentului iraţional şi, adesea, imprevizibil al pieţelor, să admită imperfecţiunile adesea idiosincrasice ale acestora şi să accepte faptul că sînt încă departe de o teorie economică elegantă despre orice". Loviturile grele ale lui Krugman la adresa Şcolii economice din Chicago l-au stîrnit pe Cochrane, un profesor de finanţe, să răspundă pe site-ul universităţii cu contra-lovituri furibunde, constînd în atacuri personale cu privire la integritatea ştiinţifică a lui Krugman. Cînd vine vorba de economie, loviturile lui Cochrane ţintesc două puncte: atacul lui Krugman asupra "teoriei pieţei eficiente" şi pledoaria acestuia în favoarea "stimulului fiscal" într-o economie aflată în recesiune. Cochrane îl acuză pe Krugman de inducerea în eroare a cititorilor săi cu privire la teoria pieţelor eficiente, care susţine că, dată fiind informaţia disponibilă, pieţele financiare reflectă întotdeauna corect preţurile la active. În loc să apere această teorie, Cochrane admite că "preţurile la active se modifică peste aşteptările rezonabile faţă de cashflow-ul viitor". Din păcate, "în momentul de faţă, nici o teorie nu excelează în această situaţie". Dar " consideră Cochrane " să atribui aceste fluctuaţii excesive "iraţionalităţii", cum face Krugman, este nihilism teoretic. Ceea ce urmăreşte de fapt Krugman ("deşi nu poate să vină şi să o spună pur şi simplu") este ca guvernul să "preia sarcina alocării de capital". Şi singurul lucru pe care îl ştim este că, oricît de rău evoluează pieţele, controlul guvernamental "a fost întotdeauna şi mai rău". Cochrane păstrează cea mai aprigă lovitură pentru poziţia lui Krugman în favoarea stimulului fiscal propus de preşedintele Barack Obama. El invocă străvechea "teoremă ricardiană a echivalenţei", reanimată de economistul de la Harvard, Roberto Barro, potrivit căreia "cheltuielile finanţate prin creşterea deficitului nu au nici un efect, deoarece contribuabilii, anticipînd o creştere viitoare a taxelor, pentru compensarea datoriilor actuale, vor economisi, pur şi simplu, mai mult. Ei vor cumpăra noua datorie de la guvern şi nu îşi vor schimba deciziile de cheltuire". Pe scurt, Krugman "nu are nici cea mai mică idee despre ce anume a provocat criza economică, despre ce politici ar fi putut să o preîntîmpine sau cu privire la ce politici ar trebui să adoptăm de acum încolo" " dar consideră că, în situaţia de faţă, guvernul ar trebui să cheltuiască bani ca un marinar beat. Departe de a face prea multă matematică, economiştii au nevoie chiar de mai multă, pentru a "păstra o logică sănătoasă". În ceea ce priveşte strategia stimulului fiscal, lui Krugman îi reuşeşte o lovitură de knock-out. Concepţia potrivit căreia cheltuielile suplimentare ale guvernului ar provoca revărsarea unei sume egale de cheltuieli private, astfel încît efectul lor net de stimulare este zero, ar fi adevărată numai într-o economie cu o rată de angajare a forţei de muncă de 100%. Într-adevăr, Şcoala din Chicago admite tacit că economiile funcţionează întotdeauna la gradul maxim de ocupare a forţei de muncă. Susţinătorii ei nu sînt îngrijoraţi de faptul că economia americană a scăzut cu 4% în ultimul an şi că evidenţele de şomaj au înregistrat peste şase milioane de oameni. Pentru economiştii din Chicago, o creştere a numărului de oameni apţi de muncă inactivi reprezintă rezultatul alegerii voluntare de a nu munci. Ca o concesie în faţa bunului simţ, ei acceptă că oamenii pot greşi şi că, numai în această măsură, un stimul ar putea fi benefic. Dar ei insistă asupra faptului că unicul stimul eficient este tipărirea de bani. Aceasta va duce la scăderea dobînzilor şi la redresarea economică. Împotriva acestei concepţii, Keynes arată că reducerea dobînzilor ar putea să nu fie o soluţie, deoarece la o dobîndă zero sau aproape de zero, investitorii ar prefera mai degrabă să păstreze banii, decît să-i dea împrumut. De aceea " după cum a spus el în 1932 ", s-ar putea să nu existe "nici o scăpare de la o recesiune economică prelungită şi, probabil, fără sfîrşit, cu excepţia intervenţiei directe a statului pentru promovarea şi subvenţionarea noilor investiţii" " exact ceea ce, pe bună dreptate, face administraţia Obama. La întrebarea privitoare la ce anume a provocat criza economică, dezbaterea este mai echilibrată. Krugman este dezavantajat de faptul că atribuie criza "iraţionalităţii", ceea ce " arată Cochrane " nu este o teorie. Krugman face asta deoarece refuză să ia în serios distincţia crucială a lui Keynes între risc şi incertitudine. După părerea mea, contribuţia majoră a lui Keynes la teoria economică a fost evidenţierea "precarităţii extreme a bazei cunoaşterii pe care trebuie să se sprijine estimările noastre asupra perspectivei de cîştig". Toate acestea contribuie la o stabilitate considerabilă a pieţelor, atîta vreme cît convenţiile durează. Dar ele sînt susceptibile de schimbări bruşte în faţa veştilor proaste care vin şi trec, deoarece "nu există o bază solidă de convingeri ferme care să le confere stabilitate". Este exact ceea ce se întîmplă într-o sală de teatru aglomerată atunci cînd cineva strigă "Foc!". Fiecare se va repezi să iasă afară. Ceea ce nu este un comportament "iraţional", ci un comportament raţional în faţa incertitudinii. Este, în esenţă, ceea ce s-a întîmplat toamna trecută. Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, este profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova. traducere de Matei PLEŞU Copyright: Project Syndicate, 2009 www.project-syndicate-org

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.