Totul poate fi orice, de COVID. Ce e omul? Dar mall-ul? Dar economia? Dar șoarecele? Dar liliacul?

Chiar așa, cînd am văzut că pot mînca la nesfîrșit morcovi și leuștean pe pandemia asta, mi-am dat seama că n-am nevoie de absolut savuroasa ceafă de porc, de mititelul care mă făcea om, am mers cu jocul meu la cuvinte. Am înlocuit morcovul cu ceafa, mititelul cu leușteanul și atunci mi-am spus, într-o beție nebună a înlocuirilor și supraviețuirii: de ce n-aș înlocui omul cu liliacul în fraza asta? Uite omul.

„Omul e o minune. O minune. Nu numai omul e o minune, toate existenţele cîte sînt în jurul omului, făcute de Dumnezeu, deci nefăcute de om, sînt minuni. Orice lucru pe care-l priveşti, din natura înconjurătoare, este o minune.

Numai că noi, trăind între minuni, şi fiind noi înşine o minune, aşa sîntem de obişnuiţi cu lucrurile din jurul nostru încît nici nu ne mai minunăm de ele. Ni se par ceva firesc. Ni se pare firesc că după întuneric vine lumina, că după lumina zilei vine întunericul de noapte, ni se par fireşti schimbările anotimpurilor, ştim precizia cu care se întîmplă toate acestea, sînt taine toate acestea pentru noi, dar nu le mai luăm în seamă pentru că trăim în ele, ne-am pomenit în ele şi atunci, dacă le ştim de cînd sîntem şi de cînd am început să pricepem, ni se par lucruri obişnuite.

Or, în realitate, toate sînt minuni. Şi gîndiţi-vă cît sînt de complicate lucrurile din jurul nostru, orice făptură a lui Dumnezeu, cît ar fi de mică, e în realitate o minune prin faptul că este foarte complicată.“ (Părintele Teofil Pârâian, Gînduri bune pentru gînduri bune, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1997, p. 84)

Și mai tare: înlocuiți cuvîntul om cu șoarece, cu economie, cu mall. Totul e la fel acum, de COVID. Ce minune! Sîntem la fel.

Foto: wikimedia commons