Am aflat drăcie aseară tîrziu. Și drăcia asta a dat dubii. Și a creat două tabere imediat. Cojile de citrice cică-s otrăvite. Hormoni de creștere rapidă, lupta cu situația climatică, ce credeți? Au creat o soluție de spălat cojile. Cojile pline de otravă, cică. Cojile, cojile otrăvite. Deci am otrăvit mîncarea, conștient, inconștient, industrial, global. Acum am inventat o soluție, un spirt ca să curețe ce am otrăvit. Groaznic. Groaznic. Deci, conștient, inconștient, industrial, global, am otrăvit mîncarea. Deci, conștient, inconștient, industrial, global, dăm cu altă otravă mai puțin nocivă peste altă otravă periculoasă. Nu mă tem de otrăvuri peste otrăvuri. Problema mea este că nu mi-a trecut mie prin cap asta. Mă îmbogățeam pe îmbolnăvirea altora, prostia altora. Cît de bou am fost! De vreo doi ani, supermarket-urile au pus un afiș uriaș: nu recomandăm consumul de coajă de citrice. Vai, cum de nu m-am uitat la afiș ca lumea? Cum? Cum? Cum? Făceam bani. Bani, bani, bani! Băgam apă în pungă de plastic și scriam „dezinfectant“. Ce mă fac, pe de altă parte? Am ras la coajă de citrice de mi-am făcut, uite, rău. Ce mă fac? Otrăvit și otrăvesc pe toată lumea din jurul meu. Groaznic sînt. Uite, făceam un bine. Băgam apă la pungă. Cîștigam bani. Sau spirt la țiplă. Mă îmbogățeam. Că lumea cumpără și otravă continuu, și antidot continuu.